Privind cerul nopții, te-ai simțit vreodată mic? Este un sentiment familiar, aproape reconfortant. Dar ce-ai spune dacă ai afla că tot ce vezi, tot ce cunoști, este doar o picătură dintr-un ocean cosmic atât de vast, încât sfidează imaginația?
O descoperire monumentală a dezvăluit un rezervor de apă care nu se măsoară în litri, ci în oceane planetare. Și nu este deloc așa cum ți-l imaginezi.
Faceți cunoștință cu cel mai mare și mai vechi ocean din Univers
Uită de lacuri subterane pe Marte sau gheizere pe Europa. La 12 miliarde de ani-lumină distanță, astronomii au identificat cea mai mare și mai îndepărtată masă de apă detectată vreodată. Aceasta conține o cantitate de apă de 140 de trilioane de ori mai mare decât toate oceanele Pământului la un loc.
Acest „ocean” nu este o întindere albastră de apă lichidă. Este un nor colosal de vapori de apă care se întinde pe sute de ani-lumină și înconjoară un obiect cosmic extrem de violent și luminos: un quasar, denumit APM 08279+5255. Vedem acest fenomen așa cum era el când Universul avea doar 1.6 miliarde de ani, o fereastră către tinerețea cosmică.
Ce este, de fapt, acest „motor” cosmic?
Un quasar este, în esență, centrul incredibil de activ al unei galaxii tinere. În inima sa se află o gaură neagră supermasivă, iar cea din APM 08279+5255 este un adevărat monstru: are o masă de 20 de miliarde de ori mai mare decât Soarele nostru.
Pe măsură ce gazul și praful cosmic cad în spirală spre această gaură neagră, ele sunt accelerate și încălzite la temperaturi extreme, făcând quasarul să strălucească mai puternic decât un trilion de sori. Această energie colosală este cea care încălzește norul de apă din jur, creând o atmosferă fierbinte și densă, un mediu complet diferit de cel rece și gol din galaxia noastră, Calea Lactee.
„Această descoperire arată că apa a fost prezentă în cantități uriașe în Univers încă de la începuturile sale,” explică un cercetător implicat în studiu.
Dovada: cum au „văzut” astronomii apa din spațiu?
Detectarea vaporilor de apă de la o asemenea distanță nu este o sarcină ușoară. A fost nevoie de o adevărată muncă de detectiv cosmic și de o colaborare de elită între unele dintre cele mai respectate instituții științifice din lume.
Ancheta a fost condusă de:
- O echipă de la Caltech (California Institute of Technology), folosind spectrograful Z-Spec de la Observatorul din Hawaii;
- O a doua echipă de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA, care a folosit Interferometrul Plateau de Bure din Alpii Francezi pentru a confirma și a măsura amploarea descoperirii.
Aceste instrumente puternice pot detecta „semnătura” energetică specifică a moleculelor de apă în radiația infraroșie care ajunge la noi de la quasar. Prin analiza acestei semnături, oamenii de știință nu doar că au confirmat prezența apei, ci au putut estima și cantitatea sa uriașă.
Mai mult decât o curiozitate: ce ne învață această descoperire?
Această revelație nu este doar un record cosmic. Aceasta oferă indicii cruciale despre cum s-au format primele galaxii și găuri negre. Prezența masivă a apei sugerează că elementele necesare vieții, așa cum o știm noi, erau abundente chiar și în Universul timpuriu. Apa acționează ca un termometru cosmic, ajutându-i pe savanți să înțeleagă procesele fizice care alimentau acești giganți. Deși gazul are o temperatură de minus 53 de grade Celsius, este de zeci de ori mai cald și mai dens decât ce găsim în galaxii precum Calea Lactee.
Mai mult, cantitatea de gaz este atât de mare, încât ar putea permite găurii negre să crească de până la șase ori dimensiunea sa actuală. Rămâne însă o întrebare deschisă dacă tot acest combustibil va fi consumat de gaura neagră, se va condensa pentru a forma noi stele sau va fi, în cele din urmă, expulzat în galaxie.
Așadar, data viitoare când privești un pahar cu apă, amintește-ți. Moleculele din acel pahar au o poveste veche de miliarde de ani. Ele sunt o moștenire a unui Univers tânăr, violent și, în mod neașteptat, plin de apă. Iar grijile noastre, oricât de mari ar părea, sunt doar o undă minusculă pe suprafața unui ocean cosmic de necuprins.
