„Sper doar ca, atunci când îl vom atinge, să nu iasă ceva din el. E ca începutul unui film de groază.” După doi ani de analize complexe, specialiștii NOAA au rezolvat misterul „oului de aur” descoperit pe fundul oceanului în Golful Alaska. Sfera bizară nu este un ou extraterestru, ci un fragment de țesut provenit de la o anemonă de adâncime, identificat recent cu ajutorul secvențierii ADN.
Acesta a fost sentimentul general la sfârșitul verii anului 2023, când oamenii de știință care explorau fundul oceanului au dat peste o priveliște de-a dreptul bizară. Cu ajutorul unui vehicul operat de la distanță (ROV), camerele expediției au surprins un misterios „glob auriu”, ascuns printre stâncile subacvatice. Cercetătorii nu aveau absolut nicio idee despre ce ar putea fi, iar pentru a elucida enigma a fost nevoie de peste doi ani de cercetări.
Bula aurie și strălucitoare a fost descoperită în timpul expediției Seascape Alaska 5, condusă de NOAA, la o adâncime impresionantă de 3.250 de metri în Golful Alaska. Întorși pe nava de la suprafață, membrii echipei care opera submarinul robotizat au rămas uimiți.
„Sper doar ca, atunci când o atingem, să nu iasă ceva din ea. E ca începutul unui film de groază. Nu știu ce să cred despre asta. Prima mea presupunere ar fi un burete, dar nu știu la ce mă uit […] Pare spongios, dar acum văd un potențial cocon?”, a spus un membru al echipei de expediție.
Din fericire, un braț robotic prevăzut cu sistem de aspirare a reușit să colecteze specimenul în siguranță și să-l aducă pe navă. Odată ce expediția a revenit pe uscat, proba a fost trimisă pentru examinări amănunțite la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian (NMNH) — însă nici măcar experții de acolo nu au putut oferi un răspuns imediat.
Dificultatea de a identifica un simplu țesut marin subliniază cât de puțin cunoaștem ecosistemele de mare adâncime și de ce taxonomia modernă depinde tot mai mult de tehnologiile genetice avansate.
Un puzzle biologic complex
„Lucrăm cu sute de probe diferite și am bănuit că procesele noastre de rutină vor clarifica misterul. Dar acesta s-a transformat într-un caz special care a necesitat eforturi concentrate și expertiza mai multor persoane diferite. A fost un mister complex care a necesitat expertiză morfologică, genetică, în domeniul adâncurilor marine și bioinformatică pentru a fi rezolvat.”, a declarat dr. Allen Collins, zoolog și director al Laboratorului Național de Sistematică din cadrul NMNH, într-o declarație.
La o primă examinare, obiectul nu prezenta anatomia tipică a unui animal. Era, însă, format dintr-un material fibros cu o suprafață stratificată, plină de celule urzicătoare. Acest detaliu a oferit un indiciu major, sugerând că era vorba despre un cnidarian, un filum străvechi de animale marine care include coralii și anemonele.
Ce este, de fapt, „oul de aur”? Răspunsul oferit de secvențierea ADN
Pentru a afla răspunsul definitiv, cercetătorii s-au orientat către dovezile genetice. Inițial, codificarea ADN-ului a oferit rezultate neconcludente, cel mai probabil din cauza contaminării probei cu diverse forme de viață microscopice. Refuzând să renunțe, echipa a trecut la o metodă mult mai riguroasă: secvențierea întregului genom.
Această abordare a dat roade și le-a confirmat bănuielile, dezvăluind că proba conținea o cantitate enormă de material genetic provenit de la o anemonă de adâncime. Din punct de vedere genetic, structura era aproape identică cu Relicanthus daphneae, un cnidarian care populează adâncurile Pacificului de Est. După cum detaliază echipa într-un nou articol științific, sfera aurie era, de fapt, o aglomerare de țesut mort care se desprinsese de la baza unei anemone gigantice de adâncime.
Spre deosebire de anemonele de recif cu care suntem obișnuiți, Relicanthus daphneae trăiește la adâncimi extreme, atașându-se de scheletele poroase ale altor creaturi marine, iar țesutul său se poate desprinde sub formă de mase rotunde, protejate de un perete celular rezistent.
Așadar, deși ar putea dezamăgi fanii SF – nu avem de-a face cu ouă extraterestre sau artefacte antice din Atlantida –, descoperirea rămâne totuși un capitol fascinant al științei marine.
„Atât de des, în explorarea oceanelor adânci, găsim aceste mistere captivante, precum «sfera aurie». Cu tehnici avansate precum secvențierea ADN-ului, suntem capabili să le dezlegăm din ce în ce mai multe. De aceea continuăm să explorăm – pentru a dezvălui secretele adâncurilor și a înțelege mai bine cum oceanul și resursele sale pot stimula creșterea economică, consolida securitatea noastră națională și susține planeta noastră.”, a adăugat căpitanul William Mowitt, director interimar al NOAA Ocean Exploration.
Soluționarea misterului oului de aur din Alaska nu doar că a calmat teoriile conspiraționiste din 2023, dar a adăugat o piesă vitală în puzzle-ul biodiversității din zonele abisale, medii încă la fel de inexplorate precum spațiul cosmic.
Preprintul studiului este disponibil pentru consultare pe serverul bioRxiv.
