De zeci de ani, o enigmă le-a dat bătăi de cap antropologilor: analizele oaselor de neanderthalian arătau niveluri de azot atât de ridicate, încât păreau să fie „mai carnivori decât leii”. Era o imposibilitate biologică. Un om, chiar și unul preistoric, nu poate supraviețui consumând doar carne slabă. Acum, un studiu șocant dezvăluie ingredientul lor secret, iar acesta ne forțează să regândim tot ce credeam că știm despre dieta „ancestrală”.
Pericolul mortal ascuns în carnea de vânat
Poate suna paradoxal, dar o dietă bazată exclusiv pe carne slabă, precum cea de vânat, poate fi fatală. Corpul uman are o limită strictă la cantitatea de proteine pe care o poate procesa, undeva la 300 de grame pe zi. Depășirea acestei limite duce la o afecțiune toxică numită „înfometare de iepure”, care provoacă greață, oboseală și, în final, moartea.
Pentru a supraviețui, vânătorii-culegători aveau nevoie disperată de grăsimi. Dar ce te faci când prada ta, un mamut sau un cerb, este în mare parte masă musculară slabă? Aici intervine ingeniozitatea viscerală a neanderthalienilor.
Mâncarea care te-ar îngrozi: viermii un „super-aliment” pe care l-am arunca azi
Inspirându-se din observații etnografice, cercetătorii de la Universitatea Purdue, conduși de dr. Melanie Beasley, au avansat o ipoteză radicală. Ei au observat că grupurile moderne de vânători, precum inuiții, ofereau carnea slabă câinilor și consumau cu precădere organele, creierul și limba – părțile grase. Dar neanderthalienii se pare că mergeau un pas mai departe. Mult mai departe.
Ei lăsau în mod deliberat carcasele animalelor ucise să intre în putrefacție.
„Carnea slabă de vânat este o proteină incompletă. Dar larvele transformă carnea slabă consumând-o, astfel încât ele însele devin grase, așa că, consumând larvele grase împreună cu carnea slabă, obții un nutrient mai complet.”, a explicat dr. Beasley pentru IFL Science.
Practic, neanderthalienii foloseau muștele ca pe niște „micro-bucătari”, transformând o resursă inutilă (carnea slabă) într-o sursă bogată de grăsimi și proteine esențiale: viermii.
Dovada științifică se află în larve
Pentru a testa această teorie, echipa a făcut ceva ce pare desprins dintr-un film polițist: au colectat și analizat izotopii de azot din 389 de larve crescute pe carne putrezită. Rezultatele, publicate în prestigioasa revistă Science Advances, au fost clare. În timp ce carnea în sine avea o ușoară creștere a azotului, larvele care o consumau erau adevărate bombe de azot, cu valori cu până la 43.2% mai mari.
Aceste larve, nu carnea în sine, explicau perfect valorile „imposibile” din oasele neanderthalienilor. Verii îndeprtați ai lui homo sapiens nu erau hipercarnivori în sensul clasic; erau, în parte, insectivori strategici.
Mai mult decât o simplă masă
Această descoperire nu ne schimbă doar meniul preistoric, ci și imaginea despre capacitățile cognitive ale neanderthalienilor.
„Dacă vă gândiți la un grup de neanderthalieni vânând un mamut mare, carcasa acestuia va rămâne peisaj, putrezind. Probabil că se gândeau: «Bine, super, să ne întoarcem peste o săptămână și să adunăm toți viermii ăia și să ne delectăm cu o gustare delicioasă».”, a mai spus Beasley. Acest lucru nu era un accident, ci un plan.
Este dovada unei planificări pe termen lung și a unei înțelegeri profunde a ecosistemului. Era o resursă alimentară sigură, bogată în calorii și ușor de colectat, care făcea diferența dintre supraviețuire și pieire. Data viitoare când auziți pe cineva vorbind despre dieta „paleo”, amintiți-vă că adevărata masă a campionilor preistorici era, poate, mult mai… mișcătoare decât ne imaginăm.
