Un ocean vast, ascuns sub crusta înghețată a lui Enceladus, una dintre lunile lui Saturn, aruncă în spațiu gheizere de gheață care conțin elementele esențiale vieții. O moștenire a legendarei misiuni Cassini, care a studiat sistemul saturnian timp de 13 ani, aceste date continuă să genereze descoperiri la ani după încheierea operațiunilor. Acum, oamenii de știință au descoperit că aceste componente moleculare nu sunt doar prezente, ci și „ușor disponibile”, consolidând poziția acestui corp ceresc ca unul dintre principalii candidați pentru găsirea vieții extraterestre.
Cu un diametru de doar 505 kilometri, Enceladus este o lume mică, dar cu un potențial imens. Prezența apei lichide, a unei surse de energie hidrotermală și a unui cocktail chimic complex o transformă într-un laborator natural fascinant.
O dilemă înghețată: de unde provin moleculele de pe Enceladus?
Acum douăzeci de ani, sonda spațială Cassini a NASA a dezvăluit că un ocean sărat se ascunde sub suprafața lunii și erupe prin fisuri din apropierea polului sud, expulzând în spațiu „granule de gheață”. Analizele ulterioare au identificat cinci dintre cele șase elemente esențiale vieții – carbon, hidrogen, azot, oxigen și fosfor, cunoscute colectiv sub acronimul CHONP – singurul absent fiind sulful.
Totuși, o incertitudine a planat asupra acestor descoperiri. Majoritatea studiilor s-au bazat pe granule de gheață vechi, care au fost ejectate cu zeci sau sute de ani în urmă și s-au așezat în inelul E al lui Saturn, un inel difuz situat în afara inelelor principale. Acest lucru lăsa deschisă posibilitatea ca acești compuși să nu provină direct de pe Enceladus, ci să fie rezultatul alterării îndelungate în mediul spațial.
Analiza jeturilor proaspete de pe Enceladus dezvăluie secrete
O nouă cercetare, publicată în revista Nature Astronomy, a schimbat fundamental perspectiva. Astronomii au analizat datele colectate de Cassini în anul 2008, când a zburat direct printr-un gheizer de granule proaspăt pulverizate de pe luna înghețată, identificând molecule organice, inclusiv compuși cu azot și oxigen.
Când Cassini a traversat acest jet, granulele de gheață au lovit analizorul de praf cosmic al navei spațiale cu o viteză de 18 kilometri pe secundă. Viteza a fost atât de mare, încât moleculele de apă nu s-au aglomerat, permițând echipei să observe „semnale ascunse anterior”, a explicat într-o declarație co-autorul studiului, Nozair Khawaja, cercetător planetar la Universitatea Liberă din Berlin.
Folosind spectrometria de masă pentru a analiza amprenta chimică a granulelor proaspete, cercetătorii au descoperit compuși care, pe Pământ, sunt implicați în reacțiile ce duc la formarea moleculelor complexe necesare vieții.
„Aceste molecule pe care le-am găsit în materialul proaspăt ejectat dovedesc că moleculele organice complexe detectate de Cassini în inelul E al lui Saturn nu sunt doar un produs al expunerii îndelungate la spațiu, ci sunt ușor disponibile în oceanul lui Enceladus”, a declarat co-autorul Frank Postberg, profesor de științe planetare la aceeași universitate.
Privind spre viitor, Agenția Spațială Europeană (ESA) plănuiește o misiune care să trimită o navă spațială pe polul sud al lui Enceladus pentru a colecta mai multe probe, cu o dată de lansare vizată pentru începutul anilor 2040.
De la posibilitate la plauzibilitate: Enceladus este locuibilă?
Descoperirea moleculelor organice în jeturile proaspete de pe Enceladus marchează un punct de inflexiune crucial în căutarea vieții extraterestre. Nu mai vorbim doar despre un inventar teoretic al elementelor necesare vieții, ci despre disponibilitatea lor imediată într-un ocean activ.
Faptul că aceste date provin dintr-o trecere a sondei Cassini realizată în 2008, analizate cu tehnologie modernă, subliniază valoarea pe termen lung a misiunilor de explorare spațială. Paradoxul subliniat de cercetătorul Nozair Khawaja – că absența vieții ar fi la fel de semnificativă ca prezența ei – transformă Enceladus într-un laborator natural esențial, forțându-ne să ne rafinăm însăși definiția condițiilor de habitabilitate. Viitoarea misiune a ESA nu mai este doar o misiune de explorare, ci una de validare a uneia dintre cele mai profunde întrebări ale umanității.
