Misterul care învăluie moartea lui Ginghis Han și locul secret în care a fost înmormântat

Moartea lui Ginghis Han este învăluită într-o aură de mister, alimentând un noian de teorii și zvonuri ce sfidează trecerea timpului și adâncesc enigma din jurul uneia dintre cele mai impunătoare figuri ale istoriei.

Ginghis Han, fondatorul și temutul strateg al Imperiului Mongol – cel mai vast imperiu contiguu pe care l-a consemnat istoria – a fost o personalitate definitorie a epocii sale. Stăpânirea sa se întindea de la Pacific până la porțile Europei, în Ucraina, și sub egida sa Drumul Mătăsii a cunoscut o înflorire fără precedent. Dincolo de faptele de arme, Ginghis Han a fost artizanul unor inovații remarcabile: un sistem poștal de o eficiență surprinzătoare, introducerea monedei de hârtie, garantarea libertății religioase și instituirea imunității diplomatice. S-a stins din viață în anul 1227 d.Hr., lăsând moștenitorilor săi sarcina de a purta stindardul cuceririlor și mai departe.

Pentru o personalitate de o asemenea anvergură, posteritatea s-ar fi așteptat la monumente și mausolee grandioase, menite să-i eternizeze gloria. Poate edificii comparabile cu piramidele faraonilor egipteni sau cu splendoarea Taj Mahal-ului? O așteptare înșelătoare, căci vălul tăcerii acoperă detaliile morții sale, iar locul său de veci rămâne una dintre marile enigme ale istoriei.^[sursa]

Moartea lui Ginghis Han, un mister vechi de secole

Circumstanțele exacte ale morții sale sunt subiectul a numeroase narațiuni, adesea contradictorii. Unele versiuni susțin că, în toiul unei confruntări cu oștile chineze, marele han ar fi fost rănit fatal în urma unei căzături de pe cal. Alte relatări, cu o tentă mult mai sumbră, atribuie decesul unei prințese din regatul Xia de Vest. Aceasta, conform legendei, ar fi ticluit o capcană diabolică: un dispozitiv ascuns, menit să-l castreze pe han în timpul uniunii lor, provocându-i o hemoragie ce i-ar fi adus sfârșitul. Trebuie menționat, totuși, că această ultimă teorie este adesea considerată o calomnie orchestrată de inamicii săi, dornici să-i terfelească memoria.

Predomină convingerea că majoritatea acestor istorisiri macabre au fost fabricate post-mortem, în timp ce apropiații și loialii hanului au primit poruncă strictă să păzească cu sfințenie adevărul. Această secretomanie era dictată de rațiuni de stat: decesul suveranului survenea într-un context extrem de delicat – o fază crucială a îndelungatei campanii, de două decenii, împotriva regatului Xia de Vest.

Analizând faptele dintr-o perspectivă istorico-medicală, sfârșitul său ar putea fi atribuit unei cauze mult mai prozaice: o boală comună. Cronicile vremii consemnează că hanul a acuzat o stare de indispoziție între 18 și 25 august 1227 d.Hr., stingându-se din viață opt zile mai târziu.

Se vehiculează că însuși Ginghis Han ar fi dispus ca înhumarea sa să se desfășoare în cel mai desăvârșit secret. Pe drumul de întoarcere al cortegiului funerar, oricine ar fi intersectat calea armatei ce-i purta trupul neînsuflețit ar fi fost sortit pieirii, pentru a nu lăsa în urmă niciun martor. Dacă s-ar fi conformat cutumelor funerare ale regilor Xiongnu, hanul ar fi fost depus într-un mormânt anonim, săpat la circa 20 de metri adâncime, într-o criptă din lemn.

Mai mult, se povestește că 1.000 de cai ar fi fost mânați în goană peste locul de veci, pentru a nivela pământul și a pulveriza orice indiciu. O asemenea stratagemă ar fi transformat orice tentativă de localizare fizică sau de profanare a mormântului într-o misiune imposibilă.

Și în zilele noastre, numeroși mongoli își exprimă dorința ca locația exactă a mormântului să rămână tăinuită. Unii îl cinstesc pe Ginghis Han cu o venerație aproape sacră, în timp ce alții susțin cu tărie că ultima sa dorință – aceea de a avea un loc de odihnă ferit de ochii lumii – trebuie respectată necondiționat.

O ipoteză persistentă, adânc înrădăcinată în folclor, plasează mormântul în inima munților Khentii, pe un pisc venerat sub numele de Burkhan Khaldun. Legenda spune că, în vremuri de restriște, Khan ar fi găsit adăpost pe acest munte sacru, jurând să se reîntoarcă aici la ceasul morții. Cu toate acestea, teoria rămâne învăluită în controverse, existând indicii istorice conform cărora nu mai puțin de cinci alți masivi muntoși ar fi purtat, de-a lungul timpului, aceeași denumire sacră.

În timpurile moderne, cercetătorii au apelat la arsenalul tehnologic avansat în speranța de a descifra enigma. Un studiu notabil, publicat în prestigioasa revistă PLOS ONE, a mobilizat eforturile a peste 10.000 de voluntari din întreaga lume, care, prin intermediul crowdsourcing-ului și dedicând aproximativ 30.000 de ore, au participat la o vastă operațiune de căutare prin satelit. Aria investigată a acoperit 6.000 de kilometri pătrați, scoțând la iveală numeroase vestigii arheologice, însă mormântul propriu-zis a rămas, și de această dată, nedescoperit.^[studiu]

În definitiv, este foarte posibil ca mormântul lui Ginghis Han să rămână pentru totdeauna o taină nedezlegată. Și, poate, destinul său este să fie așa – un ultim omagiu adus dorinței sale de a se contopi cu pământul pe care l-a stăpânit, departe de privirile curioase ale posterității.