Cele cinci țări din lume care sunt imposibil de cucerit

De-a lungul istoriei, până și cele mai mari imperii, care inițial păreau imposibil de cucerit, fie au căzut, fie s-au transformat în alte imperii… înainte de a se prăbuși, la rândul lor. Astăzi, termenul „imperiu” nu mai este folosit atât de des pentru a descrie statele naționale.

Cu toate acestea, unele țări continuă să-și proiecteze puterea dincolo de granițele lor – fie la nivel global, precum Statele Unite, fie la nivel regional, precum Iranul.

Însă, atunci când vine vorba despre apărarea propriului teritoriu, unele națiuni pur și simplu nu sunt dispuse să cedeze, indiferent de circumstanțe.^[sursa]

#1. Statele Unite ale Americii

Era de așteptat, așa că să începem direct cu ceea ce mulți deja gândesc: orice invadator al Statelor Unite nu s-ar confrunta doar cu armata americană, ci și cu o populație de 330 de milioane de oameni.

SUA are mai multe arme decât locuitori – și asta doar luând în calcul cele înregistrate oficial. În multe state, cetățenii pot proiecta și construi arme proprii fără obligația de a le declara, ceea ce înseamnă că unii americani și-ar putea organiza propriile miliții de rezistență.

Chiar dacă un invadator ar reuși, ipotetic, să controleze populația civilă – și acesta este un „dacă” uriaș – tot s-ar confrunta cu una dintre cele mai bine antrenate și echipate armate din lume, formată din soldați recrutați tocmai dintre acești americani puternic înarmați și loiali țării lor.

În plus, menținerea unui teritoriu atât de vast sub ocupație ar fi un coșmar logistic. Multe dintre marile orașe americane sunt deja organizate, înarmate și pregătite să lupte. Odată ce linia frontului s-ar stabiliza, o mișcare de rezistență internă ar putea transforma fiecare stradă într-un câmp de luptă.

Orașe precum Albuquerque, Houston, Oklahoma City, Detroit, Baltimore și New York sunt doar câteva dintre punctele strategice pe care un invadator ar trebui să le securizeze înainte de a avansa mai departe.

O țară vastă și dificil de cucerit

Un alt obstacol major este dimensiunea geografică a SUA. Cele patru fusuri orare acoperă șapte regiuni climatice distincte, de la munți și mlaștini la deșerturi și câmpii întinse. Traversarea fluviului Mississippi fără un pod ar putea distruge o mare parte dintr-o armată invadatoare, în timp ce locuitorii din East St. Louis ar putea folosi râul drept teren de antrenament pentru gherilă urbană.

Odată ce invadatorii ar reuși să traverseze aceste obstacole naturale, i-ar aștepta un nou coșmar: cucerirea unor metropole imense. SUA are trei dintre cele mai populate 100 de orașe din lume, iar multe dintre ele sunt deja marcate de activitatea unor grupări violente și bande organizate, care ar putea deveni forțe de rezistență.

V-ați uitat vreodată la peisajul urban al New York-ului și v-ați întrebat cum ar fi să încerci să ocupi și să controlezi un oraș atât de vast și populat?

#2. Rusia

Apărarea Rusiei depășește cu mult mitul „generalului Iarnă” – deși, pentru majoritatea armatelor invadatoare, acesta ar fi cu siguranță un obstacol major. Rusia își proiectează puterea la nivel regional, însă, așa cum s-a observat în alte analize, forțele sale armate nu sunt la fel de impresionante pe cât le prezintă propaganda Kremlinului.

Însă, dacă este atacată, Rusia nu mai are nevoie să își extindă influența – rezistența sa legendară poate intra în acțiune, chiar și în mijlocul unei ierni înghețate. Orice student la istorie știe că invadarea Rusiei este o misiune extrem de dificilă.

Când Napoleon a încercat să cucerească Rusia în 1812, poporul rus a suferit pierderi, dar cel mai mult a avut de suferit propria infrastructură – orașe, sate și ferme incendiate chiar de ruși, pentru a nu lăsa nimic în mâinile inamicului.

Această strategie a fost repetată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Inițial, mulți ruși i-au primit pe naziști, dar pe măsură ce conflictul s-a intensificat, luptele au devenit brutale. Orice potențial invadator trebuie să înțeleagă că nu se va confrunta doar cu armata rusă, ci cu întreaga populație, răspândită pe 11 fusuri orare.

Un teritoriu vast și o geografie nemiloasă

Rusia este cea mai mare țară din lume și cuprinde aproape toate tipurile de climă existente – da, chiar și o pădure tropicală (căutați dacă nu mă credeți). De la stepele Asiei Centrale până la tundrele înghețate, de la munții Caucazului la țărmurile Mării Negre și Mării Caspice, fiecare teren ar deveni un câmp de luptă dificil pentru orice invadator.

Mai mult decât atât, Rusia nu ar lupta singură. Multe foste state sovietice rămân loiale Moscovei și ar lua armele pentru a-și apăra aliații ruși. Această rețea extinsă de sprijin ar complica și mai mult un eventual conflict, adăugând diversitate geografică, climatică și demografică în teatrul de război.

Ca și americanii care și-ar apăra teritoriul cu orice preț, rușii și susținătorii lor din regiunile adiacente ar adopta aceeași strategie. Mulți sunt vânători experimentați, posesori de arme și luptători rezistenți, care au crescut ascultând povești despre eroii Marelui Război Patriotic. Iar în acea conflagrație, armata rusă a obținut unele dintre cele mai mari victorii din istoria războiului, culminând cu bătălia de la Stalingrad – una dintre cele mai sângeroase lupte din istorie.

#3. Afganistan – Cimitirul Imperiilor

În ciuda declarațiilor optimiste ale generalilor americani din ultimele două decenii, victoria în Afganistan nu a fost niciodată „după colț”.

Orice imperiu care a crezut că poate subjuga această țară nu a făcut decât să contribuie la reputația sa de „Cimitir al Imperiilor”. Printre cei care au încercat și au eșuat se numără Statele Unite – singura superputere globală actuală, Uniunea Sovietică – singura altă superputere care a existat vreodată, și Imperiul Britanic – cel mai vast imperiu cunoscut în istorie.

Un teren imposibil de cucerit

Principalul obstacol în calea oricărui invadator este terenul. Afganistanul este, practic, un vast castron de deșert, înconjurat de unele dintre cele mai înalte vârfuri muntoase din lume. Orice armată care nu poate fi distrusă în câmp deschis se poate retrage în munți, reorganizându-se și așteptând următorul sezon de luptă.

În epoca modernă, aceste lanțuri muntoase anulează avantajul blindatelor și al tancurilor, la fel cum în trecut au neutralizat superioritatea cavaleriei grele. Forța expediționară americană a reușit să mențină o prezență în Afganistan datorită capacității logistice superioare – SUA au putut transporta provizii și trupe rapid și eficient. În schimb, britanicii care au invadat în anul 1839 au avut un sistem logistic mult mai puțin fiabil, iar consecințele au fost devastatoare: din cei 16.000 de soldați și personal auxiliar, doar un singur om a supraviețuit retragerii.

Acest episod a rămas cunoscut în istorie drept „dezastrul din Afganistan”.

O populație imposibil de controlat

Cea mai mare provocare pentru orice invadator nu este doar terenul accidentat, ci și populația Afganistanului – un mozaic etnic incredibil de complex. Printre grupurile principale se numără paștunii, turkmenii, balucii, palawii, tadjicii și uzbecii, fiecare cu propriile loialități și structuri tribale.

Pentru a cuceri Afganistanul, un inamic ar trebui să subjuge întreaga populație, adică 34 de milioane de oameni. Dar loialitatea unui afgan nu se îndreaptă doar către un stat central – ci și către clan, trib, șeic, etnie, religie, guvern provincial sau chiar structuri politice din umbră. În multe cazuri, un individ poate avea nu mai puțin de 12 loialități simultane, fiecare dintre ele reprezentând o potențială sursă de rezistență împotriva oricărui ocupant.

Nici măcar cele mai brutale tactici nu au funcționat împotriva acestor oameni. Britanicii au încercat și au eșuat. Sovieticii au recurs la masacre și au fost respinși. Americanii au încercat o strategie de „nation-building” și au plecat fără să lase în urmă o națiune stabilă.

Afganistanul rămâne, așa cum istoria a demonstrat-o de nenumărate ori, un teren imposibil de cucerit.

#4. China – Țara imposibil de ocupat

Armata ta invadatoare este pregătită să lupte cu un miliard de oameni? Pentru că asta s-ar întâmpla dacă ai încerca să cucerești China. Cea mai populată țară din lume are peste 1,3 miliarde de locuitori – adică întreaga populație a Statelor Unite plus încă un miliard.

Cei care analizează strategii de război ar putea argumenta că acest număr uriaș nu se traduce automat într-o forță de luptă eficientă, mai ales că tacticile Chinei în conflictele moderne nu au fost testate pe scară largă. Cu toate acestea, istoria a demonstrat că Beijingul este capabil să-și mobilizeze rapid populația într-o armată unificată împotriva unui invadator.

Un val uman imposibil de oprit

Chiar dacă acest miliard de chinezi nu ar avea inițial arme, birocrația centralizată ar putea distribui rapid echipamente pentru a organiza un front național de rezistență. O veche zicală militară americană spune: „Dacă este stupid și funcționează, atunci nu este stupid”. Poate că aruncarea a milioane de soldați într-un val uman împotriva unui inamic pare o strategie primitivă, dar istoria arată că este o tactică eficientă.

Un exemplu clar este bătălia de la Chosin Reservoir din Războiul din Coreea, unde valurile succesive de trupe chineze au reușit să respingă unități de elită ale pușcașilor marini americani. Dacă același scenariu s-ar repeta, China ar putea desfășura zeci de divizii doar pentru a stabili un cap de pod împotriva unui invadator.

Un teritoriu vast și nemilos pentru orice armată străină

Chiar dacă un inamic ar reuși să ajungă pe țărmurile Chinei, lupta abia ar începe. China este la fel de vastă ca Statele Unite, cu o diversitate climatică și geografică impresionantă. Deșertul Gobi, junglele din sud-estul Asiei, munții Himalaya și regiunile deșertice din vest fac ca deplasarea și susținerea logistică a unei armate de ocupație să fie extrem de dificile.

În plus, invadatorii ar trebui să facă față unor condiții meteorologice extreme și unor medii naturale ostile, unde bolile tropicale, suprapopularea și poluarea ar reprezenta amenințări suplimentare pentru forțele străine.

O economie și o industrie capabile să susțină un război prelungit

Dacă un conflict convențional nu ar fi suficient de descurajant, există un alt aspect de luat în calcul: China este expertă în furtul și replicarea tehnologiilor străine. Orice armată invadatoare ar trebui să presupună că Beijingul ar avea acces la o mare parte din expertiza tehnologică a Statelor Unite.

Cu o forță de muncă de peste 750 de milioane de oameni și o economie puternică, China ar putea susține un război de uzură pentru o perioadă îndelungată, transformând orice tentativă de ocupație într-un coșmar logistic și militar pentru orice inamic.

#5. India – O fortăreață naturală dificil de cucerit

Aceasta este, probabil, singura țară de pe listă la care mulți cititori nu s-ar fi așteptat. Și totuși, India este unul dintre cele mai dificile locuri de invadat.

Dinspre nord și est, țara este protejată de lanțul muntos Himalaya, ale cărui trecători sunt printre cele mai dificile din lume. În nord-vest, deșerturile aride creează un alt obstacol natural, iar în sud-vest, climatul tropical și umed limitează drastic opțiunile pentru o eventuală debarcare navală.

Și asta doar în ipoteza că un inamic ar reuși să ajungă pe uscat.

Un scut naval impenetrabil

Orice plan de invazie trebuie mai întâi să depășească puternica strategie navală a Indiei, bazată pe desfășurarea unui număr semnificativ de submarine. Acestea nu doar că ar scufunda navele de război și ambarcațiunile de debarcare inamice, dar ar și tăia rutele comerciale și aprovizionarea maritimă a invadatorului. Această strategie defensivă există de mult timp, fiind pusă la punct încă dinainte ca politica externă a Chinei să se transforme din „ascensiune pașnică” în „tigrul ghemuit”.

O națiune pregătită pentru un război pe două fronturi

De la obținerea independenței în anul 1947, India s-a confruntat de mai multe ori cu Pakistanul și chiar a purtat un război cu China. Între timp, cele două rivale ale sale au devenit tot mai apropiate, ceea ce a determinat India să-și construiască o strategie defensivă bazată pe posibilitatea unui conflict simultan pe două fronturi – iar țara este pregătită pentru acest scenariu.

Lupta pe teritoriul indian este o provocare enormă, așa cum ar confirma orice general indian. Altitudinea Himalayei face ca sprijinul aerian să fie extrem de dificil, uneori chiar imposibil. În plus, India nu își poate permite să depindă exclusiv de un singur aliat – motiv pentru care menține relații atât cu SUA, cât și cu Rusia, fiind dispusă să adopte orice tehnologie sau echipament militar care îi poate oferi un avantaj strategic.

O forță umană și culturală de neoprit

India nu este doar o țară imensă, ci și una cu o populație de peste un miliard de oameni. Această forță de muncă aproape nelimitată, combinată cu fervoarea religioasă și determinarea națională, ar face din India un adversar formidabil pe orice front.

Indiferent de puterea militară a unui invadator, cucerirea și menținerea sub control a Indiei ar fi o misiune aproape imposibilă.