În Ajunul Crăciunului, la doi ani după ce tatăl său a murit de Alzheimer, Andy O’Donnell a decis că vrea să-i audă din nou vocea. A făcut ceva ce părea desprins dintr-un film SF: a descărcat câteva videoclipuri vechi de pe Facebook, a izolat vocea tatălui său și a încărcat-o într-o platformă de inteligență artificială. Apoi, i-a dat textul rugăciunii „Tatăl nostru”, pe care îl auzise de sute de ori în viața sa.
Rezultatul l-a lăsat fără cuvinte.
„După ce am trecut peste șocul inițial de a auzi o reproducere incredibil de exactă a vocii sale, am plâns fără îndoială. Dar a fost mai degrabă un plâns de ușurare. Puteam să-i aud din nou vocea, pentru că avea o voce foarte reconfortantă.”, povestește O’Donnell, conform New York Times.
Pentru Andy, un bărbat de 50 de ani din statul american Alabama, experiența nu a avut nimic neliniștitor. Dimpotrivă. Când a împărtășit înregistrarea cu frații săi, reacția a fost la fel. „Cu siguranță ne-a ajutat în procesul de doliu într-un mod pozitiv.”
Apoi, a mers un pas mai departe. A experimentat cu programul AI și s-a înregistrat pe sine vorbind cu vocea tatălui său, rostind cuvinte simple de încurajare pentru membrii familiei.
O’Donnell, crescut în religia catolică, crede într-o formă de viață după moarte, dar nu neapărat în concepția tradițională despre rai. Tocmai de aceea, deși știa perfect conștient că nu era tatăl său cel care îi vorbea din lumea de dincolo, experiența a rămas una profundă și puternică. „Nu știu dacă îmi permite să pun capăt doliului, dar cu siguranță mă consolează într-un fel să-i aud din nou vocea.”
A vorbi cu morții: o dorință veche de când lumea
Ceea ce a făcut O’Donnell poate părea radical, dar impulsul din spate este la fel de vechi ca omenirea. Credința că cei dragi ne rămân accesibili după moarte există în aproape toate culturile. Este o dorință atât de primară încât o găsim chiar și în Scripturile ebraice, unde regele Saul, după ce interzisese mediumii, a încălcat propriul decret pentru a lua legătura cu spiritul profetului Samuel.
Dorința de a trece linia care separă viața de moarte rămâne una dintre cele mai puternice. Un raport al Pew Research din anul 2023 arată că peste jumătate dintre adulții americani au simțit prezența unui membru al familiei decedat, iar 30% au declarat că au vorbit cu el.
De la bătăi în masă la unde radio
Versiunea modernă a acestui fenomen a explodat în 1848, când surorile Fox, două adolescente din New York, au susținut că pot vorbi cu o fantomă prin bătăi în masă. Deși decenii mai târziu au recunoscut farsa, mișcarea „spiritismului” devenise deja un fenomen global.
Fascinant este că explozia spiritismului a coincis cu revoluția tehnologică a vremii. Publicația de top a mișcării se numea „The Spiritual Telegraph”. Logica era simplă: dacă telegraful putea purta voci peste oceane, de ce nu le-ar putea purta și peste granița finală? Chiar și Thomas Edison cocheta cu ideea unui „telefon spiritual”.
Desigur, au existat și critici. Filosoful Ralph Waldo Emerson numea spiritismul o „capcană a revelației”. Însă, în vremuri de pierderi masive, precum Războiul Civil American sau pandemia de gripă din 1918, spiritismul oferea ceva neprețuit: alinare și un sens în fața morții.
Formele moderne ale consolării
Spiritismul ca mișcare organizată a dispărut, dar dorința nu. În anii ’60, tabla Ouija era al doilea cel mai vândut produs al Parker Brothers, după Monopoly. În anii ’80 și ’90, mediumi precum Sylvia Browne și John Edward au devenit celebrități naționale.
Chiar și astăzi, într-o lume sceptică, nevoia persistă. Un studiu YouGov din anul 2017 a arătat că, deși jumătate dintre americani cred că mediumii sunt șarlatani, 22% au vizitat totuși unul. Iar numărul este și mai mare în rândul celor care au suferit recent o pierdere. În România, moda de a merge la ghicitoare și vrăjitoare pare să se fi domolit, deși în anii ’90 era la modă ghicitul în cafea sau alte forme de a prevedea viitorul.
Nevoia de încheiere în era digitală
Pandemia de COVID-19 a fost un alt eveniment care a lăsat în urmă un doliu incomplet pentru milioane de oameni. Mulți nu au putut fi alături de cei dragi în ultimele clipe, participând la înmormântări pe Zoom. Acest gol emoțional a dus la o creștere explozivă a cererii pentru mediumi.
„Un medium poate oferi o alinare în acest proces care este unică și neglijată în înțelegerea noastră generală a doliului”, subliniază Karen Gregory, sociolog la Universitatea din Edinburgh. Mediumul Betsy LeFae confirmă tendința: clienții vin acum mai puțin pentru ghicit și mai mult pentru a se conecta cu cei morți.
În acest context se naște „griefbot”-ul, robotul de doliu. Este promisiunea unui deepfake binevoitor, un algoritm care poate șopti cuvintele pe care tânjim să le auzim: „sunt bine”, „te iubesc”. Este ultima iterație a telefonului spiritual al lui Edison, alimentată de o nevoie umană care refuză să dispară.
Pentru Andy O’Donnell, călătoria nu s-a încheiat. Încă are sentimente contradictorii despre crearea unui chatbot interactiv cu vocea tatălui său. Dar se gândește la mama lui. „Știu că îi lipsește să-i audă vocea și glumele irlandeze siropoase.”
Întrebarea rămâne deschisă pentru fiecare dintre noi. Dacă ai avea ocazia, ai apăsa play?
