Istoria nu este doar despre date și tratate. Este despre oameni, pasiune, alianțe strategice și decizii care schimbă destine. În secolul al XVI-lea, Țările Române au avut propria lor „Elena din Troia”, o prințesă a cărei frumusețe și, mai ales, moștenire, au fost atât de disputate încât au declanșat un război între doi domnitori aprigi.
Numele ei era Ruxandra Basarab, fiica unuia dintre cei mai mari domnitori ai Țării Românești, Neagoe Basarab.
Ruxandra Basarab: o moștenire puternică și secretele istoriei
Ruxandra s-a născut la începutul secolului al XVI-lea, într-o familie ilustră. Tatăl ei a fost Neagoe Basarab, ctitorul legendarei mănăstiri Curtea de Argeș, iar mama sa, Doamna Despina. Din informațiile vremii, Neagoe Basarab a avut în total trei băieți și trei fete.
Chiar și pentru o figură atât de centrală, istoria păstrează secrete. Faptul că nici astăzi, în ciuda studiilor arheologice și istorice, data exactă a nașterii Ruxandrei nu este identificată, subliniază cât de mult din viața personală a figurilor feminine din acea eră s-a pierdut, ele fiind înregistrate de cronici doar atunci când intersectau marile jocuri de putere.
Vremurile erau tulburi. După moartea lui Neagoe Basarab în 1521, fiul său Teodosie a preluat tronul la o vârstă fragedă, sub tutela mamei sale. A domnit însă doar trei luni. A fost rapid înlăturat de Radu de la Afumați și a murit ulterior la Constantinopol, din cauza sănătății precare.
Fuga la Sibiu și educația de prințesă
Rămasă văduvă și cu tronul pierdut, Doamna Despina a fost nevoită să fugă. La începutul anului 1522, ea s-a refugiat la Sibiu împreună cu fiicele sale, Stana și Ruxandra.
Aici, au intrat sub protecție înaltă, un detaliu care arată conexiunile puternice ale familiei.
„La Sibiu, doamna Despina a fost protejată de vărul său, regele Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei, precum și de voievodul Ioan Zapolya”, explică profesorul de istorie Constantin Vasilescu.
În siguranță, Doamna Despina s-a concentrat pe viitorul fiicelor ei. „S-a ocupat mult pentru ca fiicele sale… să aibă parte de o educație aleasă, făcând totodată aranjamente pentru ca fiicele să aibă pe viitor mariaje pe măsura rangului lor”, adaugă Vasilescu.
O căsătorie strategică și un rival înfuriat
Soarta Ruxandrei se schimbă dramatic în noiembrie 1525. Doamna Voica, prima soție a lui Radu de la Afumați, domnitorul Țării Românești, moare de apoplexie. Rămas văduv, domnitorul o întâlnește pe Ruxandra Basarab și, conform cronicilor, se îndrăgostește fulgerător.
În doar câteva săptămâni, nunta este stabilită.
Dar Ruxandra nu era doar o prințesă frumoasă; ea era un simbol. Ca fiică a lui Neagoe Basarab – ctitorul Mănăstirii Curtea de Argeș – ea purta cea mai puternică moștenire culturală și religioasă a țării.
Căsătoria cu ea nu era doar o atracție personală, ci o mișcare politică genială. Radu de la Afumați devenea astfel rudă cu puternica familie a Craioveștilor (din care se trăgea Ruxandra) și își legitima puterea prin asocierea cu cel mai respectat domnitor al epocii.
Exista însă o problemă majoră. Un alt domnitor era îndrăgostit de Ruxandra: Ștefăniță, aprigul domn al Moldovei. Aflând că femeia pe care o dorea s-a măritat cu rivalul său, furia lui a fost de nestăpânit.
„Duelul amoros” care a dus la război
Ceea ce a urmat nu a fost o simplă supărare diplomatică, ci un conflict militar în toată regula, declanșat de un pretext amoros.
„Alegerea lui Radu de la Afumați… a atras furia lui Ștefăniță, domnul Moldovei… Iar acest duel amoros a dus la un fel de Război Troian”, confirmă istoricul Constantin Vasilescu.
Ștefăniță nu a stat pe gânduri. În două rânduri, în februarie și respectiv noiembrie 1526, armata moldoveană a invadat Țara Românească cu gândul răzbunării. După lupte crâncene, s-a ajuns la o pace neobișnuită: pentru a calma conflictul, Ștefăniță Vodă a primit-o de soție pe Stana, sora mai mică a Ruxandrei.
Mai mult decât un „Război Troian”: Adevărata miză politică
Deși furia lui Ștefăniță a fost reală, reducerea conflictului la un „duel amoros” ar ascunde adevărata miză, care era internă. Căsătoria Ruxandrei cu Radu de la Afumați a fost, de fapt, scânteia care a reaprins un butoi cu pulbere: vechea rivalitate dintre facțiunile boierești ale Craioveștilor (familia Ruxandrei) și Drăculeștilor.
Boierii Drăculești, care îl susținuseră anterior pe Radu de la Afumați, nu au apreciat mariajul cu o membră a familiei Craioveștilor, acuzându-l de trădare. Ruxandra a fost piesa centrală care a destabilizat un echilibru politic fragil.
Consecințele au fost brutale. Conflictul intern a escaladat, iar în anul 1529, Radu de la Afumați, primul soț al Ruxandrei, a fost asasinat.
Un al doilea soț, un alt destin tragic
Rămasă văduvă, frumoasa domniță s-a recăsătorit după câțiva ani cu un alt domnitor, Radu Paisie, care a condus Țara Românească între 1535 și 1545. Într-o întorsătură de destin fascinantă, Radu Paisie fusese înainte călugăr la Curtea de Argeș, chiar mănăstirea ctitorită de socrul său, Neagoe Basarab.
Însă nici această alianță nu i-a adus liniștea. În primăvara lui 1545, Radu Paisie a fost înlăturat de pe tron de către fratele său, Mircea Ciobanu. Forțat de otomani, Paisie a fost exilat la Alexandria, în Egipt, unde a murit după câteva luni.
În același an, 1545, s-a stins din viață și domnița Ruxandra Basarab.
Concluzie: oglinda unei epoci
Destinul Ruxandrei Basarab este o oglindă perfectă a vremurilor sale. Deși a fost una dintre cele mai dorite și influente femei ale epocii, viața ei demonstrează cât de puțin control aveau chiar și prințesele asupra propriei sorți.
Folosită ca monedă de schimb politic, ca simbol al legitimității și ca pretext pentru război, tragedia ei nu a fost moartea în sine, ci faptul că viața ei a fost definită aproape exclusiv de ambițiile bărbaților din jurul ei – de la tatăl său ilustru, la soții domnitori și la rivalii acestora.
