Oamenii au ajuns în America de Sud în urmă cu 20.000 de ani, lucru sugerat de descoperirea unor resturi măcelărite aparținând unui glyptodon o rudă uriașă a armadilloului care trăieşte în zilele noastre.
Potrivit unui nou studiu, este posibil ca oamenii antici să fi măcelărit și mâncat o creatură gigantică asemănătoare unui armadillo acum aproximativ 20.000 de ani în regiunea care este în prezent Argentina.
Descoperirea oaselor măcelărite vine în sprijinul unui număr tot mai mare de dovezi conform cărora oamenii s-au răspândit în întreaga Americă mult mai devreme decât se presupunea anterior.
În timpul Pleistocenului Târziu (acum 129.000 – 11.700 de ani), straturile de gheață și ghețarii acopereau o mare parte a planetei, în special în timpul Ultimului Maxim Glaciar, o perioadă cuprinsă între 26.000 și 20.000 de ani în urmă, când era glaciară era la apogeu.
Deși arheologii credeau anterior că primii oameni au ajuns în America călătorind de-a lungul unui pod terestru care leagă Siberia de Alaska acum 13.000 de ani, siturile arheologice descoperite în America de Nord și de Sud în ultimul deceniu indică faptul că oamenii au ajuns în această regiune mult mai devreme.[sursa]
Oamenii au ajuns în America de Sud în urmă cu 20.000 de ani
Într-un nou studiu publicat în data de 17 iulie 2024 în revista PLOS One, cercetătorii au dezvăluit că au găsit urme de tăieturi pe rămășițele fosile ale unui gliptodon cunoscut sub numele de Neosclerocalyptus, o rudă gigantică, dispărută, a armadillo. Aceste oase marcate, găsite în regiunea Pampean din Argentina, ar putea fi printre primele exemple de interacțiune a oamenilor cu megafauna în America de Sud.[sursa]
Scheletul incomplet al animalului, găsit de-a lungul malurilor râului Reconquista, la periferia orașului Buenos Aires, includea părți ale pelvisului și ale cozii, precum și o parte din carapace, plăci osoase care acopereau partea superioară a corpului animalului. Cercetătorii au datat cu carbon un fragment de os pelvian în urmă cu 21.090 – 20.811 ani, ceea ce corespunde cu datele geologice ale sedimentului în care a fost găsit animalul.
Pentru a determina dacă semnele de tăiere au fost făcute de om, cercetătorii au fotografiat și au creat scanări 3D ale oaselor de animale. Unele dintre semne aveau o secțiune transversală în formă de V, ceea ce, în opinia echipei, este foarte sugestiv pentru semnele de măcelărire cu unelte de piatră. În total, cercetătorii au numărat 32 de urme de tăiere pe oasele animalului. Folosind o serie de tehnici statistice pentru a clasifica și compara cantitativ semnele, cercetătorii au ajuns la concluzia că modelul nu putea fi aleatoriu: tăieturile au fost făcute de oameni cu ajutorul unor unelte.
Echipa a exclus alte cauze potențiale ale urmelor, inclusiv carnivorele, ale căror urme de dinți sunt de obicei în formă de U, și degradarea naturală a osului după moartea animalului, deoarece existau dovezi semnificative că trupul animalului a fost îngropat rapid după moarte, împiedicând degradarea din cauza intemperiilor sau a animalelor necrofage.
Localizarea urmelor de tăieturi în diferite zone ale corpului dezvăluie o secvență de măcelărire, au concluzionat cercetătorii, și implică faptul că oamenii antici au procurat – și probabil au mâncat – o cantitate mare de carne din mușchii pelvisului și cozii armadilloului gigant.
„Este posibil ca oamenii să fi vizat glyptodonții din cauza dimensiunii lor (de aproximativ 300 de kilograme) și a pachetelor mari de mușchi pe care le posedă.”, a declarat coautorul studiului, Miguel Delgado, paleoantropolog la Universitatea Națională din La Plata din Argentina.
În plus față de dezvăluirea interacțiunilor dintre oameni și megafaună, rezultatele acestui studiu „împing înapoi cadrul cronologic atât al prezenței umane, cât și al interacțiunilor dintre oameni și megafaună cu aproape 6.000 de ani mai devreme decât s-a înregistrat pentru alte situri din sudul Americii de Sud.”, au scris autorii în studiul lor.
Loren Davis, un arheolog de la Universitatea de Stat din Oregon care nu a fost implicat în studiu, a declarat că abordarea avansată a autorilor pentru această cercetare este lăudabilă, dar necesită mai multe studii, mai ales că în sit nu au fost găsite unelte făcute de om.
„Stabilirea gradului în care acțiunile umane de măcelărie sunt similare și diferite de amploarea proceselor naturale care modifică oasele este necesară pentru a susține afirmația lor privind prezența umană în acest sit acum circa 21.000 de ani.”, a declarat Davis.
Cercetătorii au remarcat „necesitatea de a stabili o legătură mai puternică între oasele fosile cu urme de tăieturi și înregistrarea arheologică”, dar speră să facă acest lucru în curând.
„Deși nu am găsit încă unelte, este demn de remarcat faptul că am excavat doar o mică parte a sitului și ar putea exista mai multe dovezi, cum ar fi unelte litice.”, a mai declarat Miguel Delgado.
Aşadar, dacă până acum se credea că oamenii au ajuns pe continentele americane prin extremitatea nordică, în urmă cu circa 13.000 de ani, noul studiu arată că oamenii se aflau deja în America de Sud în urmă cu aproximativ 20.000 de ani.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
