Pisica supraviețuitoare de pe Titanic: „Am văzut-o cum își ducea puii pe fiecare în parte la țărm. Mi-am zis, dacă ea merge, merg și eu”

Faimosul pachebot RMS Titanic s-a scufundat în data de 15 aprilie 1912, după ce a lovit un aisberg în călătoria sa inaugurală de la Southampton, Anglia, către New York, Statele Unite ale Americii. În urma tragediei, 1.514 persoane din cele 2.224 aflate la bord și-au pierdut viața, transformând acest eveniment într-unul dintre cele mai dramatice și tragice momente ale secolului al XX-lea.

S-a scris mult despre această catastrofă: zeci de cărți, documentare și filme au adus în prim-plan tragedia care a curmat viețile a mii de oameni, de toate vârstele, dar și pe cele ale multor animale aflate la bord. Însă, o poveste mai puțin cunoscută este cea a lui Jenny, Pisica supraviețuitoare de pe Titanic. În acest articol, aducem la lumină istoria acestei feline, grație informațiilor populare de pe internet și din alte surse.

Pisicile de pe nave: rolul lor pe Titanic

În trecut, era o practică obișnuită ca navele să ia la bord pisici, menite să controleze populațiile de șoareci și șobolani. Aceste animale deveneau astfel adevărate „asistente” ale echipajului, având sarcina de a detecta și elimina rozătoarele.^[sursa]

Totodată, pisicile, prin prezența lor familiară și comportamentul prietenos, ajutau și la menținerea moralului marinarilor pe durata lungilor călătorii. Jenny, pisica de pe Titanic, a avut exact acest rol. Chiar dacă nu există multe detalii precise despre soarta ei finală, anumite mărturii supraviețuitoare au asigurat locul acestei feline în istoria neobișnuită a Titanicului.

Conform publicației Catster, Jenny făcea parte inițial din echipajul navei Olympic, sora Titanicului. După ce a fost transferată pe pachebotul uriaș, Jenny și-a continuat misiunea de a ține sub control populația de rozătoare. Totuși, deși și-a îndeplinit cu conștiinciozitate sarcina, volumul mare de șobolani de pe Titanic depășea capacitatea unei singure pisici, conform relatărilor unor supraviețuitori, care au amintit că rozătoarele erau omniprezente pe navă, inclusiv în sala de mese, provocând uneori panică printre pasageri.^[sursa]

Jenny obișnuia să doarmă noaptea lângă un angajat al bucătăriei, despre care se crede că avea grijă de ea în mod regulat. Violet Jessop, o stewardesă argentiniană care a supraviețuit scufundării, a scris în memoriile sale, Titanic Survivor (publicate postum în 1998), că Jenny își arăta devotamentul față de acel bărbat, căutând mereu să îi atragă atenția.

Povestea pisicii Jenny și ipoteza spiritului matern

Viața la bordul Titanicului a început fără mari incidente. Jenny și-a găsit repede un loc confortabil, abandonând rutina anterioară din perioada sărbătorilor de Crăciun. În luna aprilie, chiar înainte de fatidica călătorie, pisica a născut mai mulți pisoi. Aceștia și-au găsit refugiul lângă Jim Mulholland, un angajat al bucătăriei, de care Jenny era profund atașată. Mulholland, la rândul său, i-a arătat un devotament aparte, fiind martorul unui moment emoționant.

O relatare interesantă despre Jenny și pisoii ei vine de la Joe Mulholland, un fost pompier pe Titanic, care, într-un interviu din anii ’60 pentru Belfast News-Letter, și-a amintit că oriunde s-ar fi stabilit, era mereu însoțit de o pisică, amintind cu nostalgie de superstiția care îi lega pe marinari de aceste animale. Joe, însă, a avut inspirația să părăsească vasul înainte de plecarea sa din Southampton.

„Înainte să plecăm din Belfast, pisica și-a adus puii la bord, dar după ce am ajuns la Southampton, am văzut cum îi ducea, unul câte unul, pe mal. Atunci mi-am spus: dacă ea pleacă, plec și eu. Și nu am fost singurul care a făcut asta.”, a povestit Joe Mulholland.

Aceste mărturii, chiar dacă fragmentare, au oferit pisicii Jenny un loc special în povestea Titanicului, subliniind încă o dată legătura aparte dintre marinari și animalele care le erau camarazi loiali în călătoriile pe mare.

Pisicile prezicătoare și marile naufragii

De-a lungul timpului, mai multe relatări despre naufragii au inclus povești despre pisici care, aparent, aveau o intuiție aparte și „preziceau” scufundarea iminentă a vasului. Aceste pisici ar fi părăsit navele cu puțin timp înainte de plecare, gest care, în ochii echipajului, era un semn rău.

Deși aceste povești sunt adesea privite cu scepticism, ele continuă să fascineze și să stârnească imaginația. Nu este deci surprinzător că și scufundarea Titanicului are o astfel de poveste.

Tragedia din 14 aprilie 1912

În data de 14 aprilie 1912, Titanicul a lovit un iceberg în timpul călătoriei sale inaugurale, de la Southampton la New York. Două ore și patruzeci de minute mai târziu, uriașul pachebot s-a scufundat, ducând la moartea a peste 1.500 de persoane. Cu mai puțin de o oră înainte de incident, o navă din apropiere a trimis un mesaj de avertizare privind un „câmp dens de gheață”.

Cu toate acestea, o eroare de comunicare a împiedicat operatorul radio să transmită mesajul căpitanului. În plus, au existat critici cu privire la viteza prea mare a navei, ceea ce a contribuit la coliziune.

Mulți dintre cei care au sărit în apele înghețate au pierit din cauza hipotermiei. Numărul exact al victimelor rămâne necunoscut, dar ceea ce este sigur este că amploarea dezastrului ar fi putut fi redusă. Titanicul transporta doar 20 de bărci de salvare, suficiente pentru 1.178 de persoane, un număr insuficient pentru toți cei de la bord.

Jenny: pisica supraviețuitoare de pe Titanic

Soarta pisicii Jenny în acea zi fatidică rămâne învăluită în mister. Potrivit surselor citate de Catster și Yahoo, Jenny era însărcinată când a ajuns pe Titanic și a născut pui cu câteva zile înainte de călătoria inaugurală. În ciuda importanței sale ca „pisica navei”, Jenny nu a avut parte de același tratament ca alte animale de companie de la bord. Unele dintre acestea au supraviețuit, fiind strecurate de stăpâni în bărcile de salvare.^[sursa]

Un zvon care a circulat mai târziu susținea că un bărbat a văzut-o pe Jenny părăsind nava împreună cu puii săi când Titanicul a acostat la Southampton. Acest gest a fost interpretat ca un semn prevestitor de către marinarul care, impresionat de comportamentul ei, a ales să nu se mai îmbarce pe vas.

Varianta alternativă

„Din păcate, cele mai multe mărturii sugerează că Jenny și puii săi au murit odată cu scufundarea Titanicului.”, relatează Yahoo.

Jenny nu a fost singura victimă din rândul animalelor. La bordul Titanicului se aflau cel puțin 12 câini, dintre care doar trei au supraviețuit. Doar pasagerii de la clasa întâi aveau voie să aducă animale de companie la bord, iar majoritatea acestora erau ținute în canise. Potrivit American Kennel Club (AKC), în momentul în care pachebotul a început să se scufunde, cineva a eliberat câinii din cuștile lor.^[sursa]

Speriate, animalele au început să alerge pe punte, adăugând haosului și panicii deja existente. Doi Pomeranieni și un Pekinez au supraviețuit, după ce stăpânii lor i-au luat în bărcile de salvare. J. Joseph Edgette, un istoric de la Universitatea Widener, susține că acești câini erau atât de mici încât este puțin probabil ca cineva să fi observat că erau transportați la bordul bărcilor de salvare.

Pe lângă câini, la bordul Titanicului se aflau și alte animale. Una dintre supraviețuitoare, Ella Holmes White, transporta cocoși și găini exotice aduse din Franța, iar o altă femeie, Elizabeth Ramel Nye, avea un canar galben. Soarta acestor animale, însă, a fost la fel de tragică precum a multor pasageri umani.

Soarta exactă a lui Jenny rămâne necunoscută, dar povestea ei a supraviețuit în memoria colectivă și a devenit un simbol al legăturii misterioase dintre pisici și naufragii. Indiferent de deznodământ, Jenny și-a câștigat un loc special în istorie, alături de mulți alți eroi necunoscuți ai tragediei Titanicului.