Viața extraterestră nu are nevoie de o planetă pentru a supraviețui, arată cercetătorii

Oamenii de știință explorează posibilitatea ca viața extraterestră să existe fără a depinde de o planetă.

Cercetătorii au început să conteste ipoteza larg acceptată că viața ar putea exista doar pe o planetă. Într-un studiu recent, acceptat pentru publicare în Astrobiology, aceștia sugerează că ar putea fi posibil ca organisme simple să supraviețuiască în spațiu deschis, fără a depinde de forța gravitațională și condițiile specifice unei planete.^[studiu]

Până acum, căutările de viață extraterestră s-au concentrat pe planete. Este logic: Pământul, singurul loc cunoscut care susține viața, oferă un mediu stabilizat de un câmp gravitațional puternic și o atmosferă densă care reține căldura și permite apei să rămână lichidă. Resursele vitale, precum carbonul și oxigenul, sunt abundente, iar energia solară este constant disponibilă.

Această configurație aparent ideală a fost, astfel, punctul de plecare pentru explorările în alte sisteme planetare, chiar dacă cercetătorii iau în considerare și chimii exotice și medii neobișnuite. Dar dacă viața ar putea să prospere chiar și în absența unei planete?

Spațiul cosmic, un habitat posibil pentru viața extraterestră?

Un exemplu care dă greutate acestei idei îl reprezintă chiar astronauții aflați la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS). Desigur, aceștia necesită provizii constante de pe Pământ, dar aceasta se datorează complexității organismului uman. Prin contrast, unele forme de viață simple, precum tardigradele – acele organisme microscopice rezistente – au supraviețuit în vidul cosmic.^[sursa]

Dacă o comunitate de organisme ar putea trăi în spațiu, ar trebui să își gestioneze propriile provocări. În primul rând, ar fi nevoie de o presiune internă constantă care să contracareze vidul. Într-un mediu artificial, acest lucru ar putea fi realizat printr-un înveliș asemănător unei membrane, o barieră necesară pentru a proteja o astfel de colonie spațială. De fapt, o diferență de presiune de acest fel este similară cu cea dintre suprafața apei și o adâncime de aproximativ 10 metri – o provocare pe care multe organisme o pot tolera.

Adaptarea la temperatură și gestionarea resurselor

Menținerea unei temperaturi potrivite pentru apa lichidă este o altă provocare. Pe Pământ, efectul de seră natural al atmosferei joacă acest rol, dar o colonie spațială nu ar putea beneficia de o atmosferă similară. Un posibil model de adaptare este furnica argintie sahariană (Cataglyphis bombycina), care își reglează temperatura internă variind lungimile de undă ale luminii pe care le reflectă și le absorb. În esență, ar fi un fel de efect de seră „intern”, dar fără atmosferă.

În plus, o colonie spațială ar trebui să gestioneze cu atenție pierderile de elemente ușoare, cum ar fi hidrogenul, care ar scăpa în timp fără o gravitație puternică să le rețină. Autorii sugerează că, pentru supraviețuirea pe termen lung, o astfel de colonie ar trebui să dezvolte mecanisme eficiente de reciclare și aprovizionare.

Un viitor ecosistem autosuficient în spațiu?

Pentru ca această colonie să prospere, ar trebui să se afle într-o zonă locuibilă a unei stele, astfel încât să poată utiliza lumina solară. Alte resurse vitale, cum ar fi carbonul și oxigenul, ar putea fi obținute inițial dintr-un asteroid și apoi reciclare în circuit închis între diferitele componente ale ecosistemului.

Imaginând o astfel de „coloie” spațială, cercetătorii o descriu ca pe o structură sferică de aproximativ 100 de metri diametru, protejată de un înveliș subțire și rezistent. Această carapace ar menține apa în interior, la presiunea și temperatura potrivite, permițând totodată luminii să pătrundă și să stimuleze procese biologice.

Deși încă ipotetică, această viziune aduce noi perspective pentru viitorul habitatelor umane din spațiu. În timp ce în prezent depindem de structuri metalice și de provizii constante aduse de pe Pământ, un viitor bazat pe ecosisteme autosuficiente, create prin bioinginerie, ar putea deveni realitate. Astfel, în loc să construim habitate cu materiale inerte, am putea, la un moment dat, să cultivăm medii de viață în spațiu.