Oamenii iubesc poveștile. Le stârnesc imaginația, îi emoționează, le dau fiori și îi ajută să privească viața din perspective care depășesc limitele convenționale. Poveștile îi provoacă, îi trezesc din realitățile lor cotidiene.
O astfel de poveste fascinantă – pe care unii au luat-o prea în serios – este legenda fantomelor de la muzeul Luvru.
Muzeul Luvru din Paris este cunoscut în întreaga lume ca un sanctuar al artei și istoriei, adăpostind capodopere precum Mona Lisa, Venus din Milo și Victoria înaripată din Samothrace. Însă, dincolo de sălile sale impunătoare și galeriile iluminate, se ascunde o latură mai întunecată și mai misterioasă.
Fantomele de la Luvru
De-a lungul celor aproape 800 de ani de existență, Luvrul a fost martor tăcut al războaielor, revoluțiilor și nenumăratelor drame umane. Nu e de mirare că mulți cred că spiritele trecutului încă bântuie coridoarele sale. De la fantoma unui măcelar medieval la o mumie egipteană blestemată, se spune că Luvrul este unul dintre cele mai înfricoșătoare locuri din Paris.[sursa]
Construit inițial ca fortăreață la sfârșitul secolului al XII-lea, sub domnia regelui Filip al II-lea, Luvrul a fost transformat în palat regal în secolul al XVI-lea. De-a lungul secolelor, a evoluat în muzeul fenomenal pe care îl cunoaștem astăzi, deschizându-și porțile pentru public în anul 1793.
Cu o istorie atât de lungă și zbuciumată, Luvrul a fost martorul vărsărilor de sânge, intrigilor și tragediilor. De la zilele sale ca fortăreață medievală până la evenimentele Revoluției Franceze, zidurile sale păstrează povești care, se pare, nu s-au încheiat niciodată cu adevărat.
Jean l’Ecorcheur: măcelarul de la Luvru
Unul dintre cele mai active spirite despre care se spune că bântuie Luvrul este Jean l’Ecorcheur (Jean Despielițatul). Conform legendei, Jean a fost un măcelar care a trăit în Evul Mediu, pe vremea când Luvrul era încă o fortăreață. Cunoscut pentru metodele sale brutale de tortură și execuție a prizonierilor, și-a câștigat o reputație înfricoșătoare.
O altă versiune a legendei spune că Jean l’Ecorcheur era același cu Omul Roșu din grădinile Tuilerie, grădini care sunt adiacente muzeului.
Conform acestei legende, a existat un aghiotant al Caterinei de Medici care a fost asasinat pentru că știa prea multe dintre secretele întunecate ale familiei regale. După moartea sa, el s-a întors pentru a blestema întreaga familie regală și oamenii care locuiau acolo, în palatele care existau, inclusiv pe cei care locuiau în Palatul Luvru.
Se spune că spiritul său cutreieră încă nivelurile inferioare ale muzeului, în special fundațiile medievale care au rămas sub structura modernă. Vizitatorii și membrii personalului au raportat sunete stranii, precum zgomote de lanțuri târâte și țipete agonizante răsunând prin coridoare. Alții susțin că au văzut o figură întunecată mânuind un topor pătat de sânge, o amintire macabră a trecutului sângeros al lui Jean.[sursa]
Belphegor: demonul de la Luvru
Cea mai faimoasă dintre fantomele Luvrului este, fără îndoială, Belphegor, o entitate demonică despre care se spune că locuiește în muzeu. Legenda sa își are originile în mitologia asiriană și moabită, unde Belphegor era un demon asociat cu ispita și decăderea. În folclorul european, acesta este cunoscut ca un spirit care atrage oamenii cu bogății, doar pentru a-i conduce la ruină.
Legătura dintre Belphegor și Luvru a devenit celebră în anii 1960, odată cu apariția serialului francez Belphégor. Producția TV prezenta o fantomă misterioasă, cu glugă, care bântuia muzeul, iar deși povestea era fictivă, ea s-a inspirat din zvonurile reale despre activitatea supranaturală de la Luvru.
Membrii personalului au relatat fenomene inexplicabile: puncte reci apărute brusc, lumini care pâlpâiau fără motiv și senzația apăsătoare că sunt observați. Unii cred că aceste manifestări sunt opera lui Belphegor, un spirit neliniștit, atras de artefactele antice expuse în muzeu.
Mumia blestemată
Colecția egipteană a Muzeului Luvru este una dintre cele mai impresionante din lume, dar în jurul său circulă o legendă înfricoșătoare. Printre artefactele expuse s-ar afla o mumia blestemată, despre care se spune că aduce ghinion oricui îi tulbură odihna. Deși originile sale sunt neclare, unii cred că ar fi aparținut unui preot sau unui nobil de rang înalt, îngropat alături de vrăji puternice menite să-i protejeze mormântul.
De-a lungul anilor, mai mulți membri ai personalului și vizitatori au relatat întâmplări stranii după ce au intrat în contact cu mumia. Unii au vorbit despre boli inexplicabile sau serii de ghinioane, în timp ce alții au avut experiențe și mai tulburătoare.
O poveste deosebit de bizară îl are în centru pe un paznic de noapte, care susține că a auzit șoapte venind din vitrina mumiei. Când s-a apropiat, geamul s-a aburit brusc, iar dincolo de el a zărit fața mumiei, privindu-l fix. Speriat, paznicul și-a dat demisia a doua zi, jurând să nu se mai întoarcă niciodată.
Pierre: soldatul care îngrozește Luvrul
Un alt locuitor fantomatic al muzeului ar fi Pierre, un soldat despre care se spune că a murit în timpul Revoluției Franceze. Conform legendei, Pierre era staționat la Luvru când clădirea a fost luată cu asalt de revoluționari. A fost ucis în haosul revoltei, iar spiritul său ar fi rămas prins între zidurile muzeului.
Pierre este descris ca o figură înaltă și impunătoare, îmbrăcată într-o uniformă militară din secolul al XVIII-lea. Se spune că apare în marile galerii ale muzeului, în special în apropierea tablourilor care înfățișează scene de război sau revoluție. Vizitatorii au relatat senzații stranii, precum scăderi bruște de temperatură sau zgomotul unor pași de marș, fără ca cineva să fie prezent.
Unii cred că Pierre își caută camarazii pierduți, în timp ce alții sunt convinși că veghează asupra muzeului, protejându-l de forțele nevăzute care bântuie Luvrul.
Soldatul roman: străjerul nevăzut al Luvrului
Istoria antică a Luvrului ar fi, de asemenea, sursa unei alte prezențe fantomatice: un soldat roman. În timpul săpăturilor arheologice din secolul al XIX-lea, sub fundațiile muzeului au fost descoperite rămășițele unei vechi așezări romane. Printre artefactele scoase la lumină s-au numărat și osemintele unui soldat, alături de armura și armele sale.
Unii cred că spiritul soldatului a fost trezit odată cu aceste săpături și, de atunci, rătăcește prin nivelurile inferioare ale muzeului. Martorii susțin că au zărit o figură în armură romană plimbându-se prin coridoare, doar pentru a o vedea dispărând brusc atunci când era abordată. Fantoma soldatului este adesea însoțită de o senzație apăsătoare de neliniște și teamă, ca și cum ar fi încă de gardă, protejând un secret pierdut în negura timpului.
Frumoasa tânără muză
Nu toate fantomele de la Luvru sunt sinistre. Se spune că unul dintre cele mai blânde și fascinante spirite este o tânără frumoasă, care apare în galeriile de artă ale muzeului. Descrisă ca fiind eterică și radiantă, ea este adesea văzută lângă tablouri ce înfățișează muze sau figuri mitologice.
Unii cred că această apariție misterioasă a fost cândva muza unui artist, inspirând capodopere nemuritoare. Alții speculează că ar fi fost ea însăși un model celebru sau chiar o pictoriță talentată. Cei care o întâlnesc spun că prezența ei aduce un sentiment de calm și inspirație, ca și cum ar continua să vegheze asupra artei, ghidând creatorii dincolo de hotarele timpului.
Pictorul chinuit
În cele din urmă, printre fantomele care bântuie Luvrul se numără și cea a unui pictor chinuit, despre care se spune că rătăcește prin galeriile dedicate artei secolului al XIX-lea. Conform legendei, acesta a fost un artist care a lucrat la muzeul Luvru în primii ani ai muzeului. Obsedat de ideea de a crea o capodoperă, era măcinat de îndoială și disperare.
Într-o noapte fatidică, incapabil să suporte povara eșecurilor sale, și-a pus capăt vieții într-una dintre galerii. De atunci, spiritul său ar fi rămas prins între zidurile muzeului. Martorii povestesc că au zărit o siluetă neclară, stând nemișcată în fața unei pânze albe, cu o pensulă în mână. Alții au relatat că au auzit sunetul inconfundabil al unei pensule mângâind pânza, dar când s-au întors să vadă sursa zgomotului, nu era nimeni acolo.
Un muzeu între artă și mister
Poveștile despre fantomele Luvrului au dăinuit de-a lungul secolelor, iar o parte din misterul lor se leagă de istoria zbuciumată a locului. Inițial o fortăreață medievală, apoi un palat regal și, în cele din urmă, unul dintre cele mai prestigioase muzee din lume, Luvrul a fost martorul unor dintre cele mai tumultuoase episoade din istoria Franței. Sub strălucirea sa opulentă se ascund povești despre moarte, tragedie și suferință.
În plus, vasta colecție de artă și artefacte, care acoperă mii de ani și culturi diverse, este în sine o sursă de legende. Fiecare relicvă adusă în muzeu vine cu propria istorie, propriile mistere și, uneori, cu propriile mituri despre spirite și blesteme.
Și apoi, într-un loc atât de măreț și enigmatic precum Luvrul, este firesc ca astfel de povești să prindă rădăcini și să înflorească. Deși muzeul nu oferă tururi oficiale dedicate fantomelor, vizitatorii pot explora coridoarele și galeriile în care s-ar ascunde aceste spirite, sperând că, cine știe, poate una dintre fantomele rezidente ale muzeului le va ieși în cale și le va șopti un salut de neuitat.
