Sfârşitul monarhiei în România: abdicarea regelui Mihai I

Regele Mihai I, ultimul monarh al României, a fost forțat să abdice în data de 30 decembrie 1947.

Mihai I de Hohenzollern-Sigmaringen, născut pe 25 octombrie 1921 la Sinaia, a fost singurul urmaș legitim al regelui Carol al II-lea. Prima sa urcare pe tron a avut loc la doar șase ani, pe 20 iulie 1927, după ce tatăl său renunțase la prerogativele de moștenitor al Coroanei.

Prima sa domnie a început la doar șase ani, pe 20 iulie 1927, după ce tatăl său a renunțat la prerogativele regale. Fiind minor, atribuțiile regale au fost exercitate de o Regență, însă aceasta a fost slabă și divizată, pierzând treptat autoritatea. În acest context, Carol al II-lea a revenit în țară și, pe 8 iunie 1930, a preluat tronul într-un act considerat o lovitură de stat, deși Constituția României nu permitea detronarea unui rege în viață fără abdicare.

Cea de-a doua domnie a regelui Mihai a început într-un moment de cumpănă pentru România. După pierderile teritoriale din vara anului 1940 – cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei, nord-vestului Transilvaniei și Cadrilaterului – Carol al II-lea a abdicat, iar Mihai a redevenit rege la doar 19 ani.^[sursa]

Decizii cruciale în vremuri tulburi

La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, regele Mihai a fost nevoit să accepte concentrarea puterii în mâinile generalului (viitor mareșal) Ion Antonescu, care a condus România de facto. Sub conducerea acestuia, România a intrat în război alături de Puterile Axei, participând la campania împotriva Uniunii Sovietice pentru recuperarea Basarabiei și a nordului Bucovinei.

Pe măsură ce războiul lua o întorsătură nefavorabilă Axei, regele Mihai a luat una dintre cele mai curajoase decizii ale domniei sale. Sprijinit de liderii partidelor politice, pe 23 august 1944, l-a demis și arestat pe Ion Antonescu, întorcând armele împotriva Germaniei naziste și alăturând România Națiunilor Unite. Acest act a scurtat războiul în Europa cu câteva luni, dar a avut un cost enorm: România a fost plasată sub influența Uniunii Sovietice.

Sfârşitul monarhiei în România și exilul

După anul 1944, Partidul Comunist Român, sprijinit de sovietici, a preluat treptat controlul asupra țării. Pe 30 decembrie 1947, sub amenințarea armelor și izolarea politică, regele Mihai a fost forțat să abdice. Abdicarea a fost urmată de proclamarea Republicii Populare Române, iar monarhia a fost abolită.

Timp de 50 de ani, regele Mihai a trăit în exil, mai întâi în Elveția, unde a dus o viață modestă, lucrând ca pilot și fermier pentru a-și întreține familia. În ciuda dificultăților, a rămas un simbol al demnității și al luptei pentru libertate.

Abia în anul 1997, în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu, regelui Mihai i-a fost redată cetățenia română și i s-a permis să revină definitiv în țară. După întoarcere, familia regală a jucat un rol important în promovarea intereselor României pe plan internațional, sprijinind aderarea țării la NATO și Uniunea Europeană.

Pe 30 decembrie 2007, la exact 60 de ani de la abdicare, regele Mihai a modificat Statutul Casei Regale, renunțând la legea salică de succesiune. Această schimbare a permis fiicei sale cele mari, principesa Margareta, să devină conducătoarea Casei Regale după moartea sa.

Regele Mihai a rămas în istorie ca un simbol al onoarei, al curajului și al rezistenței în fața adversităților. Deși monarhia nu a fost restaurată, valorile promovate de Casa Regală continuă să trezească spiritul patriotic și nostalgia unor generații întregi de români.