Geofagia – de ce unii oameni mănâncă pământ și dacă ar trebui să încerci și tu (răspuns scurt: Nu)

Geofagia este un obicei patologic de a ingera pământ sau nisip. Pentru majoritatea dintre noi, expresia „a mânca pământ” este mai degrabă la figurat – și nici atunci nu sună a ceva de bine. Totuși, din când în când, apare câte cineva care se uită la sol, vede lutul, noroiul sau praful de la picioare și-și zice în gând: „Mmmm, delicios!”

Fenomenul se numește geofagie – din grecescul „geo” (pământ) și „phagia” (a mânca) – și, da, e de-a dreptul bizar. Dar, surpriză, e și o chestie veche de când lumea (și pământul, la propriu) în istoria omenirii. Și, în anumite circumstanțe, nu-i chiar atât de absurd pe cât pare la prima vedere.^[sursa]

Geofagia: „devoratorii de țărână” de-a lungul istoriei

S-ar putea să te șocheze cât de veche e treaba asta cu mâncatul pământului. De fapt, practica e atât de antică, încât putem spune că e chiar mai veche decât „noi”, ca specie Homo sapiens.

„Cea mai veche dovadă de geofagie la hominizi provine din situl preistoric de la Cascada Kalambo, la granița dintre Zambia și Tanzania. Aici, o argilă albă, bogată în calciu, a fost găsită alături de oasele lui Homo habilis (predecesorul nostru direct, mai îndemânatic decât inteligent).”, scria geochimistul de mediu Peter Abrahams într-o analiză din anul 2013.^[studiu]

Specia noastră poate a evoluat de la „omul îndemânatic” la „omul înțelept”, dar geofagia ne-a fost tovarăș de drum. Găsim referințe la acest obicei în scrierile lui Hipocrate din secolul al IV-lea î.Hr. și în manualele lui Aulus Cornelius Celsus, o jumătate de mileniu mai târziu. Pliniu cel Bătrân o băga la înaintare cu entuziasm, cel puțin în contexte precise – amestecată în terci, argila roșie, zicea el, „are un efect calmant… ca remediu pentru ulcere în părțile umede ale corpului, cum ar fi gura sau anusul”. Da, ați citit bine. Mai zicea și că „oprește diareea și… controlează menstruația.” Un panaceu, ce să mai!

Evident, nu toți medicii antici erau fani ai înghițitului de pământ. Dacă te prezentai la cabinetul lui Avicenna, în Persia secolului al XI-lea, cu o problemă legată de consumul de țărână, te puteai trezi cu o recomandare de… închisoare. Sclavii din Americi prinși mâncând pământ erau uneori forțați să poarte măști faciale sau zăbrele la gură pentru a stopa comportamentul, în timp ce semenii lor liberi erau, pur și simplu, declarați nebuni și internați în ceea ce se numea pe atunci „asistență medicală mintală” (adică, azilul de nebuni, pe șleau).

Cu toate astea, în tot acest timp, unii oameni primeau un fel de „scutire” când venea vorba de mâncat pământ. Era de înțeles, de exemplu, dacă erai în plină foamete; era aproape de așteptat dacă erai însărcinată. Și asta pentru că…

Dar de ce, în numele științei, ar mânca cineva pământ?

Oricât de ciudat ar suna, există, de fapt, o grămadă de motive pentru care cineva ar putea băga niște țărână în gură.

„Orice cercetător care studiază geofagia umană se va lovi inevitabil de o problemă. Puțini oameni îl vor crede. Totuși, mulți dintre aceiași oameni vor accepta cu ușurință că animalele sălbatice mănâncă sol în mod deliberat.”, scria Abrahams.

„De exemplu, documentarele TV despre viața sălbatică pot arăta animale consumând sol, prezentatorul afirmând, de obicei, că solurile sunt mâncate pentru conținutul lor de nutrienți minerali. Dar multora le e mai greu să accepte că oamenii pot face același lucru intenționat.”, a continuat el.

Pentru cineva care moare de foame, de exemplu, consumul de sol poate fi una dintre singurele căi de a obține minerale esențiale precum fierul sau zincul – sau, pur și simplu, de a simți ceva în stomac. De fapt, nici nu trebuie să fii la ananghie ca solul să înceapă să pară apetisant: există locuri, precum Nigeria sau Africa de Sud, unde oamenii înghit cantități semnificative de sol pe post de supliment alimentar, crezând că are beneficii datorită nutrienților.

Între timp, în timpul sarcinii, când întregul organism o ia puțin razna, femeile raportează adesea pofte nu doar pentru pământ, ci pentru tot felul de chestii bizare – e o tulburare numită „pica” și e pe cât de misterioasă, pe atât de problematică. Ca și în cazul victimelor foametei, s-ar putea să aibă legătură cu deficiențele nutriționale: „Uneori, o mamă nu se poate hrăni adecvat din cauza factorilor socio-economici sau ar putea suferi de o boală mintală și ar putea încerca să facă față unor sentimente nedorite. Dar, indiferent de motiv, nu e o alegere conștientă a mamei.”, declara dieteticiana Shawna Melbourn pentru publicația Today’s Parent în anul 2019.^[sursa]

Alternativ, s-ar putea ca aceste viitoare mămici să folosească solul ca un fel de antiacid natural. „Pentru femeile însărcinate din India și Africa, argila roșie fină poate diminua greața, probabil prin tapetarea intestinului și absorbția toxinelor.”, sugera în anul 2010 Muza Gondwe, comunicatoare științifică din Malawi.

„Europa a renunțat de mult la această practică, dar în Africa, e încă în floare în sate și orașe, sau cel puțin acolo unde găsești un copac sau un mușuroi cu doti (pământ). În ciuda posibilelor efecte secundare, mătușa mea însărcinată era mai puțin iritabilă și avea mai puține grețuri după ce se ‘răsfăța’ cu pământ.”, a mai spus Gondwe.

Știm, știm: ideea că solul ar putea fi cumva „bun pentru tine” sună de parcă am luat-o pe arătură. Dar, de fapt, conceptul de pământ-medicament nu e atât de străin pe cât ai crede: argila poate fi folosită în rețete pentru a detoxifia alte ingrediente, de exemplu, iar carbonatul de calciu – probabil îl știi mai bine sub formă de cretă sau calcar – e un ingredient activ în majoritatea antiacidelor. Cărbunele activ, deși nu e chiar geofagie pură, e clar în aceeași zonă de interes și se află, literalmente, pe lista de medicamente esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății.

Abrahams recunoștea că neîncrederea față de această practică este „poate de înțeles pentru membrii unei societăți urbane dezvoltate, educate, care are acces facil la produse farmaceutice moderne și care a devenit din ce în ce mai îndepărtată de soluri, atât fizic, cât și mental.”

Cu toate acestea, „există motive perfect raționale pentru care anumiți oameni mănâncă sol în mod deliberat,” scria el, „iar consumatorul poate beneficia de pe urma geofagiei în mai multe moduri.”

Deci… ar trebui să mă apuc să ronțăi țărână?

Bun, deci geofagia nu e chiar atât de psycho pe cât sună. Atunci… ar trebui să ne apucăm cu toții de ea?

Ei bine, răspunsul scurt e: NU! Iar cel lung: tocmai de-aia s-au inventat instituții gen FDA (Autoritatea pentru Alimente și Medicamente din SUA) și echivalentele lor prin lume, dragilor!

„S-a sugerat că această practică ar trebui considerată ca făcând parte din spectrul normal al comportamentului uman, un punct de vedere luminat pe care personal îl susțin.”, scria Abrahams.

„TOTUȘI,” adăuga el, și ar fi bine să citiți cu atenție partea asta, „înainte ca cititorul să se grăbească să se dedice geofagiei, e necesar un avertisment serios. Pe lângă beneficiile pe care solurile ingerate le pot aduce, pot apărea și probleme de sănătate foarte grave.”

Pământul poate conține minerale utile precum fier și zinc, desigur – dar poate conține la fel de bine plumb, arsenic, nichel și alte metale toxice. Solul contaminat cu… ei bine, rahat… prezintă riscuri suplimentare, inclusiv bacterii precum E. coli, Salmonella și virusul hepatitei A, care poate fi fatală.

Toate astea sunt destul de nasoale pentru tine, dar sunt și mai rele dacă porți un „pasager” la bord. „Consumul de substanțe nealimentare este potențial dăunător atât pentru tine, cât și pentru copilul tău. Ingerarea de substanțe nealimentare poate interfera cu absorbția nutrienților din alimentele sănătoase și poate chiar provoca o deficiență.”, avertizează Asociația Americană a Sarcinilor.

Pe scurt: dacă ai o poftă nebună de pământ – și nu ești pe o insulă pustie fără alte opțiuni – te rugăm frumos, abține-te! Mergi la un medic, ia niște suplimente… și, presupunem noi, ferește-te de sfaturile lui Avicenna din secolul al XI-lea. Timpurile s-au mai schimbat.