Rămășițele unei femei dezvăluie un sacrificiu tulburător din urmă cu 1.200 de ani

Arheologii care efectuează săpături în Ecuador au descoperit mormântul unei femei însărcinate și al fătului său, datând de aproximativ 1.200 de ani. Însă analiza oaselor a scos la iveală un detaliu șocant: femeia fusese bătută, dezmembrată, iar în mormântul său fusese plasat craniul altei persoane și o ofrandă arsă. Aceste indicii i-au condus pe cercetători la ipoteza că tânăra ar fi fost sacrificată.

„Faptul că era însărcinată ar putea sugera că femeile dețineau poziții importante de putere și că, prin urmare, aceasta trebuia controlată”, a declarat pentru publicația Live Science bioarheologul Sara Juengst de la Universitatea Carolina de Nord din Charlotte.^[sursa]

Într-un studiu publicat în revista Latin American Antiquity, Juengst și colegii săi au detaliat această înmormântare „enigmatică” din perioada Manteño (650-1532), epocă în care comunitățile de coastă din Ecuador erau conduse de căpetenii puternice, practicau agricultura, navigația și erau cunoscute de incașii din apropiere.

Rămășițele unei femei dezvăluie un sacrificiu tulburător

Dintre cele șase morminte excavate la situl Buen Suceso, cel al tinerei femei a ieșit în evidență prin caracterul său neobișnuit. Victima, cu vârsta cuprinsă între 17 și 20 de ani, era însărcinată în șapte sau nouă luni în momentul morții. Datarea cu radiocarbon a plasat decesul ei între anii 771 și 953. Fracturile descoperite pe craniu sugerează că a murit în urma unei lovituri puternice în partea frontală a capului. Tot în jurul momentului morții, cineva i-a amputat violent mâinile și piciorul stâng.

Deși sacrificiul uman era un fenomen rar întâlnit în rândul popoarelor de coastă din Ecuador, obiectele funerare descoperite în mormânt fac această înmormântare și mai ieșită din comun, susțin cercetătorii în studiul lor.

O colecție impresionantă de artefacte îngropate alături de femeie sugerează că înmormântarea sa a avut o semnificație aparte. Printre acestea se numără cochilii de scoici plasate pe orbitele ochilor, ornamente în formă de semilună realizate din scoici de moluște Spondylus, trei lame de obsidian dispuse în jurul corpului și o gheară de crab așezată pe abdomen. „Multe dintre artefactele din cochilii de moluște erau cu 2.000 de ani mai vechi decât mormântul și ar fi fost extrem de valoroase în comerțul epocii”, a declarat Sara Juengst.

De asemenea, craniul unei persoane cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani a fost depus în mormânt, lângă umărul femeii însărcinate, iar o ofrandă arsă a fost plasată pe pieptul acesteia. Datarea cu radiocarbon a materialului ars indică faptul că a fost adăugat între anii 991 și 1025 – posibil la câteva secole după moartea femeii, ceea ce ridică și mai multe semne de întrebare asupra ritualului.

Potrivit lui Juengst, acest sacrificiu este deosebit de intrigant din cauza contrastului izbitor dintre violența suferită de femeie și bogăția mormântului său. „Modul dezumanizant și brutal în care a fost ucisă intră în contradicție cu statutul ei aparent important, sugerat de obiectele funerare”, a explicat bioarheologul.

Dispunerea artefactelor în jurul corpului și pe abdomenul femeii indică un posibil rol ritualic. „Aceasta sugerează protecție și tratament special atât pentru ea, cât și pentru fătul său”, a precizat Juengst, subliniind că moluștele Spondylus erau asociate cu fertilitatea și apa și erau extrem de prețuite de culturile sud-americane.

O ofrandă pentru recolte?

Cercetătorii au propus două posibile explicații pentru moartea și înmormântarea femeii.

Unul dintre scenarii leagă sacrificiul de un episod intens al fenomenului El Niño, care ar fi afectat grav recoltele și resursele de apă. În acest context, femeia – posibil considerată un simbol al fertilității – ar fi fost sacrificată pentru a potoli forțele naturii și a asigura succesul agriculturii. Artefactele găsite în mormânt, multe dintre ele asociate cu mediile acvatice, întăresc această ipoteză, sugerând o legătură directă cu resursele naturale vitale pentru comunitatea sa.

Modelele de înmormântare din cadrul societății Manteño sugerează că femeile ar fi putut deține o putere politică și socială neobișnuit de mare. Această ipoteză ridică o altă posibilă explicație pentru sacrificiu: dacă femeia avea un statut important, un rival care dorea să preia conducerea ar fi trebuit nu doar să o elimine, ci și să se asigure că nu va avea moștenitori. „Dacă cineva ar fi vrut să-i preia poziția, ar fi trebuit să o elimine pe ea și pe urmașii ei nenăscuți, dar și să îi acorde o înmormântare onorabilă, conform statutului său”, a mai explicat Juengst.

Indiferent de motivele exacte din spatele acestei înmormântări neobișnuite, cercetătorii subliniază că descoperirea deschide noi direcții de cercetare în arheologia ecuadoriană. „Această descoperire ne îndeamnă să explorăm noi perspective, în special asupra modului în care factorii de mediu și sociali au influențat sacrificiul și tratamentul aplicat femeii însărcinate și fătului său”, au concluzionat autorii studiului.