Noor Inayat Khan, prințesa spioană. A strigat „Libertate” înainte să fie executată pe nedrept

Prima femeie operator radio trimisă în spatele liniilor inamice în Franța, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost Noor Inayat Khan, o prințesă musulmană de origine indiană. A luptat împotriva naziștilor ca spion pentru britanici, într-un act de devotament suprem. Capturată de Gestapo, a fost închisă în temutul lagăr de concentrare Dachau, situat la 25 km nord-vest de München. Sub numele de cod „Madeleine”, Noor a rezistat torturilor brutale ale SS, dar în cele din urmă a fost împușcată în cap de un gardian nazist. Pentru germani, ea era cunoscută doar sub numele de „Nora Baker”, spioana britanică.

Se spune că, înainte de execuție, cu arma ofițerului SS la ceafă, Noor Inayat Khan a rostit un singur cuvânt: „Libertate”. Era 14 septembrie 1944. În aceeași zi, alte trei spioane capturate de naziști au fost executate în același mod.

Noor s-a născut la 1 ianuarie 1914, la Moscova, într-o familie unică prin origini și valori. Tatăl său, Hazrat Inayat Khan, era un predicator indian al sufismului, descendent al lui Tipu Sultan, celebrul lider al Regatului Mysore. Mama sa, Ora Ray Baker, era o americană cu rădăcini spirituale profunde.^[sursa]

Familia Khan s-a stabilit pentru o perioadă în Paris, într-o casă cunoscută sub numele de „Fazal Manzil” sau „Casa Binecuvântărilor”. Acolo, Hazrat Khan organiza întâlniri spirituale și sesiuni de rugăciune, atrăgând adepți din toată Europa. În acest mediu impregnat de credință și filozofie sufistă, Noor și-a format personalitatea și principiile care aveau să-i ghideze destinul tragic.

Noor Inayat Khan a avut parte de tragedii

Viața a adus însă durere timpurie: Noor avea doar 13 ani când tatăl său a murit în Delhi, lăsând un gol imens în viața familiei. După terminarea școlii, Noor a studiat muzica timp de șase ani la prestigioasa École Normale de Musique din Paris. Ulterior, în anul 1938, a obținut o diplomă în Psiho-Biologia copilului de la Sorbona.

Anii care au urmat au adus o perioadă literară plină de creativitate. Noor a scris povești pentru copii, multe dintre ele publicate în ziarul Le Figaro. În 1939, și-a lansat cartea „Douăzeci de povești Jataka”, inspirată din învățăturile sufiste despre sacrificiul de sine și altruismul. Mesajele sale, impregnate de generozitate, au fost un reflex al propriei vieți – o viață dedicată binelui celorlalți, chiar cu prețul propriei libertăți și, în cele din urmă, al propriei vieți.

O luptătoare idealistă în fața tiraniei naziste

După ce Germania nazistă a invadat Franța în mai 1940, Noor Inayat Khan și familia ei au fugit la Londra. Acolo, inspirată de idealismul moștenit din învățăturile tatălui său, Noor, alături de fratele ei vitreg, Vilayat, a decis să lupte împotriva opresiunii naziste.

În noiembrie 1940, Noor s-a alăturat Women’s Auxiliary Air Force (WAAF), unde a fost instruită ca operator radio. După ce a excelat în pregătirea de specialitate, incluzând cursuri avansate în operațiuni de semnalizare și transmitere radio, Noor a devenit eligibilă pentru a fi recrutată de către Special Operations Executive (SOE). Această organizație britanică, înființată în anul 1940, desfășura operațiuni de spionaj, sabotaj și sprijin pentru mișcările de rezistență din Europa ocupată.

În anul 1943, Noor a fost repartizată celei mai periculoase operațiuni SOE: misiuni în Franța ocupată. Vorbitoare fluentă de franceză și cunoscătoare a Parisului, Noor părea agentul ideal. Cu toate acestea, superiorii ei aveau rețineri. Era considerată „prea feminină”, sinceră și prea idealistă – trăsături care păreau nepotrivite pentru misiuni ce necesitau minciuni și manipulări constante. În cele din urmă, Noor a acceptat provocarea, motivată de dorința de a-și folosi aptitudinile în slujba binelui și de credința în sacrificiul personal.

În timpul antrenamentului său, Noor s-a specializat în explozivi, arme de calibru mic și tehnici de siguranță pe teren. În iunie 1943, a fost trimisă într-o primă misiune în Franța, unde urma să servească drept legătura crucială între rețelele de rezistență și War Office din Londra. Totuși, infiltrarea unui agent dublu în rețeaua Prosper a dus la compromiterea întregii operațiuni. La câteva zile de la sosirea în Franța, agenții britanici au devenit ținte ale Gestapo-ului. Noor a reușit să scape inițial, trimițând mesaje către Londra din diverse ascunzători din Paris.

Destinul i-a fost însă pecetluit. După câteva luni de fugă, în octombrie 1943, Noor a fost trădată de o aliată apropiată, Renée Garry, sora liderului rețelei Prosper. Se pare că trădarea a fost motivată de o recompensă financiară oferită de naziști. Gestapo-ul a capturat-o pe Noor pe 13 octombrie 1943.

Un simbol al curajului și devotamentului

De-a lungul detenției sale, Noor a dat dovadă de un curaj remarcabil. Nu a dezvăluit nicio informație importantă, deși a fost torturată și ținută în condiții îngrozitoare, înlănțuită aproape permanent. La un moment dat, pe 25 noiembrie 1943, a reușit să evadeze, dar a fost recapturată câteva ore mai târziu. În septembrie 1944, Noor și alte trei femei agenți au fost transferate la lagărul de concentrare Dachau. Acolo, pe 13 septembrie 1944, Noor a fost executată prin împușcare. Avea doar 30 de ani.

Moștenirea lui Noor Inayat Khan a fost recunoscută postum. Franța i-a acordat Croix de Guerre în anul 1946, iar Marea Britanie i-a oferit George Cross în 1949 pentru sacrificiul ei în timpul războiului. La Dachau, o placă memorială îi cinstește numele. În anul 2012, Prințesa Anne a Marii Britanii a dezvelit un bust de bronz al lui Noor în Gordon Square Gardens, Londra, comemorând o femeie care și-a transformat idealurile în acțiuni eroice.