💄 În 1929, România trăia una dintre acele clipe rare în care modernitatea intra pe ușă fără să ceară voie. A fost anul primului concurs Miss România, un eveniment monden care a scos țara din rutina interbelică și a aruncat-o, brusc, într-o competiție globală a imaginii, eleganței și… reputației. Pentru cititorul de azi, poate părea un detaliu mărunt. Pentru România de atunci, a fost un șoc cultural.
🌍 Un concurs fără precedent, o presiune uriașă
Concursul a fost organizat în 1929, la inițiativa publicației Realitatea ilustrată, într-o Românie care nu mai văzuse așa ceva. Conceptul fusese importat din Occident și venea la pachet cu reguli stricte, aproape neliniștitoare: participantele trebuiau să aibă între 16 și 25 de ani, să nu fi apărut vreodată pe scenă, să nu fi fost manechine și să dovedească o „moralitate perfectă” — o expresie care, în epocă, însemna reputație impecabilă, comportament discret și viață personală fără umbre.
Nu mai puțin de 2.500 de tinere din toate județele țării și-au trimis fotografiile la București. Un juriu format din personalități culturale a făcut o triere drastică.
Concursul românesc era afiliat la Miss Universum, competiție internațională organizată deja de 11 ani la Galveston, în Statele Unite — un detaliu important pentru cititorii de azi: câștigătoarea urma să reprezinte România pe scena mondială.
În comitetul de organizare s-au aflat figuri centrale ale culturii române: Liviu Rebreanu, pictorii Frederic Storck și Ipolit Strâmbu Steriadi.
Juriul final a fost condus de primarul Bucureștiului, Dem Dobrescu, alături de Principesa Ioana Ghica și de nume precum Ion Minulescu și Ioan Alexandru Brătescu-Voinești.
Mesajul oficial de mobilizare suna aproape ca un manifest național: frumusețea bănățeană, basarabeană, oltenească sau moldovenească trebuia să se confrunte cu restul lumii pentru „întâietatea României”.
🏆 Cine a câștigat — și cine a fost la un pas
Finala de la București a adunat șapte câștigătoare regionale și trei reprezentante ale Capitalei. Titlul Miss România a fost câștigat de Magda Demetrescu, o tânără de 17 ani din București, fiica arhitectului Nicolae Demetrescu, rămasă orfană de ambii părinți de la vârsta de cinci ani și crescută de o mătușă.
În Statele Unite, la concursul mondial, românca s-a clasat pe locul 6 din 44 de concurente, fiind premiată cu 100 de dolari și un ceas de mână — o sumă deloc neglijabilă în epocă.
Dar Moldova fusese periculos de aproape de victorie.
🌸 Prima Miss Moldova: „O frumusețe blajină” din Iașul interbelic
Reprezentanta Moldovei a fost Marioara Cazaban, 20 de ani, studentă la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, care studia simultan pianul la Conservator. Organizatorii au descris-o drept o tânără de „o frumusețe blajină” — un calificativ care, în epocă, sugera delicatețe, discreție și echilibru interior.
Reporterii Realității Ilustrate au mers la ea acasă, în cartierul Păcurari, și au publicat un interviu amplu, semnat de L. Paul, în numărul din 4 mai 1929.
📖 O studentă „cuminte”, departe de promenade și serate
Articolul o prezenta ca opusul stereotipului monden: nu frecventa promenadele la orele populare, nu apărea la serate sau reuniuni mondene. Își investea timpul în lecturi și studiu, confirmând — în cuvintele reporterului — „un specific intelectual al sufletului moldovenesc”.
Era descrisă drept sinceră, comunicativă, cu gesturi sfioase, voce caldă și o privire limpede. Chiar și fără frumusețea fizică, nota jurnalistul, calitățile morale i-ar fi justificat statutul de reprezentantă a generației sale.
Marioara Cazaban se născuse la 28 noiembrie 1909, în Fălticeni, și provenea din familia Cazaban, înrudită cu familia Șuțu din Iași. Când plecase din orașul natal pentru a studia la Iași, nu își imaginase că va ajunge într-o finală națională de o asemenea amploare. Despre concurs, a spus clar: fusese foarte bine organizat și îi depășise toate așteptările. Observațiile ei despre frumusețea regională erau directe: muntencele — îndrăznețe, ardelencele și bucovinencele — vioaie dar reci, basarabencele — mai banale, iar frumusețea moldovenească — „blajină, timidă și limpede ca o doină”.
Idealul multor participante era cinematograful. Al ei nu fusese acesta. „Idealul meu vi-l voi spune după ce voi termina studiile”, spusese, evitând deliberat promisiunile facile. Îi plăceau călătoriile, teatrul, concertele, sporturile de iarnă — dar nu dansul.
📚 Ce citea o Miss în 1929
În literatura română îi prefera pe Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și George Topârceanu. Din literatura universală, îi admira pe Stefan Zweig, Thomas Hardy, dar și poezia lui Charles Baudelaire și Paul Verlaine.
Arta preferată era muzica. Trecuse examenul la Conservator și fusese admisă direct în anul IV la pian — un detaliu care, pentru cititorii de azi, indică un nivel excepțional de pregătire. Preferase muzica clasică, „intelectuală”, în detrimentul celei moderne, descrisă de ea ca „un vârtej haotic”.
👗 Modă, romantism și un ceas care bate ora patru
Despre modă, considera că fiecare variație are farmecul ei, dar prefera rochiile de mătase, care îi aminteau de noblețea curților regale franceze. „Ce vrei, domnule, sunt o romantică”, spusese. Copilăria îi rămăsese o amintire fericită.
La finalul interviului, pendula din perete a bătut de patru ori. Era ora la care Marioara Cazaban trebuia să plece la Conservator, pentru ora de pian. O tânără care fusese la un pas de a face istorie nu s-a grăbit nici atunci. A ales, pur și simplu, să meargă mai departe.
