10 curiozități despre Amish, secta care refuză tehnologia, educația și tratamentele medicale

Într-o eră dominată de viteză și tehnologie, comunitățile Amish din America de Nord par desprinse dintr-un alt veac. Originari din Elveția și sud-vestul Germaniei, acești creștini anabaptiști tradiționaliști, vorbitori ai unui dialect germanic cunoscut ca Pennsylvania Dutch, au ales o cale distinctă. Pentru mulți observatori externi, ei reprezintă o enclavă izolată, o societate ce funcționează după propriile reguli nescrise, ancorată într-o realitate paralelă cu agitația lumii moderne.

Una dintre caracteristicile principale ale populației Amish îl reprezintă ținuta femeilor și aspectul bărbaților. Aceștia utilizează costume simple, de obicei închise la culoare, pălării cu boruri specifice și, pentru bărbații căsătoriți, bărbi lungi și impunătoare. Ceea ce lipsește însă cu desăvârșire este mustața. Explicația este una istorică și culturală: în secolele trecute, mustața era adesea asociată cu statutul militar sau cu moda aristocrației europene. Deoarece Amish sunt pacifiști convinși și resping vanitatea lumească, ei au evitat acest element. În schimb, barba este lăsată să crească liber după căsătorie, devenind un simbol vizibil al statutului de bărbat însurat și cap de familie, o piatră de hotar în viața lor.

Cheia înțelegerii acestei lumi este Ordnung, cuvântul german pentru „ordine”. Acesta nu este doar un termen, ci un cod complex de conduită, adesea nespecificat în scris, care ghidează fiecare aspect al vieții Amish și al altor grupuri anabaptiste înrudite, precum menoniții. Dictând totul, de la îmbrăcăminte la tehnologia permisă, Ordnung asigură perpetuarea unui mod de viață simplu, caracterizat prin haine modeste și o reticență deliberată față de inovațiile tehnologice contemporane. Dar dincolo de imaginea pașnică și sobră, cultura Amish ascunde fațete și tradiții ce pot surprinde. Să explorăm, așadar, 10 dintre aceste aspecte mai puțin cunoscute.^[sursa]

10 curiozități despre Amish, oamenii care resping tehnologia

#10. Fără automobile sau tehnologie modernă

În timp ce societatea înconjurătoare îmbrățișează necontenit progresul, Amish urmează un drum diferit, ghidat de principiul separării de „lume”. Astfel, automobilele personale sunt interzise; deplasările se fac preponderent cu celebrele lor căruțe trase de cai, cu bicicleta sau pe jos.

Când sarcinile agricole sau de construcție necesită imperios utilaje motorizate, aceștia preferă să angajeze servicii externe sau să folosească tractoare într-un mod limitat, adesea adaptate pentru a nu contraveni spiritului Ordnung-ului. În casele lor, lipsesc de obicei televizoarele, radiourile și alte gadgeturi electronice. Multe locuințe nu sunt conectate la rețeaua electrică publică, serile fiind luminate de lămpi cu gaz sau kerosen.

Totuși, pragmatismul Amish își spune cuvântul: acolo unde nevoia o cere și Ordnung-ul permite (regulile pot varia între comunități), generatoarele sau panourile solare pot furniza energia necesară pentru anumite echipamente esențiale, cum ar fi cele pentru refrigerare sau pentru funcționarea atelierelor.

#9. Descurajează învățământul superior

Pentru o comunitate ce pune un preț imens pe coeziune, identitate și tradiție, influența lumii exterioare este privită cu suspiciune. Educația superioară, în viziunea Amish, poate eroda aceste legături, introducând valori și perspective străine și riscând să îndepărteze individul de comunitate. De aceea, facultatea este puternic descurajată.

Amish își educă tinerii în propriile școli parohiale, de obicei cu o singură clasă, unde accentul cade pe valorile comunitare și pe cunoștințele de bază: citit, scris, aritmetică și, desigur, preceptele religioase. Materiile considerate prea „lumești” sau abstracte, precum biologia avansată, chimia, fizica sau istoria non-locală și geografia extinsă, nu fac parte din curriculă. Educația formală se încheie, de regulă, după clasa a 8-a (aproximativ la vârsta de 14-15 ani), considerându-se că pregătirea pentru viața adultă trebuie să se concentreze pe deprinderi practice.

Profesorii provin aproape exclusiv din rândul comunității, asigurând transmiterea nealterată a credințelor și valorilor. Pentru Amish, este esențial ca tinerii să fie echipați cu abilitățile necesare meseriilor tradiționale: agricultură, tâmplărie, cusut și administrarea gospodăriei. Implicarea în politica națională sau în evenimentele curente este minimă.

#8. Fără fotografii

Într-o cultură globală saturată de imagini, reticența Amish față de fotografie poate părea de neînțeles. Nu veți găsi albume de familie pline de chipuri zâmbitoare din generațiile trecute; mulți Amish nu au nicio reprezentare vizuală a strămoșilor lor. Refuzul lor se bazează pe o interpretare strictă a Bibliei, în special a poruncii împotriva „chipului cioplit” (considerând fotografia o formă de imagine) și a credinței că omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, nu ar trebui să-și imortalizeze propria imagine, din smerenie.

De asemenea, a deține sau a expune fotografia cuiva este văzut ca un act de mândrie sau chiar idolatrie. Chiar și atunci când acceptă, în rare ocazii, să participe la interviuri sau documentare, o fac adesea cu condiția ca fețele să nu le fie arătate clar.

#7. Ritualuri de întâlnire

Fiind creștini tradiționaliști, Amish respectă cu strictețe interdicția relațiilor sexuale premaritale. Tinerii încep de obicei să se curteze în jurul vârstei de 16 ani, cu perspectiva căsătoriei între 20 și 22 de ani. Ocaziile de socializare apar în contextul activităților bisericești, al vizitelor între familii sau la adunările de cântări de duminică seara.

Pentru a permite tinerilor să se cunoască mai intim fără a încălca normele morale, unele comunități practicau (iar unele, într-o formă modificată, poate încă practică) un ritual cunoscut sub numele de bundling sau curtare în pat. Acest obicei controversat presupunea ca tânărul interesat de o fată să petreacă noaptea în camera acesteia, însă în condiții stricte menite să prevină contactul fizic: fie despărțiți de o scândură, fie legați separat în saci de dormit. Scopul declarat era de a oferi cuplului oportunitatea de a vorbi și de a lega o conexiune emoțională profundă, într-un cadru privat, dar controlat.

#6. Rumspringa

Contrar imaginii unei societăți complet închise, adolescenții Amish trec printr-o perioadă unică de tranziție, cunoscută sub numele de Rumspringa (un termen dialectal ce înseamnă aproximativ „a alerga în jur”). Începând de obicei între 14 și 16 ani și durând până la botez (dacă aleg să fie botezați), tinerii beneficiază de o relaxare a supravegherii parentale și a regulilor comunitare.

Aceasta este o oportunitate de a explora „lumea exterioară” – de a experimenta tehnologia, moda, poate chiar condusul unei mașini, ieșirile cu prietenii și, uneori, comportamente interzise adulților Amish (precum consumul de alcool sau fumatul). Rumspringa este văzută ca un test esențial al credinței.

După această perioadă de explorare, tânărul trebuie să ia o decizie fundamentală: să se boteze în credința Amish, acceptând pe deplin rigorile Ordnung-ului și angajamentul față de comunitate, sau să părăsească definitiv acest mod de viață. Surprinzător pentru mulți, rata de retenție este foarte ridicată (estimată între 80-90%), majoritatea tinerilor alegând să rămână. Motivele acestei alegeri sunt complexe, variind de la convingerea personală profundă la teama de a pierde legătura cu familia și comunitatea prin excomunicare (Meidung).

#5. Izgonirea membrilor

Pentru cei care, după botez, încalcă grav regulile Ordnung-ului sau aleg să părăsească credința, consecința este una dintre cele mai dure sancțiuni sociale: Meidung (evitarea sau excomunicarea). Aceasta presupune ruperea completă a legăturilor sociale și spirituale dintre individul respectiv și membrii comunității, inclusiv propria familie.

Persoana evitată nu mai poate mânca la aceeași masă cu ceilalți membri, nu mai poate participa la activitățile comune și nu i se mai acceptă daruri sau servicii. Scopul acestei practici, deși pare aspru, este considerat a fi atât o măsură de protejare a purității comunității, cât și o formă de a încuraja „oaia rătăcită” să se pocăiască și să revină. Motivele pentru care cineva ajunge în situația de a fi evitat pot varia: de la contestarea deschisă a practicilor (cum ar fi poziția față de tehnologie sau rolul femeii), la decizia de a părăsi comunitatea după Rumspringa, sau implicarea în activități considerate imorale sau ilegale.

#4. Reticența față de sistemul medical

Stilul de viață activ și dieta simplă contribuie adesea la o stare de sănătate robustă în rândul membrilor comunității Amish. Cu toate acestea, relația lor cu sistemul medical modern este complexă și marcată de o reticență profundă. În general, Amish pun mare preț pe încrederea în purtarea de grijă divină (Gottes Wille – voia lui Dumnezeu) și preferă adesea remediile tradiționale sau îngrijirea la domiciliu, în special pentru afecțiuni minore.

Intervențiile medicale complexe, spitalizările prelungite și tehnologiile avansate sunt privite cu scepticism, fiind considerate uneori o intruziune a „lumii” în ordinea naturală și o posibilă sursă de mândrie sau dependență excesivă de om în detrimentul credinței. Costurile ridicate ale asigurărilor medicale și ale tratamentelor moderne (pe care adesea nu le au și le acoperă prin ajutor reciproc comunitar – mutual aid) reprezintă un alt factor descurajant.

Această abordare nu este însă complet rigidă; în caz de accidente grave sau urgențe care pun viața în pericol, mulți Amish acceptă intervenția medicală modernă, deși decizia poate necesita consultarea familiei sau a liderilor bisericești. Unele servicii, precum cele stomatologice sau oftalmologice de bază, pot fi accesate mai ușor.

Totuși, refuzul sau întârzierea accesului la îngrijiri medicale standard, inclusiv reticența frecventă față de vaccinări, poate avea consecințe grave: boli prevenibile pot apărea în focare, afecțiuni tratabile pot escalada, complicațiile la naștere pot fi mai frecvente, iar managementul bolilor cronice sau genetice (menționate anterior) devine extrem de dificil fără diagnosticare și tratament modern. Este un alt domeniu în care granița dintre tradiție, credință și imperativele lumii exterioare este constant negociată, uneori cu un preț dureros.

#3. Fabricile de căței

Abilitățile practice și etica muncii Amish sunt legendare, fiind transmise din generație în generație. O aplicație modernă și controversată a acestor abilități, în special în domeniul creșterii animalelor, a dus la apariția așa-numitelor „fabrici de căței” (puppy mills) în unele comunități Amish, notabil în zone precum Lancaster (Pennsylvania), Holmes County (Ohio) și Shipshewana (Indiana).

Profitând de cererea mare pentru câini de rasă, unii crescători Amish au transformat această activitate într-o afacere profitabilă la scară largă. Criticii și organizațiile pentru protecția animalelor acuză însă că, în multe astfel de facilități, condițiile de trai ale animalelor sunt precare: câinii sunt ținuți în cuști mici, adesea supraaglomerate, cu igienă deficitară și îngrijire veterinară minimală, fiind tratați mai degrabă ca animale de fermă decât ca animale de companie. Neglijența și abuzul pot duce la probleme de sănătate și comportamentale.

Deși nu toți crescătorii Amish operează în acest mod și există dezbateri despre standardele etice aplicabile, amploarea problemei în anumite regiuni a generat numeroase apeluri pentru reglementări mai stricte și chiar pentru încetarea acestui comerț.

#2. Jucării fără față

Într-o lume plină de jucării cu expresii faciale detaliate și personalități definite, păpușile tradiționale Amish ies în evidență prin absența totală a trăsăturilor feței. Această particularitate, departe de a fi o neglijență, este o alegere deliberată, plină de semnificație. Părinții Amish doresc să își învețe copiii de la o vârstă fragedă că valoarea unei persoane nu stă în aspectul exterior, ci în caracter și în relația cu Dumnezeu.

Păpușa fără chip este un instrument pedagogic menit să descurajeze vanitatea și preocuparea excesivă pentru înfățișare, promovând egalitatea și modestia. Chiar și hainele acestor păpuși, adesea cusute manual, reflectă stilul vestimentar simplu și uniform al comunității.

#1. Căsătoria în cadrul comunității

Devotamentul față de credință și comunitate se reflectă și în regulile stricte privind căsătoria: un Amish se poate căsători doar cu un alt membru botezat al unei congregații Amish recunoscute. Această practică, numită endogamie, asigură coeziunea grupului, dar în comunitățile mici și izolate, poate duce la o problemă neintenționată: consangvinizarea.

Deoarece fondul genetic este limitat (majoritatea Amish americani descind dintr-un număr relativ mic de familii fondatoare), riscul apariției unor tulburări genetice rare, recesive, este semnificativ mai mare decât în populația generală. Unele comunități se confruntă cu o incidență crescută a unor afecțiuni metabolice sau de dezvoltare specifice. Situația este complicată de reticența Amish față de medicina modernă avansată, inclusiv testarea genetică prenatală sau diagnosticarea complexă.

Deși căsătoriile între veri primari nu sunt neapărat încurajate, ele pot apărea din lipsa altor opțiuni compatibile în cadrul aceleiași comunități locale. Căutarea unui partener într-o altă așezare Amish poate atenua riscul, dar limitarea la parteneri exclusiv din cadrul grupului rămâne o provocare constantă, aflată la intersecția dintre credință, tradiție și biologie.