Exploratorul căsătorit cu o româncă salvată din sclavie: povestea lui Samuel White Baker

Samuel White Baker este cunoscut ca fiind primul european care a descoperit sursa Nilului, Lacul Albert – situat între Uganda și Republica Democrată Congo. În anii 1880, el s-a remarcat prin lupta împotriva comerțului cu sclavi în nordul Ugandei, dar și prin numeroasele sale expediții în Asia, Africa, Europa și America de Nord. Totuși, o poveste mai puțin cunoscută despre Baker este legătura sa cu România: exploratorul britanic a fost căsătorit cu o româncă.

Samuel White Baker, căsătorit cu o româncă

Soția sa, Florica Maria Sas, născută în anul 1841 la Aiud, are o poveste demnă de un roman. Rămasă orfană, a fost capturată și ținută ca sclavă într-un harem otoman. La doar 18 ani, soarta i-a surâs când a fost remarcată de Samuel White Baker în piața de sclavi din Vidin. Fermecat de frumusețea ei, Baker a cumpărat-o de la Pașa din Vidin, i-a obținut un pașaport prin consulatul britanic de la Constanța și i-a oferit o nouă identitate: Florence Barbara Maria Finnian.

Din acel moment, cei doi au devenit de nedespărțit. Florence l-a însoțit pe Baker în toate expedițiile sale, devenind o parteneră loială și curajoasă. Viața lor împreună a fost marcată de aventuri și realizări, iar Baker, pe lângă cariera sa de explorator, a scris numeroase cărți și articole.

Născut la 8 iunie 1821 la Londra, Samuel White Baker a fost explorator, ofițer, naturalist, vânător, inginer, scriitor și aboliționist. Contribuțiile sale în explorarea Nilului și a Africii centrale i-au adus titluri prestigioase, precum cel de pașă și general-maior în Imperiul Otoman și Egipt. Între anii 1869 și 1873, a fost guvernator general al bazinului ecuatorial al Nilului, unde a înființat provincia Equatoria.^[sursa]

Baker provenea dintr-o familie înstărită din Londra. Tatăl său, Samuel Baker Sr., era un negustor de zahăr de succes, cu legături comerciale în Indiile de Vest. Fratele său mai mic, colonelul Valentine Baker, cunoscut drept „Baker Pașa”, a avut o carieră militară remarcabilă, dar a fost implicat ulterior într-un scandal de comportament neadecvat care i-a adus o cercetare din partea Curții Militare și excluderea din armată.

Înainte de a o întâlni pe Florence, Baker s-a căsătorit în anul 1843 cu Henrietta Ann Bidgood Martin, care a murit 12 ani mai târziu din cauza febrei tifoide. După această pierdere, exploratorul și-a dedicat viața călătoriilor și aventurilor.

În anul 1858, în timpul unei expediții de vânătoare prin Europa Centrală și Balcani, alături de Maharajahul Duleep Singh, Baker a întâlnit-o pe Florica Maria Sas. Îndrăgostit la prima vedere, a reușit să o salveze din haremul otoman într-un mod aventuros, eliberând-o din piața de sclavi din Vidin. Cei doi s-au căsătorit la Cairo pe 13 august 1859, iar Florica, luând numele de Florence, a devenit partenera sa devotată în toate expedițiile ulterioare.

În martie 1861, Samuel White Baker a început una dintre cele mai ambițioase expediții ale sale: explorarea Africii centrale pentru a descoperi sursele Nilului.

Samuel White Baker și moștenirea sa remarcabilă: explorator, aboliționist și scriitor

Pe 14 martie 1864, Samuel White Baker și soția sa, Lady Florence, au ajuns pe malul unui lac situat între actualele Uganda și Republica Democrată Congo. Acolo, Baker a identificat una dintre sursele Nilului, botezând lacul Albert N’yanza în onoarea prințului Albert, soțul răposat al reginei Victoria. În apropiere, exploratorul a descoperit și a denumit Cascada Murchison.

Potrivit surselor biografice, Samuel și Florence Baker au fost primii europeni care au pătruns în această regiune din nord-vestul Ugandei de astăzi. Descoperirile lor au clarificat traseul Nilului Alb, rezolvând un mister geografic ce captiva lumea occidentală. La întoarcerea în Marea Britanie, în anul 1866, Samuel Baker a fost înnobilat pentru realizările sale. Ulterior, a fost chemat în Egipt de viceregele otoman pentru a conduce o expediție militară în regiunea superioară a Nilului.

De-a lungul carierei sale, Sir Samuel White Baker a adus contribuții importante în domeniul geografiei, conservării faunei sălbatice și luptei împotriva sclaviei în Africa.^[sursa]

Explorator al necunoscutului

La mijlocul secolului al XIX-lea, Baker a întreprins numeroase expediții în Africa, explorând teritorii necartografiate de europeni. Expedițiile sale au avut ca obiective cartografierea regiunilor necunoscute, descoperirea de noi specii de floră și faună, precum și studierea culturilor și societăților locale.

Observațiile sale asupra biodiversității Africii au dezvoltat în Baker o apreciere profundă pentru habitatele naturale. Această sensibilitate l-a determinat să pledeze pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție și a mediului natural. Prin scrierile și prelegerile sale, a contribuit la creșterea conștientizării publicului privind necesitatea conservării naturii în Africa.

În timpul expedițiilor, Baker a fost martor direct al efectelor devastatoare ale comerțului cu sclavi asupra comunităților africane. Ca adversar ferm al sclaviei, el și-a folosit influența pentru a condamna această practică și a sprijini campaniile aboliționiste. A colaborat cu grupuri și oficiali guvernamentali pentru a promova legislații care vizau eradicarea comerțului transatlantic cu sclavi.

Ultimii ani și moștenirea literară

În noiembrie 1874, Baker a achiziționat proprietatea Sandford Orleigh din Newton Abbot, Devon, unde a locuit până la moartea sa. Pe 30 decembrie 1893, la vârsta de 72 de ani, Samuel White Baker a murit în urma unui atac de cord. Cenușa sa a fost depusă în cavoul familiei din cimitirul Bisericii Sfântul Bartolomeu din Grimley, Worcestershire.

Pe lângă cariera sa de explorator, Sir Samuel White Baker a fost un scriitor prolific. Lucrările sale, bazate pe călătoriile și experiențele personale, au captivat generații întregi de cititori. Printre cele mai notabile titluri se numără:

• The Rifle and the Hound in Ceylon (1853)
• Eight Years’ Wandering in Ceylon (1855)
• The Albert N’Yanza, Great Basin Of The Nile And Exploration Of The Nile Sources (1866)
• Ismailia: A Narrative Of The Expedition To Central Africa For The Suppression Of The Slave Trade (1874)
• In The Heart Of Africa (1886)
• True Tales For My Grandsons (1891).

Moștenirea lui Samuel White Baker rămâne una de excepție, definind nu doar spiritul de explorare al epocii victoriene, ci și angajamentul său față de cauze umanitare și conservarea naturii.