Top 10 lucruri surprinzătoare despre moartea lui Iosif Stalin, unul dintre cei mai mari criminali din istorie

În analele istoriei, puține figuri au exercitat o putere atât de absolută și terifiantă precum Iosif Stalin. După moartea lui Vladimir Lenin, el a orchestrat cu o abilitate diabolică preluarea controlului total asupra Uniunii Sovietice.

Deși a deținut oficial titlul de premier din 1941 și până la moartea sa în anul 1953, la 74 de ani, domnia sa a fost cea a unui dictator de neclintit, care a transformat o națiune într-o superputere mondială cu prețul vieții a milioane de oameni din propriul popor. În mod ironic, în ultimii săi ani, tiranul care nu se temea de nimic a fost copleșit de o paranoia devorantă, trăind cu o frică permanentă pentru propria viață.

De peste șase decenii, moartea sa neașteptată, survenită în martie 1953, este învăluită într-o aură de mister și speculații. Următoarea cronică explorează detaliile bizare și adesea macabre ale ultimelor zile ale lui Stalin, examinând nu doar deteriorarea galopantă a sănătății sale mintale, ci și haosul absurd care a urmat dispariției sale.^[sursa]

10 curiozități despre moartea lui Iosif Stalin

#10. Sănătate în declin

În anii premergători morții sale, sănătatea mintală a lui Iosif Stalin se prăbușea vizibil. O paranoia profundă pusese stăpânire pe el, convingându-l că toți cei din jur, de la generali la medici, conspirau neîncetat împotriva sa. Capriciile sale temperamentale erau pe cât de imprevizibile, pe atât de înspăimântătoare. Într-un episod relevant, medicul personal al dictatorului, Vladimir Vinogradov, a îndrăznit să-i sugereze să-și modereze ritmul de viață. Sugestia, considerată o insolență, l-a înfuriat pe Stalin, care a ordonat prompt arestarea medicului.

Până în anul 1952, declinul său era evident, dar orice mențiune a acestui fapt era întâmpinată cu furie. Culmea acestei manii a persecuției a fost atinsă prin orchestrarea „Complotului medicilor”, o epurare în timpul căreia nouă doctori eminenți au fost arestați și torturați sub acuzația că ar fi un „grup criminal de medici ucigași”, hotărâți să asasineze lideri sovietici. Faptul că șase dintre cei nouă medici erau evrei a declanșat un val de antisemitism feroce în întreaga Uniune Sovietică. Viețile acestor oameni, care se apropiau de un proces-spectacol și o execuție iminentă, au fost salvate, în mod ironic, de moartea subită a celui care le-a ordonat arestarea.

#9. Un adio fermecător, demn de un rege

Dacă ar fi putut vedea scena, Stalin s-ar fi răsucit în mormânt. În dimineața în care a fost descoperit, dictatorul atotputernic zăcea inconștient pe podea, într-o baltă de urină. Medicii săi și liderii comuniști, adunați în grabă, stăteau încremeniți, paralizați de teamă. Miasma înțepătoare din încăpere era egalată doar de frica ce le înghețase sângele în vine. Ani mai târziu, Peter Lozgachev, gardianul care l-a găsit, avea să povestească: „Toți medicii erau îngroziți. Se uitau la el și tremurau. Trebuiau să-l examineze, dar mâinile le tremurau prea tare.”

Când, în cele din urmă, au acționat, tabloul clinic era sumbru: tensiune arterială de 210/120, paralizie pe partea dreaptă și, un detaliu aproape comic în tragedia sa, proteza dentară prețioasă, din platină, era aproape distrusă. Unul dintre medici, tremurând incontrolabil, a scăpat proteza pe podea în timp ce încerca să o scoată. Gândul că ar putea fi considerați responsabili pentru distrugerea protezei dictatorului era la fel de terifiant ca însăși moartea acestuia, aducând cu sine spectrul unei condamnări sigure. Potrivit dentistului Kremlinului, în ziua morții sale, Stalin mai avea doar trei dinți naturali.

#8. Zile de chin pentru Iosif Stalin

Au trecut patru zile chinuitoare din momentul în care Stalin a fost găsit inconștient și până la decesul său. În tot acest timp, el a zăcut pe o canapea, într-o agonie vizibilă, în timp ce cercul său interior întârzia în mod deliberat orice tratament medical serios. Istoricii cred că industrializarea forțată, epurările sângeroase și foametea pe care le-a provocat au fost motivele pentru care nimeni nu s-a grăbit să-i salveze viața. Când gărzile au cerut ajutor, nu au chemat un medic, ci pe ministrul securității statului.

Chiar și atunci, cei mai apropiați aliați ai săi au tergiversat orice acțiune, asigurându-se practic că moartea sa va surveni și, odată cu ea, propria lor salvare dintr-o nouă epurare iminentă. În fond, nimeni nu se mai simțea în siguranță sub domnia sa tot mai erratică. La aproape 12 ore după ce au fost alertați, tovarășii săi de la Kremlin au chemat, în sfârșit, o echipă medicală. Într-o ironie supremă, cei mai buni medici ai țării, care îl trataseră în trecut, erau închiși tocmai din ordinul său. Emisari au fost trimiși la închisori pentru a cere sfatul medicilor torturați, în care Stalin nu mai avea nicio încredere.

#7. Lipitori, injecții și clisme nutritive

În încercarea disperată de a-l resuscita, medicii au recurs la un arsenal de tratamente bizare și arhaice. Pe capul dictatorului au fost aplicate lipitori, o practică medicală desprinsă din secolul al XIX-lea, în speranța că extragerea sângelui îi va reduce tensiunea. Spatele i-a fost masat cu camfor, ca și cum prevenirea escarelor ar mai fi contat. Când aceste măsuri au eșuat, s-a trecut la clisme nutritive absurde, conținând glucoză, smântână și gălbenuș de ou, administrate de două ori pe zi. S-au aplicat comprese reci, s-a încercat respirația artificială și i s-au administrat multiple injecții cu adrenalină.

La un moment dat, fiul său, Vasili, a izbucnit, urlând la medici: „Nenorociților, îmi omorâți tatăl!”. Fiica sa, Svetlana, a descris ultimele clipe: „A deschis brusc ochii și s-a uitat la toți cei din cameră. Era o privire teribilă, nebună sau poate furioasă și plină de teamă de moarte.” Când Stalin și-a dat ultima suflare, toți cei prezenți, cu o singură excepție notabilă, au îngenuncheat și i-au sărutat mâna. Excepția a fost Lavrenti Beria, șeful poliției secrete, care, se spune, ar fi scuipat pe cadavru.

#6. Încercări și greșeli

Când Lenin a murit în anul 1924, Stalin a insistat ca trupul acestuia să fie îmbălsămat pentru a fi expus permanent, în ciuda opoziției altor lideri. Nu a fost o surpriză că și-a dorit același tratament pentru el însuși. Totuși, procesul a fost marcat de dificultăți. Profesorul Vorobyev, care perfecționase tehnica pentru Lenin, murise. Sarcina i-a revenit asistentului său, care a descoperit că trupul lui Iosif Stalin fusese pregătit doar pentru o expunere de trei zile, nu pentru eternitate.

Când semnele de descompunere au început să apară, cadavrul a fost dus înapoi la morgă. A urmat o perioadă de încercări și erori, un proces de re-îmbălsămare care a durat șapte luni pentru a-i reda un aspect întinerit, aproape de ceară. În cele din urmă, trupul său a fost așezat într-un sarcofag de sticlă lângă Lenin, dar nu pentru mult timp.

#5. Evacuarea de Halloween

În lupta pentru putere care a urmat, Nikita Hrușciov a ieșit învingător. Hotărât să se distanțeze de regimul terorii, Hrușciov a inițiat o politică de „destalinizare”. Conștient că brutalitatea lui Iosif Stalin a costat viața a circa 20 de milioane de oameni, Hrușciov a decis că acesta nu merita onoarea de a se odihni alături de Lenin.

Astfel, la opt ani după ce fusese depus cu fast în mausoleu, rămășițele sale au fost scoase în secret din Piața Roșie și îngropate discret lângă zidul Kremlinului. Într-o stranie coincidență a istoriei, ziua în care Stalin a fost evacuat din panteonul comunist a fost 31 octombrie 1961 – chiar în noaptea de Halloween.

#4. Un om bolnav

Recent, fragmente din jurnalul pierdut al doctorului Alexander Myasnikov, recuperate din arhivele de stat, au aruncat o nouă lumină asupra stării dictatorului. Myasnikov a susținut că nebunia lui Stalin avea o cauză organică: ateroscleroză cerebrală avansată, o îngroșare a arterelor creierului.

Această boală degenerativă, scria medicul, i-a afectat judecata de-a lungul anilor, exacerbându-i cruzimea și paranoia. „Stalin și-ar fi putut pierde simțul binelui și răului, al sănătății și al pericolului…”, nota Myasnikov. „Aș sugera că cruzimea și suspiciunea lui… au fost create în mare măsură de ateroscleroza arterelor cerebrale. Țara era condusă, de fapt, de un om bolnav.”

#3. Groază chiar și după moartea lui Iosif Stalin

După decenii de îndoctrinare, mulți cetățeni sovietici au plâns sincer moartea liderului lor. Zeci de mii de oameni s-au adunat în Piața Trubnaia pentru a-i aduce un ultim omagiu. Însă mulțimea s-a transformat rapid într-un vortex uman mortal. Într-o ultimă și nefastă demonstrație a puterii sale distructive, Stalin a adus teroarea pe străzi chiar și după moarte.

Oamenii au fost striviți, călcați în picioare sau sufocați în busculadă. Țipetele s-au transformat în gemete, în timp ce sute de trupuri au fost zdrobite de zidurile clădirilor și de stâlpii de semaforizare. Din miile de oameni care veniseră să-l vadă, aproximativ 500 și-au găsit sfârșitul în acea zi.

#2. Conspirații

În ciuda dovezilor privind starea sa precară de sănătate, misterul morții lui Stalin persistă. De ani de zile, istoricii iau în calcul posibilitatea ca moartea sa să fi fost grăbită prin otrăvire lentă. Un detaliu crucial, făcut public abia în 2011 odată cu rapoartele de autopsie, a fost hemoragia gastrointestinală extinsă, manifestată prin voma cu sânge în seara morții. Acest lucru a alimentat speculațiile că i s-ar fi administrat warfarină, un anticoagulant incolor și fără gust, folosit ca otravă pentru șobolani.

Se crede că otrava i-a fost administrată în timpul ultimei sale cine, la care au participat patru membri ai Biroului Politic, inclusiv Hrușciov și Beria. De altfel, se spune că Beria s-ar fi lăudat ulterior cu crima, spunând: „L-am omorât! V-am salvat pe toți.” Motivul? O teamă crescândă că paranoia lui Iosif Stalin ar fi putut declanșa un război nuclear cu Statele Unite.

#1. Ducele

Moartea lui Iosif Stalin nu a salvat doar viețile a milioane de sovietici, ci, în mod bizar, și pe cea a unei legende de la Hollywood. Potrivit biografilor, Stalin era înfuriat de poziția anticomunistă a industriei de film americane și a dezvoltat o obsesie pentru John Wayne. El a ordonat asasinarea actorului. Mai multe tentative au eșuat, inclusiv una în 1951, când doi asasini sovietici deghizați în agenți federali au fost prinși în biroul lui Wayne de la Warner Bros.

După moartea lui Iosif Stalin, Nikita Hrușciov a anulat ordinul. În anul 1958, în timpul unei întâlniri, Hrușciov i-ar fi spus personal lui Wayne: „A fost o decizie a lui Stalin în ultimii săi cinci ani de nebunie. Când Stalin a murit, am anulat ordinul.” Spre deosebire de dictator, „Ducele” a fost venerat și după moartea sa, survenită în anul 1979.