Aproape trei ani petrecuți într-o cutie metalică. Acesta nu este scenariul unui film, ci prețul real pe care un astronaut ar trebui să-l plătească astăzi pentru a ajunge pe Marte și înapoi. Vorbim despre o călătorie anevoioasă, de peste 225 de milioane de kilometri, sub amenințarea constantă a radiațiilor cosmice și a unei izolări psihologice zdrobitoare.
Dar dacă acest preț colosal este pe cale să fie redus drastic? În liniște, într-un laborator din Rusia, o tehnologie desprinsă din filmele SF tocmai a trecut un test crucial, promițând să transforme coșmarul logistic al călătoriei spre Marte într-o realitate de doar 60 de zile.
De la 3 ani la 2 luni: revoluția silențioasă a motorului cu plasmă
În timp ce atenția publică este ațintită asupra rachetelor gigantice, compania de stat rusă Rosatom a anunțat în februarie un progres care schimbă complet regulile jocului: dezvoltarea unui motor electric cu plasmă, capabil să scurteze dramatic timpul de zbor către Planeta Roșie, arată Popular Mechanics.
Problema actuală este simplă și brutală. Chiar și cu cele mai avansate rachete chimice, o misiune umană ar petrece între 18 și 36 de luni în tranzit. Recordul de anduranță în spațiu, deținut de cosmonautul Valeri Polyakov, este de 14 luni la bordul stației Mir – o performanță remarcabilă, dar realizată într-un mediu relativ protejat și aproape de Pământ. O navă în drum spre Marte ar fi complet expusă pericolelor spațiului cosmic.
Aici intervine inovația rusă.
„Utilizarea motoarelor cu plasmă poate scurta misiunea la 30-60 de zile,” a explicat Alexey Voronov, prim-director general adjunct pentru știință la Institutul de Cercetare Rosatom din Troitsk. O reducere atât de drastică nu înseamnă doar eficiență, ci supraviețuire, diminuând riscurile expunerii la radiații care, pe termen lung, sunt fatale.
Cum funcționează „motorul imposibil”?
Spre deosebire de motoarele convenționale care ard combustibil pentru a crea propulsie, un motor cu plasmă folosește electricitatea pentru a accelera gazul ionizat (plasma) la viteze uriașe.
Egor Biriulin, cercetător la același institut, a descris mecanismul într-un limbaj surprinzător de simplu: „Particule încărcate sunt trecute între doi electrozi. În același timp, se aplică o tensiune înaltă. Curentul rezultat creează un câmp magnetic care împinge particulele în afara motorului. Astfel, plasma primește o mișcare direcțională și creează o forță de propulsie.”
Rezultatul este o propulsie mai puțin brutală, dar extrem de eficientă și constantă, care poate accelera o navă spațială continuu, atingând viteze de neconceput pentru tehnologia actuală.
Marte în 60 de zile: prototipul există și funcționează
Cea mai importantă veste este că nu vorbim despre o simplă teorie. Institutul Troitsk a construit și testat cu succes un prototip de laborator. Acum, motorul intră într-o fază riguroasă de testare la sol, cu scopul de a avea un model de zbor complet funcțional și gata de integrare pe o navă spațială până în anul 2030.
Această cursă tehnologică nu se poartă însă într-un vid. Compania americană Howe Industries testează, de asemenea, o tehnologie similară, semnalând că propulsia cu plasmă este recunoscută la nivel global ca fiind cheia pentru următoarea eră a explorării spațiale.
În timp ce comemorăm pașii lăsați pe Lună acum mai bine de jumătate de secol, devine clar că următorul „salt uriaș pentru omenire” nu va fi definit de explozii spectaculoase la decolare, ci de strălucirea tăcută și puternică a plasmei, care ne va purta către Marte mai repede decât am îndrăznit să visăm.
