Lista neagră de la Hollywood. Cine au fost actorii proscrişi din cauza convingerilor lor

Lista neagră de la Hollywood a fost o practică de la mijlocul sec. al-XX-lea de a nu oferi locuri de muncă unor scenariști, actori, regizori, muzicieni și altor profesioniști din industria de divertisment a SUA, din cauză că erau suspectați că aveau anumite convingeri politice. În general, artiștii care au fost excluși de la locul lor de muncă erau bănuiți de apartenență sau de simpatie cu Partidul Comunist American.

În octombrie 1947, Comitetul pentru Activități Antiamericane (HUAC – House Un-American Activities Committee) a citat 41 de scenariști, regizori și producători americani, încercând să investigheze elementele „subversive” din industria divertismentului.^[sursa]

Lista neagră de la Hollywood

Principala întrebare adresată „suspecților” a fost: „Sunteți în prezent sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”. Dacă răspunsul era „da”, HUAC cerea detalii suplimentare despre alte persoane implicate în mișcarea comunistă. Unii dintre cei citați au cooperat și au depus mărturie, în timp ce alții au refuzat.

Astfel, zece scenariști, regizori și producători americani au refuzat să depună mărturie în fața HUAC, invocând Primul Amendament, care garantează libertatea de exprimare și asociere. Toți cei zece au fost incluși pe o „listă neagră” și condamnați la închisoare pentru refuzul de a coopera. Majoritatea dintre ei au ispășit pedepse între șase și 12 luni de detenție începând cu 1950.

Persoanele de pe această listă au fost boicotate și le-a fost refuzată angajarea în film, televiziune sau teatru, ceea ce a dus la ostracizare socială și mari dificultăți în găsirea unui loc de muncă pentru acești artiști.

Cine au fost „Cei zece”?

Alvah Bessie (1904-1985), scenarist și critic de teatru, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol împotriva forțelor generalului fascist Francisco Franco în 1938. Bessie a fost unul dintre cei care a refuzat să depună mărturie, afirmând: „Niciodată nu voi ajuta sau încuraja un astfel de comitet în încercarea sa evidentă de a promova intimidarea și teroarea, precursorii inevitabili ai unui regim fascist.”

Herbert J. Biberman (1900-1971), regizor și scenarist, a refuzat și el să colaboreze cu HUAC, invocând al cincilea amendament. Soția sa a luat o poziție similară.

Ring Lardner Jr. (1915-2000), membru al consiliului de administrație al Screen Writers Guild și co-scenarist al filmului Woman of the Year (1942), care a marcat prima colaborare între Katharine Hepburn și Spencer Tracy. După închisoare, Lardner a fost forțat să scrie sub pseudonime pentru emisiuni TV și filme. Abia în 1965 a putut să-și folosească numele propriu, semnând scenariul filmului The Cincinnati Kid. În 1971, a câștigat Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat pentru filmul MASH*, bazat pe romanul scris de fostul chirurg militar H. Richard Hornberger, cunoscut sub pseudonimul Richard Hooker.

Lester Cole (1904-1985), scenarist prolific și co-fondator al Screen Writers Guild în anul 1933, a fost și el pe lista celor zece.

Regizorul și editorul Edward Dmytryk (1908-1999), câștigător al unui Oscar în 1948 pentru cel mai bun regizor, a fost premiat pentru filmul Crossfire (1947), realizat cu un an înainte de a fi citat de HUAC și de a refuza să colaboreze. „Dmytryk se remarcă printre cei zece de la Hollywood pentru că este singurul care ulterior a depus mărturie”.

După ce a fost pus pe lista neagră, Dmytryk a fugit în Marea Britanie, dar a revenit în SUA după doi ani. A ispășit patru luni și jumătate de închisoare, o pedeapsă redusă după ce, în aprilie 1951, a recunoscut că a fost membru al Partidului Comunist și a numit alți membri. Acest gest i-a permis să fie scos de pe lista neagră și să fie reintegrat în industria cinematografică.

John Howard Lawson (1894-1977), nominalizat la Oscar pentru cea mai bună poveste cu filmul Blockade (1938), a fost și el închis pentru refuzul de a coopera cu HUAC.

La fel a fost cazul Albert Maltz (1908-1985), cunoscut pentru scenariul filmului Pride of the Marines (1945), pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat. După ispășirea pedepsei, Maltz a continuat să scrie sub pseudonime, revenind sub numele propriu abia în 1970, când a primit credit pentru scenariul filmului Two Mules for Sister Sara, un western cu Shirley MacLaine și Clint Eastwood.

Samuel Ornitz (1890-1957), scenarist și dramaturg, a publicat romanul Bride of the Sabbath în timpul detenției sale din 1951. După eliberare, Ornitz nu s-a mai întors la Hollywood și a murit în 1957.

Adrian Scott (1911-1972), după ce a fost trecut pe lista neagră, a dat în judecată RKO Pictures pentru concediere abuzivă, dar cazul său a fost respins de Curtea Supremă a SUA în 1957. Ulterior, Scott a continuat să scrie scenarii pentru televiziune sub pseudonimul soției sale, Joanne Court.

Dalton Trumbo (1905-1976), nominalizat la Oscar pentru scenariul filmului Kitty Foyle (1940) și unul dintre scenariștii filmului de succes Roman Holiday (1953), cu Audrey Hepburn, a fost recunoscut postum pentru Oscarul său din anul 1956 pentru cel mai bun scenariu al filmului The Brave One. Statueta i-a fost înmânată văduvei sale în 1993, la mai bine de un deceniu de la moartea sa.

Perioada în care cei zece de la Hollywood au fost incluși pe lista neagră a fost marcată de dificultăți financiare severe, mulți dintre ei fiind incapabili să-și plătească ipotecile sau să își întrețină familiile. Unii au fost nevoiți să-și vândă bunurile sau să adopte un stil de viață simplificat pentru a supraviețui.^[sursa]

Pe lângă greutățile financiare, cei aflați pe lista neagră au avut de înfruntat și izolarea socială, fiind excluși din cercurile profesionale și etichetați ca subversivi și nepatrioți. Această marginalizare a dus, în unele cazuri, la probleme psihice și emoționale.

Comitetul pentru Activități Antiamericane și-a continuat activitatea până în anul 1975, când a fost desființat oficial, marcând sfârșitul unei ere de persecuții politice în industria divertismentului.