În 1983, Pentagonul a găsit o poartă de ieșire din realitate. Povestea secretă a „Proiectului Gateway”

Într-un birou guvernamental anost din 1983, luminat de neon, locotenent-colonelul Wayne M. McDonnell din armata SUA nu scria un raport obișnuit. Documentul pe care îl redacta, destinat celor mai înalte eșaloane ale spionajului american, semăna mai mult cu un manual de misticism cuantic decât cu o analiză militară. Militarul descria o metodă, un sistem de antrenament numit „Experiența Gateway”, menit să facă ceva ce părea imposibil: să mute conștiința umană dincolo de limitele corpului fizic, transformând-o într-un instrument de cunoaștere supremă.

Astăzi, când fragmente din acest raport reapar pe platforme de social media, stârnind uimire și teorii conspiraționiste, povestea completă a acestui efort este mai relevantă ca niciodată. Nu este doar o anecdotă despre ideile bizare ale Războiului Rece, ci o fereastră către o întrebare care încă ne bântuie: care sunt, cu adevărat, limitele minții umane?

Hărți pentru un teritoriu nevăzut

Raportul de 29 de pagini, declasificat în 2003, era punctul culminant al unor decenii de interes al CIA pentru manipularea psihicului. După experimentele controversate din cadrul proiectului MKUltra, agenția căuta metode mai subtile. „Experiența Gateway”, așa cum o detalia McDonnell, era un sistem complex ce îmbina tehnici familiare cu concepte de avangardă.

Scopul, conform documentului, era ambițios: „să sporească puterea, concentrarea și coerența amplitudinii undelor cerebrale între emisferele stânga și dreaptă, astfel încât să modifice conștiința, mutând-o în afara sferei fizice pentru a scăpa în cele din urmă chiar și de restricțiile spațiului și timpului”. Participantul, odată eliberat, ar fi urmat să acceseze „diferite niveluri de cunoaștere intuitivă pe care Universul le oferă”.

Pentru a atinge această stare, programul se baza pe un cocktail de metode. Începea cu tehnici relativ cunoscute, precum hipnoza și meditația transcendentală — o practică faimos susținută de regizorul David Lynch. Dar de aici, călătoria devenea mult mai stranie, explorând biofeedback-ul, definit ca abilitatea unei emisfere cerebrale de a prelua controlul asupra celeilalte, și o idee radicală cunoscută drept „Matrixul Conștiinței”.

Suntem cu toții holograme?

Conform acestei teorii, Universul însuși este o hologramă gigantică, iar conștiința umană este, la rândul ei, „o hologramă care se armonizează cu holograma universală prin intermediul schimbului de energie”. În această viziune, realitatea pe care o percepem este doar o fațetă, iar conștiința este mecanismul prin care descifrăm sensul din acest câmp energetic universal.

Această explorare a naturii realității a fost scânteia care a aprins recent imaginația internetului. Într-o serie de videoclipuri virale, utilizatoarea TikTok Sara Holocomb s-a concentrat pe o frază de la pagina 19 a raportului, care afirmă că, existând în afara continuumului spațiu-timp, conștiința pare să nu aibă „nici început, nici sfârșit”.

Interpretarea a fost rapid preluată și amplificată, unele publicații susținând că CIA a confirmat existența reîncarnării. Adevărul, însă, este mai nuanțat. Documentul descrie conștiința ca un „rezervor de percepție nelimitată și atemporală”, un concept mai apropiat de o conștiință universală impersonală decât de ciclul renașterii individuale specific unor religii.

Moștenirea unui vis psihedelic

Ceea ce frapează la citirea raportului McDonnell este tonul. Nu este scris ca o speculație, ci cu certitudinea unui manual tehnic. Această siguranță este cu atât mai remarcabilă cu cât, chiar și astăzi, știința convențională a conștiinței abia dacă poate explica cum este generată aceasta în creierul animalelor, fiind departe de a o defini ca un „aspect diferențiat al conștiinței universale”.

În cele din urmă, istoria ne arată că CIA nu a reușit să creeze un corp de spioni psihici capabili să călătorească cu mintea prin timp și spațiu. Proiectul, la fel ca multe alte relicve ciudate ale agenției — de la roboți libelule la pisici cyborg — a rămas un capitol fascinant, dar aparent fără rezultat practic.

Și totuși, documentul Gateway persistă. El nu este doar dovada unei epoci de paranoia și experimente îndrăznețe. Este o oglindă a unei aspirații umane eterne de a privi dincolo de văl. Iar asta ne lasă cu o întrebare tulburătoare: dacă în 1983, cu tehnologia de atunci, Pentagonul cartografia deja aceste tărâmuri, ce hărți ale conștiinței se desenează astăzi în spatele ușilor închise, în era inteligenței artificiale cuantice?