Cine a fost Nostradamus, unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei: profet sau şarlatan?

Numele lui Nostradamus este asociat cu astrologia, astronomia, vrăjitoria, divinația, chiromanția și chiar… înșelăciunea. De-a lungul secolelor, istorici, oameni de știință și oameni simpli s-au întrebat care dintre aceste cuvinte descrie cel mai bine creația celebrului și controversatului Michel de Nostredame. A fost acesta un vizionar, un om înzestrat de divinitate sau un erudit? Sau poate doar omul potrivit la locul potrivit?

Istoria a păstrat biografiile multor personalități celebre, a căror creație și existență au rămas învăluite în mister. În cazul lui Nostradamus, nu este clar dacă omul a supraviețuit operei sau opera a supraviețuit omului. Cert este că interesul stârnit în jurul său are o natură duală: atât omul Nostradamus, cât și opera sa au fascinat generații de cercetători, unii dedicându-și întreaga viață dezlegării aurei de mister create de un medic care a trăit acum aproape 500 de ani.

Formarea unui vizionar: Nostradamus

Michel de Nostredame s-a născut în anul 1503, posibil pe 14 decembrie, într-o familie evreiască proaspăt convertită la catolicism. Deși copiii familiei de Nostradame au fost crescuți în spiritul religiei catolice, există dovezi că Nostradamus cunoștea temeinic Cabala și că această influență s-a regăsit în profețiile sale. A fost educat în spirit umanist, cu un accent deosebit pe limbile străine.^[sursa]

La un moment dat, biografii au pierdut firul educației sale, însă opera lui reflectă întru totul preceptele Renașterii. Totuși, există o dovadă clară a înscrierii sale la cursurile de medicină ale facultății din Montpellier, datată 23 octombrie 1529. Nu se știe cât timp și-a continuat studiile, însă mărturii istorice atestă că a practicat medicina în diverse regiuni ale Franței. Pentru Nostradamus, practica s-a dovedit mai elocventă decât studiul teoretic.

În primii ani ai carierei sale de medic ambulant, și-a format prietenii cu alți medici și oameni de cultură. Înainte de a se stabili la Salon-de-Provence, în anul 1547, a călătorit și în Italia, unde și-a îmbogățit cunoștințele medicale și gastronomice. Nostradamus nu a fost un rebel al epocii sale, ci doar unul dintre numeroșii savanți rătăcitori care căutau un protector și oportunități de a-și exersa meseria.

Din fericire pentru el, în acea perioadă, cei cu cunoștințe medicale nu aveau timp să se plictisească sau să moară de foame. Epidemiile, în special ciuma, erau la mare „modă”, iar oricine putea oferi alinare bolnavilor era binevenit.

Într-un astfel de episod epidemic, Nostradamus și-a pierdut soția și copilul, care nu au supraviețuit flagelului ciumei. Această pierdere a fost extrem de dureroasă pentru tânărul medic, dar inexplicabilă pentru cei care îl cunoșteau, deoarece Nostradamus susținea că descoperise o rețetă de plante capabilă să vindece ciuma. Amestecul său includea rumeguș, iriși de Florența, cuișoare, trestie, aloe și trandafiri.

Chiar Nostradamus însuși declara: „Nu s-a găsit niciun medicament care să apere mai bine de ciumă ca această compoziție. Toți cei care o înghițeau erau apărați de boală.” Paradoxal, însă, rețeta sa nu a funcționat pentru cei dragi lui.

Un om al Renașterii

Deși medicina modernă are puține în comun cu astrologia sau științele oculte, în secolul al XVI-lea interdisciplinaritatea era privită diferit. Nu era nimic ciudat ca un medic să se ocupe și de astrologie sau gastronomie, deoarece oamenii de știință „buni la toate” erau la mare preț.

Ca mulți dintre savanții contemporani, Nostradamus a demonstrat o înclinație specială spre științele oculte și astronomie. Cunoștințele de bază le-a dobândit chiar în timpul facultății, aceste discipline fiind considerate esențiale în profesia de medic. Tratamentul unor afecțiuni depindea adesea de conjunctura planetelor.

Nostradamus a mers însă mai departe cu această pasiune, care a devenit în scurt timp principala sa ocupație și sursa de venit.

În anul 1550, după ce s-a stabilit în Salon-de-Provence, Nostradamus a început să editeze un almanah, o publicație comercială populară în acea perioadă. Acest calendar de predicții, bazat în principal pe „citirea în stele”, a avut un succes neașteptat la public. La început, Nostradamus a făcut previziuni mai mult din amuzament, dar le-a scris într-un stil enigmatic, asemănător celui utilizat de oracole.

Pentru deja cunoscutul medic, această activitate a reprezentat, cel puțin la început, o combinație între util și plăcut. Publicarea almanahurilor i-a adus un succes moderat, care s-a transformat ulterior într-o reputație solidă odată ce a decis să-și reunească toate predicțiile într-o lucrare mai ambițioasă. Aceasta a fost tipărită la Lyon și a devenit prima ediție a faimoaselor sale Profeții (Les Prophéties) – o colecție formată din 942 de catrene.^[sursa]

Lucrarea, costisitoare și rară în zilele noastre, s-a adresat unui public cultivat: umaniști, oameni de litere și persoane înstărite, capabile să aprecieze subtilitățile intelectuale și, totodată, să-i ofere autorului protecție și sprijin financiar.

Nu se știe cu certitudine dacă publicarea Profețiilor a fost motivul pentru care Nostradamus a fost chemat la curtea regală de Caterina de Medici. Se pare că regina, cunoscută pentru interesul său față de științele oculte, divinație și astrologie, i-a oferit o sumă mare de bani pentru serviciile sale. Câțiva ani mai târziu, Nostradamus a primit titlul de medic al regelui. Totuși, nu a apucat să profite de pe urma acestei recunoașteri, deoarece a murit la vârsta de 63 de ani, în casa sa din Salon-de-Provence, care există și astăzi.

Profețiile: Controverse și interpretări

Succesul Profețiilor a generat o adevărată școală de interpretare după moartea lui Nostradamus. Numeroase studii dedicate dezlegării profețiilor au apărut imediat după publicarea lor și continuă să fie tipărite până în prezent, într-o varietate de interpretări. Aceste texte par să fie, cel puțin la nivel inspirațional, un izvor nesecat de idei.

Unii autori care au încercat să-l prezinte pe Nostradamus lumii au adoptat abordări savante, în timp ce alții s-au limitat la analize superficiale. Rezultatul a fost o serie de studii care au aprofundat atât biografia omului, cât și opera sa, considerată un produs de înaltă clasă, nicidecum o carte destinată distracției maselor.

Unul dintre cele mai detaliate studii, axat pe stilul și limbajul profețiilor, a fost publicat în anul 1710 de preotul Jean Le Roux. Acesta a analizat în detaliu procedeele gramaticale și stilistice din text, precum și referințele biblice, mitologice și istorice care au stat la baza creației lui Nostradamus.

Faptul că Nostradamus și-a versificat și codificat lucrarea este adesea folosit ca argument de către exegeții săi pentru a susține erudiția sa. Pe de altă parte, detractorii săi folosesc același argument pentru a demonstra contrariul: Profețiile pot fi interpretate astfel încât să se potrivească aproape oricărui eveniment istoric, datorită caracterului lor vag și general.

Astfel, criticii susțin că nu Profețiile prevestesc istoria, ci istoria este adaptată pentru a se încadra în firul narativ al acestora. Cu toate acestea, multe evenimente istorice par să-și găsească locul în scrierile lui Nostradamus. De altfel, întreaga istorie a Franței poate fi interpretată prin prisma profețiilor sale.

Nostradamus și profețiile care au făcut istorie

Unele dintre cele mai cunoscute catrene ale lui Nostradamus sunt cele care fac referire la fuga regelui Ludovic al XVI-lea la Varennes și la moartea regelui Henric al II-lea în 1559. Biografii săi au legat faima vizionarului de interesul pe care cuplul regal, Henric al II-lea și Caterina de Medici, l-a manifestat pentru aptitudinile sale astrologice și astronomice.

Una dintre primele confirmări ale darului său, care nu a întârziat să apară, a fost previziunea morții unui mare conducător. Aceasta s-a materializat odată cu moartea regelui Henric al II-lea, în timpul unui turnir. Catrenul I 35, publicat în prima profeție din anul 1555, a devenit imediat celebru și rămâne până astăzi un exemplu perfect al stilului enigmatic al lui Nostradamus:

„Leul galben pe cel bătrân îl va învinge
Pe câmp de luptă, doar dintr-o înfruntare.
În cușca-i de aur ochiu-i va străpunge:
La scurt timp de-o moarte crudă moare.”

Interpretarea acestui catren este mai facilă decât a altora, mai ales pentru că evenimentele istorice confirmă predicția. „Cușca de aur” face referire la coiful regelui, iar „leul galben” nu poate fi altul decât Gabriel de Montgomery, cel care, fără intenție, a devenit ucigașul regelui. În timpul unui turnir, sulița lui Montgomery a străpuns casca regelui, rănindu-l grav la ochi. Henric al II-lea a murit câteva zile mai târziu, lăsând Franța în doliu.

Un consilier al regilor

Darul lui Nostradamus nu s-a limitat la Profeții. Poziția privilegiată pe care a ocupat-o la curtea regală i-a oferit numeroase ocazii de a-și demonstra talentul. Un episod notabil este legat de Henric al IV-lea, căruia Nostradamus i-a prezis că, după ce va depăși multe obstacole, va deveni regele Franței și va avea o domnie lungă.

Cunoștințele sale în materie de astronomie și astrologie au fost valorificate într-un context istoric potrivit. În acea perioadă, astrologia era considerată un instrument indispensabil pentru regii Europei, care o foloseau pentru a lua decizii în vremuri tulburi. Prudența era cuvântul de ordine, iar astrologii jucau rolul unor consilieri moderni, interpretând mesajele astrelor și influențând hotărârile regale.

O mare parte dintre cei care au studiat viața și opera lui Michel de Nostredame au fost personalități de seamă ale vremii, cu pregătire literară sau științifică. Pentru a-și justifica interesul față de profețiile sale – scrieri considerate la un moment dat populare și căzute în desuetudine – exegetii l-au prezentat pe autor într-o lumină favorabilă, ca pe un om de știință.

Jocurile de cuvinte și artificiile narative din profețiile sale nu au fost rodul întâmplării. Educația aleasă de care a beneficiat i-a permis lui Nostradamus să utilizeze versificarea, criptarea și cuvintele-cheie pentru a masca mesajele scrierilor sale.

Rezultatul? Chiar și în prezent, la mai bine de 50 de ani de la invenția mașinii Enigma, admiratorii săi continuă să încerce să descifreze secretele unui text scris acum aproape 500 de ani.