Cum a încercat Thomas Edison să vorbească cu morții

A încercat Thomas Edison să vorbească cu morții? Deși pare mai degrabă un titlu de film, marele inventator chiar a încercat să comunice cu lumea de dincolo.

Thomas Alva Edison, titanul invențiilor din era industrială, rămâne sinonim cu inovația ce a modelat lumea modernă. Cu un record uluitor de 1.093 de brevete înregistrate în Statele Unite – o cifră confirmată de Enciclopedia Britannica – geniul său a adus lumii telegraful perfecționat, fonograful, bateriile alcaline, camera de filmat și nenumărate alte tehnologii care au schimbat fundamental viața cotidiană.^[sursa]

Dar în spatele acestei cascade de succes, mintea neobosită a lui Edison explora și căi mai puțin ortodoxe, iar portofoliul său vast de idei nu era lipsit de concepte… excentrice. Viziunile sale despre case turnate din oțel (deși sursele menționează oțel, proiectul mai cunoscut al lui Edison viza case din beton turnat) pălesc însă în comparație cu cea mai stranie dintre ambițiile sale: proiectarea unui „telefon pentru spirite”, un dispozitiv menit să deschidă o linie de comunicare directă cu cei trecuți în neființă.^[sursa]

Cum a încercat Thomas Edison să vorbească cu morții

„Lucrez de ceva timp la construirea unui aparat pentru a vedea dacă este posibil ca personalitățile care au părăsit acest pământ să comunice cu noi”, mărturisea Edison, fără echivoc, revistei The American Magazine în anul 1920, conform arhivelor LiveAbout. O altă declarație, făcută pentru prestigioasa publicație Scientific American, întărea această direcție neașteptată de cercetare, inventatorul afirmând că „se gândește de mult timp la o mașină sau un aparat care ar putea fi operat de personalități care au trecut într-o altă existență sau sferă”.

Cu toate acestea, în fața unei idei atât de radicale, venită de la un spirit eminamente pragmatic, comunitatea științifică a vremii a rămas sceptică. Erau oare aceste afirmații o glumă elaborată, o strategie de publicitate sau reflectau o preocupare reală? Speculațiile au plutit în aer timp de decenii, până când, în anul 2015, traducerea franceză a unui jurnal uitat al inventatorului a scos la iveală o realitate neașteptată.

Edison s-a stins din viață în anul 1931, iar memoriile sale postume, intitulate The Diary and Sundry Observations of Thomas Alva Edison, au văzut lumina tiparului în anul 1948. Însă, după cum a relevat o analiză ulterioară citată de Tech Times, un capitol crucial lipsea din ediția standard în limba engleză. Acest ultim capitol, dedicat explicit proiectului „telefonului spiritelor”, fusese eliminat înainte de publicare. În absența sa, istoricii și oamenii de știință au înclinat să creadă că declarațiile anterioare ale lui Edison despre comunicarea cu fantomele fuseseră simple butade sau o formă de umor excentric.^[sursa]

Dar capitolul nu dispăruse complet. Scrierea a supraviețuit intactă în traducerea franceză a cărții, fiind redescoperită și adusă în atenția publicului larg abia în 2015, odată cu publicarea în Franța a unei ediții speciale intitulate Le Royaume de l’Au-delà (Regatul de Apoi). Philippe Baudouin, personalitate radio și filosof, autorul prefeței acestei ediții, a subliniat revelațiile conținute în textul pierdut. Potrivit acestuia, Edison detalia în capitolul respectiv nu doar concepte teoretice, ci și un pact încheiat cu un inginer colaborator, William Walter Dinwiddie: primul dintre ei care avea să moară urma să încerce „să trimită un mesaj supraviețuitorului din lumea de dincolo”. Baudouin concluziona că textul demonstra fără dubiu faptul că Edison „își imagina să poată înregistra vocea unei alte ființe, să poată face audibil ceea ce nu este – vocea celor morți”.

Contextul unei obsesii: cum a început Edison să creadă în fantome

Cum a ajuns un spirit atât de rațional și inovator precum Thomas Edison să exploreze tărâmul paranormalului? Explicația se regăsește în contextul cultural al epocii sale.

Începutul secolului al XX-lea a fost marcat de o renaștere și o popularizare a spiritismului, o mișcare ce îmbina elemente religioase și filozofice cu pretinsa capacitate de a comunica cu spiritele celor decedați. În mod surprinzător, acest curent a atras numeroase personalități marcante, considerate altfel extrem de raționale și educate, de la savanți de talia lui Pierre Curie (fizician laureat al Premiului Nobel și soțul lui Marie Curie) până la giganți literari precum Charles Dickens și Sir Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes.

După cum subliniază și publicația HuffPost, popularitatea spiritismului a cunoscut un avânt dramatic în anii de după Primul Război Mondial. Trauma pierderilor suferite pe front și în urma pandemiilor a lăsat nenumărate familii îndoliate, disperate să găsească o ultimă cale de comunicare cu cei dragi dispăruți. Această vulnerabilitate colectivă a creat, însă, și un teren fertil pentru un val de șarlatani care se prezentau drept mediumi, organizând ședințe de spiritism și exploatând durerea oamenilor.^[sursa]

Abordarea „științifică” a lui Edison asupra paranormalului

Edison, însă, omul dedicat metodei științifice și dovezilor empirice, privea cu dispreț aceste practici. În același interviu din anul 1920 pentru American Magazine, marele inventator califica metodele și aparatura utilizate de spiritiștii convenționali drept „o mulțime de prostii neștiințifice”. Evident, Edison, nu se număra printre cei creduli, păcăliți de trucurile mediumilor. Convingerea sa profundă era însă că, dacă o formă de conștiință sau „personalitate” supraviețuiește morții fizice, atunci contactul cu aceasta ar trebui să fie posibil prin mijloace pur științifice și tehnologice, nu prin ritualuri oculte.

Thomas Edison a teoretizat că aceste „personalități” ar putea fi entități subtile, capabile să „afecteze materia” într-un mod măsurabil, și că un aparat extrem de sensibil – mult mai sensibil decât cele folosite în ședințele de spiritism – ar putea detecta și, eventual, înregistra aceste manifestări. Era o viziune unică: aplicarea rigurozității inginerești într-un domeniu considerat, prin excelență, irațional.

Visul său de a construi această punte tehnologică spre lumea de apoi a rămas însă nerealizat. Thomas Edison s-a stins din viață înainte de a putea finaliza sau măcar testa un prototip funcțional al telefonului său spectral. Între timp, valul spiritist a început să reflueze, parțial și datorită eforturilor unor sceptici și demascatori celebri, precum iluzionistul Harry Houdini, care au expus fraudele multor mediumi. Astfel, „telefonul spiritelor” rămâne o notă de subsol fascinantă și excentrică în biografia impresionantă a lui Thomas Edison – o mărturie a curiozității sale fără limite, care îndrăznea să investigheze chiar și misterele ultime ale existenței.