70% din meteoriții care lovesc Pământul par să aibă o origine comună

O nouă perspectivă asupra călătorilor cosmici care ne vizitează constant planeta: astronomii au reușit să traseze originile a nu mai puțin de 90% dintre meteoriții care lovesc Pământul, scoțând la iveală adevăruri neașteptate și legături nebănuite cu evenimente cataclismice din trecutul relativ recent al Sistemului Solar. Trei studii revoluționare, publicate recent, converg către o concluzie fascinantă, rescriind practic povestea acestor roci extraterestre.

Deși Terra pare a nu acorda o importanță deosebită acestui fenomen, planeta noastră este, zi de zi, ținta unui bombardament constant cu aproximativ 44.000 de kilograme (echivalentul a 48,5 tone) de material meteoritic. Mare parte din această ploaie cosmică se mistuie inofensiv în straturile superioare ale atmosferei, lăsând în urmă dâre luminoase efemere. Însă acele fragmente care supraviețuiesc incredibilei călătorii incandescente și ating suprafața terestră devin veritabile capsule ale timpului.

Studiul compoziției lor chimice și mineralogice ne poate dezvălui secrete prețioase, indicând, de pildă, dacă provin dintr-o „familie” comună de asteroizi – urmași ai unui corp parental masiv, sfărâmat în urma unui impact cosmic, ale cărui cioburi au fost ulterior proiectate pe o traiectorie de coliziune cu Pământul.^[sursa]

De unde vin meteoriții care lovesc Pământul

Până de curând, doar pentru aproximativ 6% dintre meteoriții colectați se reușise identificarea precisă a sursei. Aceștia erau, în principal, acondrite – meteoriți proveniți de pe Vesta, al doilea cel mai mare asteroid din Sistemul Solar, dar și de pe Lună sau chiar de pe planeta Marte, vecinii noștri cosmici.

„Meteoriții se împart în două mari clase distincte. Pe de o parte, avem condritele, considerate a fi fragmente aproape nealterate, relicve ale Sistemului Solar timpuriu, de dinaintea formării planetelor. Pe de altă parte, se situează acondritele, desprinse din corpuri cerești care au suferit procese de diferențiere – adică planete sau asteroizi suficient de mari pentru a fi dezvoltat o structură internă complexă, cu nucleu, manta și crustă.”, ne lămurește o lucrare de specialitate.^[studiu]

Condritele, deși constituie marea majoritate a fragmentelor cosmice care ajung pe Terra și poate nu prezintă un aspect la fel de spectaculos precum acondritele, sunt cel puțin la fel de fascinante din punct de vedere științific, oferind o fereastră directă către condițiile primordiale ale sistemului nostru planetar. O echipă internațională de cercetători, sub coordonarea prestigiosului Centru Național Francez pentru Cercetare Științifică (CNRS), a Observatorului European Austral (ESO) și a Universității Caroline din Praga, a supus recent această clasă de meteoriți unui studiu aprofundat.

Concluziile echipei sunt remarcabile: nu mai puțin de 70% din totalul meteoriților care cad pe Pământ își au originea în doar trei familii distincte de asteroizi, botezate Karin, Koronis și Massalia. Se pare că aceste „pepiniere” de corpuri cerești mai mici s-au format în urma unor coliziuni cosmice relativ recente – la scară astronomică, desigur – evenimente ce au avut loc acum aproximativ 5,8 milioane, 7,5 milioane și, respectiv, 40 de milioane de ani.

„Aceste evenimente de fragmentare, inclusiv cel care a dat naștere binecunoscutei familii Karin, s-au produs în cadrul unor familii de asteroizi mai vechi și mai proeminente, precum Koronis și Massalia. Ele stau la baza predominanței condritelor obișnuite de tip H și L în rândul meteoriților care ajung pe Pământ.”, explică o altă echipă de oameni de știință în lucrarea lor.^[studiu]

„Aceste familii tinere se disting net în peisajul centurii principale de asteroizi printr-o abundență excepțională de fragmente de mici dimensiuni. Distribuția frecvenței dimensiunilor lor, caracterizată printr-o pantă abruptă, s-a menținut astfel timp de zeci de milioane de ani, depășind temporar capacitatea celor mai mari și mai vechi familii de asteroizi (precum Flora și Vesta) de a genera fragmente de dimensiuni metrice.”, mai arată cercetătorii.

Un interes aparte îl suscită familia de asteroizi Massalia, considerată responsabilă pentru peste 20% din totalul căderilor de meteoriți înregistrate în prezent.

„Studiul micrometeoritelor conservate în straturile de calcar din perioada Ordovicianului mijlociu, coroborat cu analiza craterelor de impact de pe Terra, indică faptul că planeta noastră a fost martora unui aflux masiv de condrite obișnuite de tip L acum aproximativ 466 de milioane de ani. Acest bombardament cosmic ar fi putut juca un rol în declanșarea unei ere glaciare în Ordovician și ar fi putut induce schimbări semnificative în biodiversitatea terestră. Fragmentarea unui asteroid de mari dimensiuni în centura principală este considerată cauza cea mai probabilă a acestui eveniment de proporții.”, detaliază o echipă în studiul său.^[studiu]

În timp ce familiile Karin, Koronis și Massalia sunt responsabile pentru majoritatea numerică a meteoriților, s-a descoperit că obiectele mai mari și cu potențial periculos care se apropie de Pământ (cunoscute sub denumirea de NEO – Near-Earth Objects) își au, în general, originea în alte regiuni ale Sistemului Solar.

„În cazul NEO-urilor cu diametre de ordinul kilometrilor, modelul nostru indică faptul că majoritatea provin din doar două familii: Polana și Euphrosyne. Pe de altă parte, fluxul de condrite carbonice de dimensiuni metrice este dominat de o singură familie: Veritas.”, a explicat o echipă de cercetători.

Studierea aprofundată a acestor familii de asteroizi ne va ajuta să înțelegem mai bine, printre altele, probabilitatea ca Pământul să fie lovit de fragmente desprinse din acestea. Coliziunile majore între asteroizi, în special cele care au avut loc într-un trecut geologic recent, pot reprezenta o amenințare sporită, generând un număr mare de fragmente și creând un veritabil „haos” orbital, condiții ce ar putea facilita evadarea acestor resturi din centura de asteroizi și plasarea lor pe traiectorii de coliziune cu planeta noastră.

Deși saltul de la identificarea originii pentru doar aproximativ 6% dintre meteoriți la impresionantul prag de 90% reprezintă un progres științific formidabil, un procent de 10% dintre acești mesageri cosmici rămân, pentru moment, cu o origine neelucidată. Echipele de cercetare sunt însă hotărâte să își continue eforturile, concentrându-se cu precădere asupra familiilor tinere de asteroizi, formate în urmă cu mai puțin de 50 de milioane de ani, în speranța de a completa și ultimele piese din acest fascinant puzzle cosmic.