Teama de clovni: de unde provine şi de ce le este frică oamenilor de clovni?

Coulrofobia, teama de clovni, este un fenomen larg răspândit, dar puțin înțeles. Studiile arată că această fobie afectează atât adulții, cât și copiii din diverse culturi. Cu toate acestea, lipsa unor cercetări specifice face ca originile sale să rămână neclare. Deși literatura științifică oferă multiple explicații posibile, până de curând, nicio cercetare nu a investigat în mod direct cauzele acestei frici.

Pentru a umple acest gol, oamenii de știință au elaborat un chestionar psihometric care măsoară prevalența și intensitatea coulrofobiei. La studiu au participat 987 de persoane din întreaga lume, cu vârste între 18 și 77 de ani. Rezultatele au fost surprinzătoare: peste jumătate dintre respondenți (53,5%) au declarat că resimt o anumită teamă față de clovni, iar 5% au afirmat că le este „extrem de” frică de aceștia.

Coulrofobia: teama de clovni

Interesant este că acest procent al fricii extreme față de clovni este chiar mai mare decât în cazul altor fobii frecvente, precum teama de animale (3,8%), sânge, injecții și răni (3%), înălțimi (2,8%), apă și fenomene meteorologice (2,3%), spații închise (2,2%) sau zbor (1,3%). Studiul a mai relevat că femeile sunt mai predispuse la această fobie decât bărbații, o tendință observată și în cazul altor frici, cum ar fi teama de șerpi și păianjeni. De asemenea, s-a constatat că intensitatea coulrofobiei scade odată cu vârsta, un fenomen comun și în cazul altor fobii.^[sursa]

Într-o etapă ulterioară, cercetătorii au analizat originile fricii de clovni, explorând opt posibile explicații:

• Aspectul neobișnuit al clovnilor, cauzat de machiaj, care le dă un aer nefiresc, similar reacțiilor de neliniște față de păpuși sau manechine.
• Trăsăturile faciale exagerate, care pot crea un sentiment de amenințare.
• Machiajul clovnilor, care ascunde expresiile faciale și îngreunează interpretarea emoțiilor.
• Culorile intense ale machiajului, ce pot evoca asocieri inconștiente cu moartea, sângele sau pericolul.
• Comportamentul imprevizibil al clovnilor, care generează un sentiment de disconfort.
• Frica transmisă în familie, prin influența celor apropiați.
• Influența negativă a clovnilor în cultura populară, unde sunt adesea prezentați ca personaje sinistre.

Experiențele personale nu explică pe deplin teama de clovni

Deși o experiență personală înfricoșătoare cu un clovn ar putea părea o explicație evidentă pentru coulrofobie, studiul a arătat că doar un număr mic de respondenți au fost de acord cu această ipoteză. Acest lucru sugerează că frica de clovni nu se datorează exclusiv experiențelor de viață, ci este influențată în mare măsură de alte factori.

Printre aceștia, portretizarea negativă a clovnilor în cultura populară s-a dovedit a fi un element determinant. Nu este surprinzător, având în vedere că unii dintre cei mai faimoși clovni din literatură și cinematografie sunt în mod deliberat înfricoșători. Un exemplu iconic este Pennywise, personajul terifiant din romanul It al lui Stephen King, publicat în anul 1986.

Însă, cel mai puternic factor identificat de cercetători a fost incapacitatea de a interpreta emoțiile clovnilor. Machiajul lor ascunde expresiile faciale, ceea ce îi face imprevizibili și greu de citit. Practic, faptul că nu le putem vedea „adevăratele” trăsături ne împiedică să le înțelegem intențiile, ceea ce poate genera un sentiment de neliniște.

Acest studiu oferă o perspectivă nouă asupra motivelor pentru care oamenii se tem de clovni, dar ridică și noi întrebări. De exemplu, dacă frica este declanșată de machiajul care ascunde emoțiile, ar putea persoanele pictate ca animale să provoace un efect similar? Sau există ceva specific în estetica machiajului clovnilor care amplifică această teamă?

Aceste dileme rămân în centrul cercetărilor viitoare.