Simulările privind impactul unei roci spațiale de dimensiuni periculoase, precum prăbușirea asteroidului Bennu pe Pământ, în secolul viitor au dezvăluit provocările extreme cu care s-ar confrunta omenirea, sugerând ce ar fi necesar pentru a supraviețui unei astfel de catastrofe.
A trecut o perioadă îndelungată de când Pământul nu a mai fost lovit de un asteroid de mari dimensiuni, dar acest lucru nu înseamnă că suntem în siguranță. Spațiul este plin de roci care se deplasează necontrolat, iar unele dintre ele ar putea ajunge pe o traiectorie de coliziune cu planeta noastră.
Șansele privind prăbușirea asteroidului Bennu pe Pământ
Un astfel de obiect este asteroidul Bennu, recent vizat de o misiune de colectare de mostre. Conform calculelor, peste 157 de ani, mai exact în septembrie 2182, acesta are o mică șansă de a se ciocni de Pământ.
Probabilitatea este redusă, doar 1 la 2.700 (0,04%). Dar nu este zero.[sursa]
Pentru a înțelege consecințele unui astfel de impact, climatologi din Coreea de Sud au modelat posibilele scenarii. Ultima coliziune majoră cu un asteroid, cea de acum 66 de milioane de ani, este cunoscută drept evenimentul Chicxulub și este considerată responsabilă pentru extincția dinozaurilor.
Cu un diametru de 500 de metri, asteroidul Bennu este considerabil mai mic decât cel care a creat craterul Chicxulub, estimat între 10 și 15 kilometri, însă efectele sale ar putea fi devastatoare.
„Simulările noastre, care injectează până la 400 de milioane de tone de praf în stratosferă, arată perturbări semnificative asupra climei, chimiei atmosferice și fotosintezei la nivel global.”, au scris scriu Lan Dai și Axel Timmerman, cercetători la Universitatea Națională Pusan din Coreea de Sud.[studiu]
Conform modelărilor lor, temperatura medie globală ar scădea cu 4 grade Celsius, iar precipitațiile ar fi reduse cu 15%.
Deși efectele unui impact de dimensiuni medii sau mari nu sunt pe deplin cunoscute, un astfel de eveniment ar putea avea consecințe de lungă durată și de mare anvergură. Până acum, oamenii de știință s-au bazat pe înregistrările geologice, fosile și dendrologice pentru a analiza impactul Chicxulub, însă detaliile rămân incomplete.
Pentru a înțelege mai bine efectele unui impact viitor, Dai și Timmerman au folosit supercomputerul Aleph de la Centrul IBS pentru fizica climei din cadrul universității, simulând coliziunea unui asteroid de 500 de metri cu Pământul. Spre deosebire de studiile anterioare, cercetătorii au inclus și simulări detaliate ale ecosistemelor terestre și marine, elemente esențiale pentru a obține o imagine mai completă asupra unui astfel de dezastru.
Devastarea nu vine din impact, ci din ceea ce urmează
Nu explozia inițială a coliziunii ar devasta Pământul, ci efectele sale pe termen lung. Un astfel de impact ar arunca în atmosferă între 100 și 400 de milioane de tone de praf, au descoperit cercetătorii, perturbând chimic atmosfera, întunecând Soarele suficient pentru a afecta fotosinteza și declanșând schimbări climatice majore.
Pe lângă scăderea temperaturilor și a precipitațiilor, simulările au indicat și o reducere cu 32% a stratului de ozon – o schimbare care, conform studiilor anterioare, ar putea devasta vegetația globală.
„O iarnă cauzată de impact ar crea condiții climatice nefavorabile pentru creșterea plantelor, ducând la o reducere inițială de 20 până la 30% a fotosintezei în ecosistemele terestre și marine. Acest fenomen ar putea declanșa perturbări masive în securitatea alimentară globală.”, a explicat Lan Dai.
Un scenariu apocaliptic… dar nu pentru toată viața de pe Pământ
Cu toate acestea, nu toate formele de viață ar fi la fel de afectate. Deși plantele terestre ar avea nevoie de timp pentru a se regenera, algele din oceane s-ar adapta rapid. De fapt, simulările au arătat că, în doar câteva luni, fitoplanctonul și-ar reveni complet, ajungând chiar la volume mai mari decât în condițiile climatice normale actuale.
Acest fenomen neașteptat a fost atribuit fierului din praful asteroidului și din materialul ejectat la impact – un nutrient esențial care a stimulat creșterea algelor, în special a diatomeelor marine, principala sursă de hrană pentru zooplancton. Această descoperire sugerează că oceanele ar putea deveni o resursă crucială pentru supraviețuire, oferind o posibilă soluție pentru insecuritatea alimentară globală, susțin cercetătorii.
Cât de des este lovit Pământul de asteroizi?
Este dificil de determinat cu exactitate frecvența impacturilor majore, deoarece eroziunea și activitatea geologică au șters multe dintre craterele antice. Unele asteroizi nici măcar nu ajung la sol – explodează în aer, lăsând în urmă doar fragmente greu de detectat în înregistrările geologice.
Cu toate acestea, estimările sugerează că astfel de coliziuni nu sunt atât de rare. Omenirea ar putea supraviețui unei coliziuni cu Bennu, dar populația ar fi semnificativ redusă, iar stilul de viață ar suferi transformări dramatice timp de decenii.
„În medie, asteroizii de dimensiuni medii lovesc Pământul o dată la 100.000 – 200.000 de ani. Ceea ce înseamnă că strămoșii noștri timpurii ar fi putut trăi astfel de evenimente – posibil cu un impact asupra evoluției umane și chiar asupra profilului nostru genetic.”, a explicat Axel Timmermann.
Și, dacă e să fim sinceri… suntem la fel de greu de distrus ca gândacii.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
