„Ghețarul Apocalipsei” din Antarctica nu este atât de predispus la prăbușire pe cât se credea

Cel mai riscant ghețar din Antarctica, numit „Gheţarul Apocalipsei”, reprezintă un dezastru în slow motion. Dar, ca o veste bună rară, cel mai rău scenariu pentru prăbușirea sa ar putea fi eliminat.

Ghețarul Thwaites din Antarctica, supranumit „Ghețarul Apocalipsei”, este recunoscut pentru potențialul său de a inunda coastele din întreaga lume în cazul unei prăbușiri. Contribuind deja cu aproximativ 4% la creșterea anuală a nivelului mării prin pierderea de gheață, există o teorie care sugerează că ghețarul ar putea începe în curând să se prăbușească în ocean, asemenea unui șir de piese de domino.

De ce este Ghețarul Thwaites atât de important?

Ghețarul Thwaites drenează o suprafață vastă din stratul de gheață al Antarcticei – aproximativ 192.000 de kilometri pătrați, o întindere mai mare decât statul Florida. Orice fulg de zăpadă care cade în acest sistem de drenaj ajunge, în cele din urmă, ca parte a unui aisberg în ocean, în apropierea ghețarului Thwaites.

În prezent, Thwaites reprezintă un dezastru în desfășurare, lent dar inevitabil.^[sursa]

Stratul de rocă de sub ghețar se află sub nivelul mării și coboară înspre interiorul continentului, ceea ce face ca ghețarul să se adâncească pe măsură ce avansează în interiorul calotei glaciare. Odată ce ghețarul începe să piardă mai multă gheață decât câștigă din ninsori și începe să se retragă, devine foarte dificil de încetinit această retragere din cauza pantei subiacente. Thwaites se retrage deja într-un ritm accelerat, pe măsură ce clima continuă să se încălzească.

Ghețarul Thwaites conține suficientă gheață pentru a ridica nivelul global al mării cu peste 0,65 metri. Odată ce Thwaites începe să se destabilizeze, aceasta poate provoca destabilizarea ghețarilor vecini. Prin urmare, ceea ce se întâmplă cu Thwaites afectează întreaga calotă glaciară a Antarcticii de Vest și, implicit, creșterea nivelului mării la nivel global.

Ce este instabilitatea falezelor marine de gheață?

Instabilitatea falezelor marine de gheață este un concept relativ nou, propus de oamenii de știință în ultimul deceniu.

Mulți dintre ghețarii din jurul Antarcticei au extensii plutitoare uriașe, numite platforme de gheață, care sprijină ghețarul și încetinesc scurgerea gheții în ocean. Pe măsură ce clima se încălzește, s-a observat că unele dintre aceste extensii plutitoare s-au prăbușit rapid, uneori în doar câteva săptămâni sau luni.

Dacă platforma de gheață Thwaites s-ar prăbuși, aceasta ar expune o faleză de gheață foarte înaltă de-a lungul frontului său de 120 de kilometri. Capacitatea de susținere a gheții este limitată, astfel încât, dacă faleza este prea înaltă, aceasta se va prăbuși în ocean.

Odată cu prăbușirea unei faleze, o nouă faleză de gheață, situată mai în interior, ar fi expusă, iar aceasta ar fi și mai înaltă. Teoria instabilității falezelor marine de gheață sugerează că, dacă aceste faleze se prăbușesc suficient de rapid, ar putea declanșa un efect de domino, în care falezele din ce în ce mai înalte se prăbușesc una după alta.

Cu toate acestea, instabilitatea falezelor marine de gheață nu a fost observată în mod direct. Nu se știe cu certitudine dacă acest fenomen va avea loc, deoarece depinde de viteza cu care gheața se prăbușește.

Ce s-a descoperit despre riscul pentru Thwaites?

Când teoria instabilității falezelor marine de gheață a fost propusă pentru prima dată, ea se baza pe o aproximare a modului în care falezele s-ar putea prăbuși odată cu dispariția platformei de gheață.

Studiile ulterioare au arătat că falezele de gheață nu cedează sistematic până când nu ating o înălțime de aproximativ 135 de metri. Chiar și atunci, prăbușirea lor ar fi mai lentă decât se preconiza inițial, până când ar atinge înălțimi mult mai mari.

Trei modele de înaltă rezoluție au fost utilizate pentru a explora implicațiile acestei noi înțelegeri asupra instabilității falezelor de gheață pentru ghețarul Thwaites în acest secol.

Rezultatele sugerează că, dacă întreaga platformă de gheață a ghețarului Thwaites s-ar prăbuși astăzi, frontul său de gheață nu s-ar retrage rapid în interior doar din cauza instabilității falezelor marine de gheață. Fără platforma de gheață, gheața ghețarului ar curge mult mai repede spre ocean, subțiind astfel partea frontală a ghețarului. În consecință, falezele de gheață nu ar mai fi la fel de înalte.

S-a constatat că Thwaites ar rămâne relativ stabil cel puțin până în anul 2100. De asemenea, s-a simulat o prăbușire a platformei de gheață peste 50 de ani, moment în care linia de fundare a ghețarului – locul în care gheața se sprijină pe sol și întâlnește oceanul – s-ar fi retras mai adânc în interior. Chiar și atunci, instabilitatea falezei de gheață marină nu ar fi cauzat o retragere rapidă.

Aceste rezultate pun sub semnul întrebării unele dintre estimările recente privind rapiditatea cu care Thwaites s-ar putea prăbuși, inclusiv scenariul cel mai pesimist menționat de Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice în ultimul său raport de evaluare, dar clasificat drept „probabilitate scăzută”.

Thwaites este ghețarul care generează cele mai mari îngrijorări. Dacă întreaga calotă glaciară ar fi modelată, instabilitatea falezelor de gheață marină ar începe aici și s-ar propaga în interior. Prin urmare, dacă Thwaites nu este atât de vulnerabil la prăbușirea falezelor de gheață pe cât s-a crezut inițial, aceasta este o veste bună pentru întregul sistem glaciar.

Cu toate acestea, instabilitatea falezelor marine de gheață este doar unul dintre mecanismele de pierdere a gheții. Această descoperire nu sugerează că Thwaites este stabil.

Ce altceva cauzează retragerea accelerată a ghețarilor?

Există multe procese care fac ca stratul de gheață din Antarctica să fie instabil, unele dintre ele fiind foarte bine înțelese.

Interacțiunile gheață-ocean explică cea mai mare parte a pierderii recente de masă de gheață. Antarctica este un loc foarte rece, astfel încât încălzirea atmosferică nu are încă un efect semnificativ. Curenții oceanici calzi ajung însă sub platformele de gheață și subțiază gheața de dedesubt, ceea ce slăbește platformele de gheață. Atunci când se întâmplă acest lucru, fluxurile de gheață curg mai repede, deoarece există o rezistență mai mică.

În ultimele câteva decenii, în sectorul Mării Amundsen, acolo unde se află ghețarii Thwaites și Pine Island, a avut loc o pătrundere de apă caldă din partea Curentului Circumpolar Antarctic, care a topit gheața de dedesubt.

Ce legătură au schimbările climatice cu această situație?

Antarctica poate părea un loc îndepărtat, dar activitățile umane care încălzesc planeta – cum ar fi arderea combustibililor fosili – au efecte dramatice la poli. Pierderea gheții contribuie la creșterea nivelului mării, afectând regiunile de coastă din întreaga lume.

Alegerile oamenilor de astăzi vor determina cât de repede va crește nivelul apei.