Misterul din Camera 6: de ce a fost găsit Marin Preda mort, cu un pardesiu peste pijama?

Ora 12:15. Vineri, 16 mai 1980. Dan Claudiu Tănăsescu (membru al Uniunii Scriitorilor) și Cornel Popescu (redactor-șef la „Cartea Românească”) urcă la etajul 1 al Casei de Creație Mogoșoaia. Aveau o întâlnire cu cititorii la Focșani, organizată de Consiliul Culturii. Bat la ușa camerei unde dormea Marin Preda. Niciun răspuns. Ușa este descuiată.

Cum a fost găsit Marin Preda fără viaţă

Ceea ce au găsit înăuntru a înghețat istoria literaturii române. Marin Preda era prăbușit pe marginea patului, culcat pe partea dreaptă, cu fața sprijinită de saltea. Picioarele îi erau coborâte din pat, cu genunchii atingând parchetul. Purta pijamale, papuci și, într-un contrast bizar, un pardesiu înspicat negru cu alb. Lângă el, pe covor, ochelarii cu brațele deschise. Urme de vomă pe cearșaf și pe jos.

„Pe marginea patului de lângă fereastră (patul din dreapta) se află în poziţie culcat pe partea anterolaterală dreapta a corpului şi cu partea laterală dreaptă a feţei sprijinită de saltea, Marin Preda. Membrele inferioare sunt coborâte din pat, flectate de la genunchi atingând parchetul. (…) În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu braţele deschise.  Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearşaf, în dreptul capului şi pe jos în apropierea patului se găsesc urme de vomă“, arată procesul-verbal încheiat în data de 16 mai 1980. 

Ultima zi: cronologia prăbușirii

Pentru a înțelege tragedia, trebuie să ne întoarcem la ziua de joi, 15 mai. Scriitorul Ștefan Agopian, în memoriile sale – „Scriitor în comunism (nişte amintiri)“, reconstituie traseul fatidic:

1. Prânzul cu Dinescu: preda a mâncat în oraș cu Mircea Dinescu. Au băut moderat.
2. Vizita la Editură: s-a despărțit de Dinescu și s-a întors la sediul editurii pentru a-și lua câteva lucruri. Acolo se pare că ar fi consumat „ceva tărie”, probabil whisky.
3. Refugiul la Mogoșoaia: a plecat cu un taxi spre Casa de Creație, locul unde își găsea liniștea pentru scris și unde își terminase recent ultimul roman.
4. Petrecerea Soniei Larian: seara, la restaurantul Casei, criticul Lucian Raicu sărbătorea ziua de naștere a soției sale, prozatoarea Sonia Larian. Preda a fost invitat la masă și a început să bea.
5. Momentul fatal: după ce s-a retras în cameră pentru o vreme, a reapărut în restaurant noaptea târziu. Martorul Virgil Mazilescu relatează că scriitorul a cerut vodcă și a băut dintr-o singură răsuflare un pahar de 200 de grame. S-a îmbătat instantaneu și a fost cărat în cameră.

„Asfixie mecanică” sau execuție?

Certificatul medico-legal a fost sec: asfixie prin astuparea căilor respiratorii. Însă, pentru cei care îl cunoșteau, verdictul nu a fost niciodată satisfăcător.

Medicul legist Vladimir Beliș, cu o experiență de 40 de ani, a declarat ulterior că explicațiile din raportul vremii nu i se par suficiente. Apropiații — fratele său, Alexandru Preda (Saie), și fosta soție Aurora Cornea — au suspectat imediat o execuție. Se vorbea despre „ultima sută de mililitri” care ar fi putut fi otrăvită.

„Cei care cu metodă l-au purtat către moarte pe Marin Preda, cum l-au purtat şi pe Nicolae Labiş, vor plânge şi vor striga tare, o ştiu…“, scria poetul Cezar Ivănescu, sugerând o responsabilitate morală colectivă sau o regie a Securității.

Prețul curajului: romanul despre dictatură

De ce ar fi vrut cineva moartea lui Preda? Răspunsul stă în bibliografia sa. Publicase în februarie 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, un roman despre biografia dură a unui profesor de filosofie sub regim dictatorial. Succesul a fost imens, dar furia regimului a fost pe măsură.

Criticul Eugen Simion își amintește că Preda era conștient de pericol: „Mi-a spus la începutul anului: «Domnule, noi trebuie să facem în așa fel încât literatura română să reziste încă o sută de ani».”

Ce a dispărut odată cu el?

Moartea nu a fost singura pierdere. O parte din jurnalul său intim a dispărut imediat după deces. Pagini care, probabil, ar fi clarificat starea sa de spirit sau presiunile la care era supus.

Rămâne întrebarea lui Nicolae Manolescu, care a refuzat să dea vina exclusiv pe „agenți externi”: „Cum să-l aperi pe Marin Preda de Marin Preda, dacă el însuși nu vrea sau nu poate să se apere?”

Marin Preda nu a fost doar o victimă a alcoolului sau a unui accident biologic. A fost un om care a scris până la limita supraviețuirii într-un sistem care nu ierta adevărul. Pardesiul înspicat purtat peste pijama rămâne imaginea unei gări finale unde scriitorul, gata de plecare, a fost surprins de o tăcere pe care nimeni nu a mai putut-o explica de 45 de ani.