Singura țară din lume în care nu s-a născut niciun copil este Vatican

Poate părea o anomalie într-o lume unde viața nouă își face loc neîncetat, dar există un loc aparte pe glob, recunoscut ca stat suveran, unde, tehnic vorbind, nu s-a născut niciun copil în mod oficial: Vaticanul. Cum este posibil acest lucru în cea mai mică țară din lume, o enclavă sacră de doar 0,44 kilometri pătrați, adăpostită în inima Romei?

Răspunsul este legat de infrastructura și legislația unică a acestui micro-stat: Vaticanul nu dispune de spitale cu secții de maternitate, iar cetățenia sa nu se acordă automat prin naștere pe teritoriul său (jus soli), ci este condiționată, în principal, de funcția ocupată în slujba Sfântului Scaun.

Această realitate singulară contrastează dramatic cu ritmul neobosit al planetei. La scară globală, se estimează că în fiecare minut vin pe lume aproximativ 270 de copii, în timp ce peste 110 persoane își încheie călătoria pământească. Este o pulsație continuă a vieții și a morții, un ciclu din care Vaticanul reprezintă o excepție notabilă. Ca un punct de comparație mult mai apropiat, în România se nasc zilnic, în medie, în jur de 400 de copii.

Statul Cetății Vaticanului a luat ființă oficial în anul 1929, în urma Tratatului de la Lateran. Este un stat ecleziastic, centrul spiritual și administrativ al Bisericii Catolice, și deține o distincție remarcabilă: din anul 1984, întregul său teritoriu este inclus în patrimoniul mondial UNESCO – o recunoaștere a densității sale excepționale de valori istorice și culturale.^[sursa]

Cine sunt cetățenii Vaticanului dacă nu s-a născut niciun copil în acest loc

Dar cine sunt, de fapt, locuitorii acestui stat liliputan? Populația sa, formată exclusiv din persoane de religie catolică, numără în jur de 800-1000 de suflete, însă niciunul dintre acești rezidenți nu s-a născut, în acte, între zidurile vaticane. Cetățenia se dobândește pe parcursul vieții, nefiind un drept primit la naștere. Ea este acordată, în general, cardinalilor care locuiesc în Vatican sau Roma, diplomaților acreditați pe lângă Sfântul Scaun și personalului angajat în diversele instituții ale Vaticanului, precum și, în anumite condiții, membrilor de familie ai acestora.

Astfel, Vaticanul și-a câștigat renumele nu doar de cea mai mică țară din lume, ci și de singurul stat unde conceptul de „născut aici” nu se aplică în sensul convențional.

Cu toate acestea, lipsa cetățenilor născuți pe teritoriul său nu știrbește cu nimic atributele sale de stat suveran. Vaticanul își etalează cu mândrie propriul steag, are un imn național solemn („Inno e Marcia Pontificale”), deține o bancă proprie, o rețea de telefonie mobilă și chiar emite pașapoarte recunoscute internațional, precum și plăcuțe de înmatriculare distincte pentru automobile.

La conducerea acestui stat unic se află Papa, Suveranul Pontif, ales pe viață de către Colegiul Cardinalilor. Figura sa îmbină două roluri majore: este suveranul absolut al Statului Cetății Vaticanului, dar și liderul spiritual al Sfântului Scaun, autoritatea centrală a Bisericii Catolice la nivel mondial.

Și, ca o încununare a acestor particularități, în cel mai mic stat de pe Pământ se înalță cea mai mare biserică a creștinătății: grandioasa Basilică San Pietro. O capodoperă arhitecturală care domină orizontul Romei, cu o lungime impresionantă de 186 de metri, o cupolă ce atinge 119 metri înălțime și o suprafață interioară ce depășește 15.000 de metri pătrați. Pentru milioanele de vizitatori care ajung anual în Cetatea Eternă, Basilica „Sfântul Petru” nu este doar un obiectiv turistic, ci însăși inima pulsândă a credinței și a artei, un simbol copleșitor al Vaticanului.