Este un adevăr inconfortabil: microplasticele sunt peste tot și au pătruns adânc în corpul nostru. Întrebarea care îi macină pe oamenii de știință nu mai este dacă le avem în organism, ci ce ne fac ele cu adevărat. Un nou studiu alarmant, realizat pe șoareci, aduce câteva răspunsuri îngrijorătoare, sugerând că aceste particule minuscule ar putea slăbi bariera intestinală și perturba în mod periculos echilibrul delicat al bacteriilor din intestin.
Experimentul: o dietă bogată în plastic
Cercetătorii de la Universitatea Națională Cheng Kung din Taiwan au derulat un experiment clar: timp de 12 săptămâni, au hrănit un grup de șoareci cu nanoplastice din polistiren. Vorbim despre cele mai mici fragmente de plastic posibile, cu o dimensiune de doar 100 de nanometri – de mii de ori mai mici decât lățimea unui fir de păr uman.[sursa]
Analiza ulterioară a scos la iveală o cascadă de modificări la nivel biologic. Efectele au fost profunde:
- Bariera intestinală, slăbită: Producția a două proteine esențiale, care acționează ca un sigiliu pentru a menține intestinul protejat, a scăzut semnificativ;
- Microbiomul, dat peste cap: Bacteriile benefice, precum Lactobacillus, s-au redus, în timp ce bacteriile potențial dăunătoare din familia Ruminococcaceae s-au înmulțit. În mod fascinant, o altă bacterie, Lachnospiraceae, a fost observată consumând efectiv o parte din nanoplasticele ingerate.
Mecanismul: cum sabotează microplasticele comunicarea celulară
Dar studiul nu s-a oprit la a constata efectele; a dezvăluit și mecanismul molecular din spatele lor. Se pare că interacțiunea dintre bacterii și nanoplastice modifică modul în care microbii secretă niște „pachete” de comunicare celulară, numite vezicule extracelulare. Aceste vezicule modificate au inhibat, la rândul lor, producția de mucus intestinal – stratul protector vital pentru un intestin sănătos.
„Acest studiu este primul care arată că particulele de plastic pot interfera cu microARN-ul transportat de veziculele extracelulare […] perturbând comunicarea dintre gazdă și microorganisme și modificând compoziția microbiană în moduri care pot dăuna sănătății intestinale”, explică microbiologul Wei-Hsuan Hsu, autorul principal al studiului.
Cu alte cuvinte, nanoplasticele nu acționează doar ca un iritant fizic. Ele par să pirateze sistemul de comunicare dintre celulele noastre și bacteriile intestinale, cu consecințe negative asupra integrității generale a intestinului.
Contextul este cheia: ce înseamnă asta pentru noi
Este important să punem aceste rezultate în context. În primul rând, șoarecii, deși sunt modele biologice utile, nu sunt identici cu oamenii. Sunt necesare studii viitoare pentru a confirma dacă aceleași mecanisme se aplică și în cazul nostru.
În al doilea rând, și poate cel mai important, doza de nanoplastice administrată șoarecilor a fost mult mai mare decât nivelul la care suntem expuși în mod normal. Momentan, nu este clar dacă dozele pe care le ingerăm zilnic sunt suficiente pentru a declanșa o reacție similară.
Chiar și cu aceste limitări, cercetarea ridică un semnal de alarmă serios. Ea identifică o cale plauzibilă prin care microplasticele ar putea afecta fundamental sănătatea umană.
„Având în vedere limitările tehnologiilor actuale de detectare a nanoplasticelor și incertitudinile asociate extrapolării rezultatelor de la animale la oameni, continuarea cercetărilor este esențială”, subliniază imunologul Yueh-Hsia Luo, care nu a fost implicat în studiu.
Concluzia este clară: trebuie să înțelegem urgent la ce cantitate de plastic suntem expuși și care sunt efectele pe termen lung. Acest studiu adaugă o piesă crucială, dar și îngrijorătoare, la acest puzzle complex.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: