Muntele Rushmore: curiozităţi despre cel mai faimos munte din SUA. Cine sunt cei 4 preşedinţi sculptaţi în munte?

Muntele Rushmore, un munte din Black Hills din Keystone, Dakota de Sud, SUA este faimos pentru chipurile sculptate în piatră ale patru președinți celebri: George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt și Abraham Lincoln. Chipurile au fost sculptate în stânca de granit pe parcursul mai multor decenii și atrage aproximativ 3 milioane de vizitatori anual.^[sursa]

Informații rapide: Muntele Rushmore:
Locație: În apropiere de Lângă Rapid City, Dakota de Sud
Artist: Gutzon Borglum, care a murit cu șapte luni înainte de terminarea proiectului; finalizat de fiul său, Lincoln.
Dimensiuni: Chipurile președinților au 18 metri înălțime.
Material: Granit
Anul începerii: 1927
Anul finalizării: 1941
Cost: $989,992.32
Notabil: Artistul a fost selectat pentru acest proiect datorită lucrărilor sale la sculptura Memorialului Confederației de la Muntele de Piatră, Georgia. Totuși, lucrarea sa a fost îndepărtată și finalizată de un alt artist.

Tot în parcul național se află Bulevardul Steagurilor, care reprezintă cele 50 de state, Districtul Columbia, Guam, Puerto Rico, Samoa Americană, Insulele Virgine și Insulele Mariane de Nord. În timpul verii, monumentul este iluminat pe timp de noapte.^[sursa]

Istoria Parcului Național Muntele Rushmore

Parcul Național Muntele Rushmore a fost ideea lui Doane Robinson, cunoscut drept „părintele Muntelui Rushmore”. Acesta și-a propus să creeze o atracție care să aducă vizitatori din toată țara. În acest scop, Robinson l-a contactat pe Gutzon Borglum, un sculptor de renume, care lucra la monumentul din Muntele de Piatră, Georgia.

Borglum, impresionat de potențialul locului, a considerat că acesta ar fi ideal pentru un monument grandios. Între anii 1924 și 1925, el s-a întâlnit cu Robinson pentru a discuta detalii. Locul a fost ales datorită altitudinii stâncii, compoziției sale din granit, care ar rezista eroziunii, și orientării sale spre sud-est, ce permitea captarea maximă a luminii solare. Robinson a colaborat strâns cu personalități precum John Boland, președintele american Calvin Coolidge, reprezentantul William Williamson și senatorul Peter Norbeck pentru a obține sprijinul Congresului și finanțarea necesară.^[sursa]

În cele din urmă, Congresul a fost de acord să aloce până la 250.000 de dolari pentru proiect, iar Muntele Rushmore National Memorial Commission a fost înființată. Astfel, lucrările au început și, în anul 1933, proiectul Muntele Rushmore a fost inclus în National Park Service (NPS).

Deși Borglum nu a fost încântat ca NPS să supravegheze construcția, a continuat să lucreze la proiect până la moartea sa, în anul 1941. Monumentul a fost considerat finalizat și gata pentru inaugurare la 31 octombrie 1941, cu un cost final de aproape 1 milion de dolari.

Cu toate acestea, Muntele Rushmore a fost ridicat pe un teren sacru pentru populațiile indigene care locuiau acolo. Până în ziua de azi, mulți consideră construcția monumentului ca o profanare a pământului. Dealurile Negre, parte din teritoriul sacru al tribului Lakota Sioux, au fost „promis” acestora printr-un tratat în anul 1868, dar Congresul nu a ținut cont de acest fapt atunci când a aprobat finanțarea proiectului.

Alegerea președinților de pe Muntele Rushmore

Decizia asupra președinților ce aveau să fie reprezentați pe Muntele Rushmore i-a aparținut lui Borglum. Conform National Park Service, alegerea sa a fost următoarea:

• George Washington: Primul președinte, simbol al fundamentului democrației americane;
• Thomas Jefferson: Autor al Declarației de Independență și responsabil pentru extinderea teritoriului național prin Achiziția Louisiana;
• Theodore Roosevelt: Reprezentant al dezvoltării industriale a SUA și cunoscut pentru eforturile sale de conservare;
• Abraham Lincoln: Președinte în timpul Războiului Civil, simbolizând unitatea națională.

Au existat dezbateri cu privire la figurile care urmau să fie sculptate. Inclusiv „părintele Muntelui Rushmore” și-a exprimat preocupările. La început, Borglum l-a convins pe Robinson că președinții vor conferi operei o semnificație națională, respingând sugestia lui Robinson de a onora eroii Vestului, atât nativi americani, cât și pionieri.

În anul 1939, șeful Sioux, Henry Standing Bear, l-a invitat pe sculptorul Korczak Ziolkowski să creeze un memorial dedicat națiunii Sioux în Black Hills. Deși Ziolkowski a murit în anul 1982, proiectul – Crazy Horse Memorial – este încă în construcție și astăzi, fiind considerat cea mai mare sculptură montană din lume în curs de realizare. Se așteaptă ca anumite părți ale monumentului, cum ar fi mâna, brațul, umărul, linia părului și vârful capului calului, să fie finalizate până în anul 2037.

Sculptura realizată cu dinamită

Îndepărtarea a 450.000 de tone de granit a reprezentat o provocare majoră. Borglum a descoperit curând că ciocanele pneumatice nu erau suficient de eficiente, așa că a angajat un expert în explozibili. Acesta a folosit dinamita pentru a îndepărta roca, iar aproximativ 90% din granitul excavat a fost îndepărtat în acest mod spectaculos.

Modificări ale designului Muntelui Rushmore

De-a lungul procesului de creație al Muntelui Rushmore, designul original a suferit nouă modificări semnificative.

Rezultatul final al sculpturii nu reflectă exact planul inițial al lui Gutzon Borglum. Sculptorul intenționa să graveze pe stâncă un text amplu, numit Entablature, care să cuprindă o scurtă istorie a Statelor Unite, subliniind nouă evenimente majore din perioada anilor 1776-1906, asociate cu Achiziția Louisiana.

Din cauza dificultăților de formulare și a lipsei de fonduri, precum și a faptului că textul ar fi fost dificil de citit de la distanță, ideea a fost abandonată.

Sala Documentelor

Un alt proiect ambițios a fost planificarea unei Săli a Documentelor într-o cameră aflată în spatele capului lui Lincoln, accesibilă printr-o scară de la baza muntelui. Aceasta ar fi adăpostit documente importante și ar fi fost decorată cu mozaicuri elaborate. Cu toate acestea, din lipsa de fonduri, proiectul a fost abandonat în anul 1939, iar Congresul i-a cerut lui Borglum să se concentreze exclusiv pe finalizarea chipurilor președinților.

Rămășițele acestui proiect sunt reprezentate de un tunel în care se află panouri de porțelan ce oferă informații despre construirea monumentului, artist și președinți. Din păcate, tunelul este inaccesibil vizitatorilor din cauza lipsei unei scări.

Proiectele inițiale prevedeau sculptarea președinților de la brâu în sus. Totuși, din cauza constrângerilor financiare, s-a decis să se concentreze doar pe fețele acestora.

Mutarea chipului lui Jefferson

Inițial, Thomas Jefferson era plasat în dreapta lui George Washington, iar lucrările au început în anul 1931. Cu toate acestea, s-a descoperit că granitul din acea zonă era plin de cuarț, ceea ce făcea sculptura dificilă. După 18 luni de încercări, s-a decis mutarea chipului lui Jefferson pe partea opusă a muntelui, unde a fost în cele din urmă sculptat.

Muncitorii de la Muntele Rushmore lucrau suspendați de un cablu de oțel gros de 10 milimetri, în scaune de marinar, utilizând ciocane pneumatice, burghie și dălți, precum și dinamita pentru a modela stânca. Cu toate că proiectul era extrem de riscant, este remarcabil că niciun muncitor nu și-a pierdut viața în timpul construcției. Aproximativ 400 de persoane au lucrat la această sculptură monumentală.

Câteva lucruri despre Gutzon Borglum

Gutzon Borglum a studiat la Paris, unde a devenit prieten cu faimosul sculptor Auguste Rodin, care a avut o influență semnificativă asupra carierei sale. De altfel, Borglum a fost primul sculptor american ale cărui lucrări au fost achiziționate de Muzeul Metropolitan de Artă din New York.

Borglum a început să sculpteze la Muntele de Piatră, Georgia, dar nu a reușit să finalizeze lucrarea. În urma unor neînțelegeri, el a părăsit proiectul, iar lucrările sale au fost îndepărtate de pe versantul muntelui. Sculptura a fost finalizată de un alt artist, Augustus Lukeman.

Borglum era adesea absent în timpul construcției Muntelui Rushmore, lucrând în paralel la alte proiecte, precum o sculptură a lui Thomas Paine pentru Paris și una a lui Woodrow Wilson pentru Polonia. În lipsa sa, fiul său a supravegheat lucrările de la Muntele Rushmore.

Borglum era cunoscut pentru temperamentul său dificil, deseori concediind și reangajând muncitori. Totuși, energia sa dedicată proiectului și perseverența sa în fața numeroaselor dificultăți financiare au fost decisive pentru finalizarea monumentului. Din păcate, Borglum a murit cu șapte luni înainte de finalizarea lucrărilor, iar fiul său a fost cel care a dus la bun sfârșit acest grandios proiect.

Originea numelui muntelui

În mod surprinzător, Muntele Rushmore își datorează numele unui avocat din New York, Charles Rushmore, care a vizitat zona în anul 1884 sau 1885. Atunci când a întrebat care era numele muntelui, un localnic i-a răspuns că nu avea unul, dar a adăugat: „Îi vom da un nume acum și îl vom numi Rushmore Peak”. Această denumire s-a păstrat și a devenit oficială.