Harold Shipman, medicul devenit unul dintre cei mai periculoşi criminali din istorie: timp de 30 de ani a ucis pacienți fără să trezească suspiciuni

Începând cu anul 1975 şi până în 1998, ucigaşul în serie Harold Shipman s-a folosit de poziţia sa de medic de familie pentru a ucide circa 250 de oameni. Doctorul care îşi ucidea pacienţii de plăcere folosea ca armă injecţia letală.

În general, doctorii ar trebui să ofere un sentiment de siguranţă pentru cei vulnerabili, însă doctorul Harold Shipman s-a folosit de această poziţie privilegiată pentru a-şi crea un avantaj în cariera sa de criminal. În mod ironic, un doctor este unul dintre cei mai prolifici ucigaşi din istoria Angilei.

Abuzând de încrederea care îi era acordată, doctorul Shipman îşi diagnostica mai întâi pacienţii cu boli pe care aceştia nu le aveau, după care le administra o doză letală de diamorfină.^[sursa]

Diamorfina este un tip de heroină produsă pe cale farmaceutică. În prezent, se mai găseşte pe piaţă, însă în foarte puţine ţări.

Spre neşansa lor, circa 250 de oameni au vizitat cabinetul doctorului Harold Shipman, fără să bănuiască faptul că va fi ultima lor vizită la doctor.

Cine a fost doctorul Harold Shipman

Harold Shipman s-a născut în anul 1946, în oraşul Nottingham, Marea Britanie. Era un student eminent şi un bun sportiv, practicând rugbiul.

Dar viaţa tânărului Harold s-a schimbat brusc pe când avea 17 ani. Mama sa, Vera, de care Harold era foarte ataşat, a fost diagnosticată cu cancer la plămâni. Pe măsură ce mama sa se stingea încet pe patul de spital, Harold a observat cum medicul acesteia îi uşura suferinţa administrându-i morfină.

Mai târziu, experţii au sugerat că acesta a fost momentul care a declanşat şirul de crime sadice care a urmat, definindu-i doctorului Harold Shipman modul de operare.

După moartea mamei sale, Harold s-a căsătorit cu Primrose May Oxtoby în timp ce studia medicina la Universitatea din Leeds. Cei doi au avut împreună patru copii, iar viaţa lor întruchipa normalitatea.

Shipman a absolvit în anul 1970, devenind medic rezident. A avansat rapid în carieră, devenind medic primar la un spital din West Yorkshire.

În anul 1976, au apărut primele probleme cu legea. Tânărul doctor a fost prins cu reţete falsificate pentru Demerol, un opioid prescris în general pentru tratarea durerilor puternice. Îşi prescria reţete pentru uz propriu, devenind dependent.

Harold a fost amendat, concediat şi i s-a cerut să meargă la o clinică de dezintoxicare din York.

Doctorul Shipman s-a repus rapid pe picioare. Şi-a găsit un nou loc de muncă la Centrul Medical Donneybrook, în oraşul Hyde, în anul 1977. Aici şi-a petrecut următorii 15 ani, până când şi-a deschis un cabinet individual.

Avea o reputaţie bună în rândul pacienţilor, fiind renumit în special pentru tratarea celor căzuţi la pat.

Totuşi, nimeni nu bănuia că doctorul îşi ucidea pacienţii.

Doctorul care îşi ucidea pacienţii s-a ascuns în văzul tuturor

Deşi a fost prins că falsifica reţete, doctorului Shipman nu i-a fost retrasă licenţa de practică, ci a primit un avertisment din partea Colegiului Medicilor.

Până în anul 1975, Shipman deja avea suficientă diamorfină la îndemână pentru a ucide sute de oameni.

Conform investigaţiilor, Shipman nu comitea crimele în mod regulat. De-a lungul anilor începea şi oprea şirul de crime, pentru a nu stârni suspiciuni. Totuşi, modul de operare a rămas mereu acelaşi. Îşi identifica următoarea victimă în persoana celui mai vulnerabil pacient. Ulterior, îi administra o doză letală de diamorfină, iar pacienţii fie mureau în faţa sa, fie mergeau acasă şi îşi aşteptau sfârşitul.

Cea mai în vârstă victimă a doctorului ucigaş a fost Anna Cooper, de 93 de ani, în timp ce Peter Lewis, în vârstă de 41 de ani, a fost cel mai tânăr pacient ucis de Harold Shipman.

Se crede că Harold a ucis 71 de oameni în timp ce lucra la Centrul Medical Donneybrook, iar restul în timp ce-şi desfăşura activitatea la cabinetul său individual. Dintre victime, cele mai multe erau femei.

Primele semne de întrebare

În anul 1998, cei care lucrau în domeniul funerar din oraşul Hyde au devenit suspicioşi privind numărul ridicat oameni decedaţi care proveneau din rândul pacienţilor doctorului Shipman.

De asemenea, medicii de familie din zonă au descoperit că rata deceselor pacienţilor lui Shipman era, în medie, de 10 ori mai ridicată decât a pacienţilor aflaţi pe listele celorlalţi medici.

Aceste informaţii au fost raportate medicului legist şi poliţiei din Manchester. Ar fi trebuit ca perioada de teroare a doctorului Shipman să se încheie. Dar nu a fost aşa.

Investigaţia poliţiei s-a blocat încă de la început. Poliţiştii nu au verificat nici măcar cazierul lui Shipman. Dacă se interesau la Colegiul Medicilor, aflau că doctorul ucigaş falsificase suficiente reţete pentru a ucide un număr important de oameni.

Dar Shipman reuşea să-şi acopere urmele adăugând diagnostice false pe fişele victimelor. Astfel, investigaţiile poliţiştilor au ajuns într-un punct mort. Doctorul care îşi ucidea pacienţii avea din nou undă verde la crime.

Crima care i-a încheiat cariera

O greşeală cauzată de lăcomie i-a încheiat cariera doctorului ucigaş.

Harold Shipman a încercat să falsifice testamentul uneia dintre victimele sale. Aceasta se numea Kathleen Grundy, în vârstă de 81 de ani, care a fost primar în oraşul Hyde.

După ce i-a administrat doza letală de diamorfină pacientei sale, Shipman a selectat „crematoriu” în testamentul doamnei Grundy, pentru a scăpa de eventualele dovezi incriminatoare. De asemenea, doctorul a încercat să falsifice în totalitate testamentul, trecându-se ca moştenitor al averii defunctei, în timp ce restul membrilor familiei au fost excluşi.

Totuşi, doamna Grundy a fost înmormântată şi nu incinerată. Angela Woodruff, fiica defunctei, a fost notificată privind testamentul mamei sale. Imediat, şi-a dat seama că ceva nu era în regulă şi a mers la poliţie.^[sursa]

Angela Woodruff a spus că era de neconceput ca mama sa să-i lase întreaga moştenire doctorului ei. Nu avea niciun sens.

Astfel, cadavrul fostului edil a fost exhumat în august 1998. În urma analizelor, diamorfina afost identificată la nivelul ţesutului muscular.

Harold Shipman a fost arestat pe 7 septembrie 1998.

Pe durata următoarelor luni, alte 11 victime ale lui Shipman au fost exhumate. Experţii din cadrul poliţiei au realizat o percheziţie informatică, stabilind că doctorul Shipman introducea diagnostice false în fişele pacienţilor, pentru a-şi acoperi crimele.

Cum a sfârşit doctorul care îşi ucidea pacienţii de plăcere

În cursul cercetărilor, zeci de cadavre au fost exhumate. Rezultatul analizelor era mereu acelaşi, indicând prezenţa diamorfinei.

Doctorul ucigaş a respins de fiecare dată acuzaţiile care i se aduceau şi a refuzat să coopereze cu Poliţia. Când îi erau prezentate fotografii ale victimelor, Shipman stătea cu ochii închişi, căsca şi refuza să le privească.

Doar 15 capete de acuzare i-au fost aduse doctorului criminal, deşi se crede că numărul victimelor sale depăşeşte 250.

În anul 2000, Harold Shipman a fost condamnat la închisoare pe viaţă, fără drept de eliberare condiţionată. A fost încarcerat iniţial într-un penitenciar din Manchester, însă a fost transferat în Penitenciarul Wakefield. Aici şi-a găsit sfârşitul.

Cu o zi înainte de a împlini 58 de ani, pe 13 ianuarie 2004, Harold Shipman a fost găsit spânzurat în celula sa.

Evident, motivul crimelor doctorului ucigaş rămâne un mister. Unele teorii afirmă că Harold a dezvoltat nevoia de a ucide ca un mod de răzbunare pentru moartea mamei sale. Alte voci, mai părtinitoare, sunt de părere că Shipman injecta pacienţilor muribunzi doza letală de diamorfină tocmai pentru a le curma suferinţa.

De asemenea, există şi unele păreri conform cărora doctorul Shipman suferea de Complexul lui Dumnezeu. Astfel, doctorul pur şi simplu simţea nevoia de a-şi demonstra că poate lua o viaţă la fel de uşor cum o poate salva.