Scenariu critic: dacă orașele continuă să crească astfel, milioane de oameni vor rămâne fără apă până în 2050

Până în anul 2050, simplul design al expansiunii urbane ar putea fi factorul decisiv care stabilește dacă sute de milioane de oameni vor avea ce să bea atunci când deschid robinetul. O nouă analiză amplă, care a vizat peste 100 de orașe din Asia, Africa și America Latină, a stabilit o legătură clară între extinderea urbană necontrolată (fenomenul de „urban sprawl”) și accesul precar la apă și canalizare.

Vestea bună? Există o soluție geometrică. Dacă noile străzi și locuințe s-ar concentra mai aproape de centrele orașelor, în loc să se verse haotic spre exterior, apa curentă ar putea ajunge la încă 220 de milioane de oameni, iar serviciile de canalizare la alte 190 de milioane.

Cum forma orașului dictează fluxul apei

Echipa de cercetători a realizat o analiză detaliată a peste 183 de milioane de clădiri și 125.000 de gospodării pentru a compara structura orașelor cu disponibilitatea serviciilor de bază.

Descoperirile sunt tranșante: orașele extinse pe orizontală plătesc cu aproximativ 75% mai mult pentru apă și au o acoperire a rețelei cu aproximativ 50% mai mică comparativ cu metropolele compacte. Mai mult, în cartierele periferice, oamenii au cu aproximativ 40% mai puțin acces la infrastructura critică – drumuri, conducte, linii electrice și servicii esențiale – decât cei care locuiesc mai aproape de centru.

Studiul a fost condus de Rafael Prieto-Curiel, expert în știința complexității la Complexity Science Hub din Viena, a cărui cercetare explorează modul în care designul urban influențează direct calitatea vieții, de la transport și siguranță, până la accesul la apă.

Matematica expansiunii urbane

Pentru a putea compara mere cu pere – sau, în acest caz, metropole gigantice cu orașe mai mici – cercetătorii au introdus o metrică numită „distanța”, care măsoară spațiul dintre fiecare cartier și centrul orașului.

În loc să deseneze cercuri simpliste pe o hartă, echipa a ajustat aceste distanțe pentru a permite o comparație echitabilă între orașe de dimensiuni diferite. Astfel, au calculat „dispersia”: distanța medie a locuințelor față de centrul orașului. O dispersie redusă indică o concentrare a populației în apropierea nucleului urban, în timp ce o dispersie mare înseamnă o populație împrăștiată în cartiere îndepărtate.

Studiul oferă două exemple contrastante:

• Jakarta: peste jumătate din cei aproximativ 33 de milioane de locuitori trăiesc în zonele centrale, menținând o dispersie relativ redusă.
• Kigali: doar aproximativ 15% din cei 2,2 milioane de locuitori locuiesc aproape de centru, forțând serviciile să se extindă către numeroase cartiere periferice.

Problema cu dispersia este una economică și logistică: fiecare nouă conexiune devine mai costisitoare, deoarece fiecare casă suplimentară necesită mai mulți metri de conducte și pompe mai puternice pentru a accesa aceeași sursă de apă.

Trei scenarii pentru viitor

Pentru a vizualiza ce ne așteaptă, echipa a simulat un viitor în care populația și suprafața construită a fiecărui oraș se dublează, testând trei modele de amplasare a noilor clădiri:

1. Opțiunea compactă: umplerea golurilor din apropierea centrului.
2. Opțiunea persistentă: păstrarea modelelor actuale de dezvoltare.
3. Opțiunea orizontală: extinderea continuă spre exterior.

Rezultatele simulării au arătat că o creștere compactă a adunat mai mulți locuitori în proximitatea rețelelor existente, menținând o proporție mai mare de oameni în raza de acțiune a conductelor și stațiilor de tratare. Scenariul persistent nu a adus îmbunătățiri majore, dar nici nu a cauzat scăderea bruscă a accesului observată în cazul creșterii orizontale.

Totuși, densitatea nu rezolvă totul de una singură. Unele cartiere centrale, precum Kibera din Nairobi, rămân slab deservite, multe familii neavând apă potabilă sau canalizare în locuințe. Proiectele locale demonstrează că instalarea robinetelor comunale și programele de igienă pot reduce drastic bolile diareice la copii, dar succesul depinde de investiții susținute și un management eficient.

Regiuni sub presiune demografică

Conform proiecțiilor Națiunilor Unite, până în anul 2050, populația urbană globală va crește cu aproximativ 2,5 miliarde de locuitori, majoritatea în Asia și Africa. Se estimează că populația urbană a Africii se va tripla, sărind de la 550 de milioane în 2018 la 1,5 miliarde, în timp ce Asia va ajunge la aproximativ 3,5 miliarde.

Studiul evidențiază un contrast interesant: orașele africane sunt deja mult mai puțin dense decât cele asiatice. În medie, doar 12% dintre locuitorii orașelor africane trăiesc în zone centrale, comparativ cu 23% în orașele asiatice.

Contextul este critic. O actualizare recentă a Programului comun de monitorizare al OMS și UNICEF estimează că aproximativ 2,2 miliarde de oameni încă nu au acces la apă potabilă gestionată în condiții de siguranță – adică apă disponibilă pe proprietate, fiabilă și necontaminată. Când aceste lipsuri globale se intersectează cu urbanizarea rapidă, planificarea noilor cartiere devine factorul care poate fie să reducă aceste decalaje, fie să le adâncească dramatic. Capitala Afganistanului, Kabul, este prima capitală modernă care rămâne fără apă.

Un avertisment local: criza din Prahova și Dâmbovița

Deși studiul se concentrează pe megatrendurile globale, scenariul nu este deloc străin României, care resimte deja acut aceste tensiuni sistemice. Criza apei din județul Prahova servește drept un studiu de caz dureros chiar la noi acasă. Aici, un mix toxic de infrastructură învechită, pierderi masive pe rețea și o extindere a zonelor rezidențiale care a depășit capacitatea tehnică a sistemului, a forțat mii de oameni să trăiască cu apă raționalizată luni de zile.

Situația din localități precum Breaza, Câmpina sau Moreni oglindește perfect avertismentele cercetătorilor de la Viena: atunci când dezvoltarea urbană ignoră limitele fizice ale rețelelor de utilități, accesul la cea mai vitală resursă devine o loterie, chiar și în regiunile considerate dezvoltate.

Soluția stă în planificare, nu doar în resurse

„Deficitul de apă primește multă atenție, dar forma urbană este ceva ce putem controla efectiv”, a subliniat Prieto-Curiel.

Un raport recent al Băncii Mondiale avertizează că, în anul 2022, aproximativ 3,5 miliarde de oameni nu dispuneau de servicii de salubritate sigure și că atingerea obiectivelor globale până în 2030 va necesita investiții de câteva ori mai mari decât cele actuale.

În termeni practici, soluția „creșterii compacte” înseamnă orientarea noilor locuințe și locuri de muncă către zone deja conectate la infrastructură. Instrumente precum codurile de zonare, impozitarea valorii terenurilor și subvențiile pentru locuințe pot fi recalibrate pentru a încuraja oamenii să locuiască în apropierea serviciilor, nu în afara ariei lor de acoperire.

„Analiza noastră arată că o planificare eficientă poate îmbunătăți semnificativ accesul la apă și canalizare. Cartierele compacte, accesibile pietonilor, cu o densitate adecvată, nu sunt doar durabile din punct de vedere ecologic.”, a concluzionat Prieto-Curiel.

Studiul a fost publicat în revista Nature Cities.