Orient Express: adevărata poveste a celui mai luxos tren, care lega Europa de Constantinopol

Orient Express: spionii l-au folosit ca armă secretă. Un președinte a căzut din el. Hitler a vrut să-l distrugă. Ce a făcut acest tren atât de fascinant?

Pentru cei mai mulți oameni, Orient Express este mai mult o idee decât o realitate tangibilă. Îl cunoaștem cel mai bine prin ficțiune și cinematografie: Hercule Poirot și-a rezolvat celebrul caz în el, eroina lui Alfred Hitchcock a dispărut de pe el, iar James Bond l-a folosit pentru o călătorie de la Istanbul la Londra.

Acum, cea mai recentă iterație a legendarului tren a revenit pe marele ecran, cu regizorul Kenneth Branagh readucând la viață clasicul mister-crimă al Agathei Christie.

Dar cum era adevăratul Orient Express? Cum și-a dobândit renumele de tren al misterului și intrigii? Și care a fost destinul final al acestui tren legendar?^[sursa]

O viziune care a schimbat un continent

În anul 1865, Georges Nagelmackers, fiul unui influent bancher belgian, a conceput pentru prima dată ideea „unui tren care să străbată un întreg continent, rulând pe o panglică continuă de metal pe mai mult de 1.500 de mile”, așa cum descrie E. H. Cookridge în Orient Express: Viața și vremurile celui mai faimos tren din lume.

În timpul unei călătorii în America, Nagelmackers a fost impresionat de inovațiile în transportul feroviar, în special de luxoasele „vagoane de dormit” ale lui George Pullman. Aceste experiențe l-au determinat să își realizeze propria viziune asupra transportului de lux.

După o serie de încercări eșuate, provocări financiare și negocieri complexe cu diverse companii feroviare naționale, în anul 1883 Compagnie Internationale des Wagons-Lits, fondată de Nagelmackers (denumirea „wagons-lits” este termenul francez pentru „vagoane cușetă”), a inaugurat prima rută de la Paris la Istanbul, pe atunci cunoscut ca Constantinopol. Presa vremii a denumit acest tren „Orient Express”, chiar dacă Istanbulul era cel mai apropiat punct de „Orient” pe care trenul avea să-l atingă vreodată. Nagelmackers a adoptat cu entuziasm acest nume.

Prima călătorie a Orient Express și faima dobândită de-a lungul vremii

Pe 4 octombrie 1883, Orient Express a pornit în prima sa călătorie oficială, având la bord numeroși jurnaliști care s-au grăbit să laude public luxul și frumusețea trenului. (Nagelmackers, un maestru al spectacolului, aranjase ca vagoane Pullman vechi și degradate să fie plasate pe șinele adiacente, pentru a scoate în evidență și mai mult opulența trenului atunci când acesta părăsea Gara de Strasbourg din Paris).

Primul Orient Express a circulat din anul 1883 pe traseul Paris-München-Viena-Budapesta-București-Constantinopol. După Primul Război Mondial până în anul 1962 a circulat Simplon Orient Express, pe ruta Paris-Veneția-Istanbul, cu o grupă de vagoane spre București, care erau desprinse de trenul principal la Vinkovci. Traseul a fost stabilit la Conferința de Pace de la Paris din 1919 în așa fel încât să ocolească Germania, Austria și Ungaria, țările învinse în război.

Odată urcați la bord, pasagerii se simțeau ca și cum ar fi pășit în unul dintre cele mai luxoase hoteluri din Europa: lambriuri din lemn fin, fotolii din piele, cearșafuri de mătase și pături de lână se aflau în fiecare compartiment. Călătoria de la Paris la Istanbul dura puțin peste 80 de ore.

Regele trenurilor: Orient Express

Orient Express a fost martorul unor povești fascinante, multe dintre ele având în centru membri ai regalității europene. Ferdinand al Bulgariei, de pildă, speriat de moarte de asasini, a fost văzut închizându-se în baie de teama unei posibile atacuri. Regele Leopold al II-lea al Belgiei a călătorit cu trenul spre Istanbul după ce și-a aranjat minuțios o infiltrare în haremul unui turc.

De asemenea, regele Bulgariei, pasionat de inginerie, a insistat să conducă trenul prin țara sa, mergând la viteze periculoase. Țarul Nicolae al II-lea a comandat construcția unor vagoane speciale pentru vizita sa în Franța, iar președintele francez Paul Deschanel a devenit cunoscut pentru că a căzut dintr-un astfel de vagon în toiul nopții – un eveniment care a stârnit atât de multe glume și ridiculizări încât a fost nevoit să demisioneze.

În anii săi de glorie, Orient Express și-a câștigat o altă poreclă: „Expresul spionilor”. Agenții secreți din întreaga lume îl preferau datorită confortului și mobilității pe care le oferea. Printre cei mai faimoși spioni care au călătorit cu Orient Express se numără Robert Baden-Powell, care s-a deghizat în lepidopterist (colecționar de fluturi) în Balcani. Schițele sale aparent inofensive ale fluturilor erau, de fapt, reprezentări codificate ale fortificațiilor întâlnite de-a lungul coastei dalmate – informații valoroase pentru marinele britanică și italiană în Primul Război Mondial.

Deși cele două Războaie Mondiale au limitat serios activitatea trenului, un singur vagon a avut un rol simbolic major în ambele. La 11 noiembrie 1918, ofițerii germani au semnat capitularea în vagonul Compagnie Internationale des Wagons-Lits al unui comandant aliat, pe care acesta îl folosea ca sală de conferințe mobilă.

Francezii au expus cu mândrie acest vagon la Paris, până în iunie 1940, când Hitler a ordonat ca vagonul să fie transportat exact în locul unde Germania fusese forțată să capituleze cu 22 de ani înainte. Acolo, Hitler a dictat termenii capitulării Franței. Patru ani mai târziu, când era clar că războiul va fi pierdut, Hitler a ordonat ca vagonul să fie distrus pentru a nu „deveni din nou un trofeu al Aliaților”.

Un adevărat simbol

Ce a mai rămas din Orient Express astăzi? Linia originală a lui Nagelmackers a devenit tot mai fragmentată de-a lungul anilor, generând alte rute și trenuri similare, în timp ce diverse companii au început să folosească numele „Orient Express” în scopuri comerciale.

De-a lungul timpului, au apărut variante precum Orient Express Direct, Orient Express Simplon (cel folosit de către Hercule Poirot), Orient Express Nostalgic și altele. Unul dintre descendenții originalului a devenit atât de neîngrijit și aglomerat încât un jurnalist deziluzionat l-a descris drept „o chirie ambulantă”. Totuși, trenul de astăzi, Veneția-Simplon Orient Express, păstrează opulența originală, iar pentru un preț pe măsură, călătorii se pot bucura încă de plimbări în vagoane restaurate din Compagnie Internationale des Wagons-Lits.

Încercările de a reînvia farmecul de altădată al Orient Express au ajuns, în unele cazuri, la auto-parodie. De exemplu, promotorii liniei încurajează uneori pasagerii să se îmbrace în haine din anii 1920, iar în unele călătorii s-au organizat chiar jocuri de tip „mistere cu crime”.

Într-un articol din anl 1976 pentru Los Angeles Times, un reporter povestește despre o contesă irascibilă care, în ultima etapă a călătoriei, exasperată de condițiile oferite, a declarat: „Dacă va fi vreo crimă în acest tren, va fi turcul care mă trezește la 5 dimineața”.

Versiunile moderne ale Orient Express sunt departe de grandiozitatea trenului original, pe care Cookridge îl descrie cu nostalgie: „Regi și escroci, milionari și refugiați, vânători de cai mari și contrabandiști, primadone și curtezane călătoreau cu el; magnați și finanțiști își încheiau afacerile pe mesele sale somptuoase; diplomați, spioni și revoluționari mergeau spre momente decisive ale istoriei”. Deși epoca intrigilor și a aventurii la bordul Orient Express a apus, spiritul trenului trăiește într-o lume tot mai conectată și plină de oferte de călătorii de lux.

Orient Express a devenit trenul preferat al elitei europene, un simbol al discrepanțelor economice ale vremii. „Țărani din jumătate de duzină de țări se opreau din muncă pentru a privi la mașinile sclipitoare și la chipurile aristocratice de dincolo de ferestre”, scrie Cookridge. Astfel, Orient Express și-a câștigat titlul de „regele trenurilor și trenul regilor”.