Antarctica este acoperită de vulcani. Ar putea erupe aceștia?

Antarctica este acoperită de vulcani. Mai exact, numai în zona vestică a Antarcticei există 138 de vulcani. Ar putea aceştia să erupă? Ce s-ar întâmpla atunci?

Antarctica este probabil cel mai bine cunoscută pentru întinderea sa nesfârșită de gheață și zăpadă. Dar ceea ce mulți oameni nu realizează este că sub această fațadă înghețată se ascund zeci de vulcani.

De fapt, sub masivul strat de gheață vestic al continentului se află ceea ce este considerată cea mai mare regiune vulcanică de pe Pământ, cu 138 de vulcani. Dintre acești vulcani, 91 au fost descoperiți pentru prima dată în cadrul unui studiu din anul 2017 publicat în revista Geological Society.^[sursa]

Există 138 de vulcani în Antarctica

Așadar, ar putea vreunul dintre vulcanii din Antarctica să erupă pe cel mai sudic continent? Pentru geologi, această întrebare este deopotrivă ușoară și dificilă, în funcție de vulcan.

Deși acești vulcani, care sunt expresii de suprafață ale materialului încălzit care părăsește interiorul Pământului, sunt considerați tineri în ceea ce privește vulcanii, oamenii de știință nu au putut „distinge dacă [aceștia] sunt sau nu activi din punct de vedere vulcanic”, au scris autorii studiului.

În prezent, există doar doi vulcani pe continentul acoperit de gheață care sunt clasificați ca fiind activi: Insula Decepției, o masă de pământ în formă de potcoavă la nord de continent, care face parte din Insulele Shetland de Sud; și Muntele Erebus, cel mai înalt vârf de pe continent, cu un vârf de 3.794 de metri. Acesta este considerat cel mai sudic vulcan activ din lume.^[sursa]

„Erebus, care domină baza de cercetare McMurdo de pe insula Scott, a erupt continuu cel puțin din anul 1972.”, a declarat Conor Bacon, cercetător științific postdoctoral la Lamont-Doherty Earth Observatory de la Universitatea Columbia din New York.

De atunci, se știe că Muntele Erebus „emite bule de gaze și aburi” și chiar scuipă ocazional „bombe” de rocă şi pulbere de aur, care sunt cunoscute colectiv sub denumirea de erupții stromboliane, potrivit NASA Earth Observatory.^[sursa]

„Una dintre cele mai interesante caracteristici ale sale este lacul de lavă persistent care ocupă unul dintre craterele de vârf [ale sale], unde materialul topit este prezent la suprafață. Acestea sunt de fapt destul de rare, deoarece este nevoie de îndeplinirea unor condiții foarte specifice pentru a se asigura că suprafața nu îngheață niciodată.”, a declarat Bacon.

Insula Decepției, pe de altă parte, este caldera unui vulcan activ, care a erupt ultima dată în anul 1970, conform Deception Island Antarctic Specially Managed Area, care monitorizează insula pentru activitatea vulcanică. (În prezent, insula este clasificată drept „verde”, nefiind anticipată nicio erupție vulcanică).

Stim că Antarctica este acoperită de vulcani. Dar ar putea aceştia să erupă?

Deși există doar doi vulcani activi pe continent, Antarctica este presărată cu fumarole, orificii vulcanice care eliberează gaze și vapori în aer. În cazul în care condițiile sunt favorabile, acumularea din aceste hornuri poate crea depozite cunoscute sub numele de turnuri de gheață fumarolică, care ating înălțimi de până la 3 metri.

Deși oamenii de știință monitorizează în permanență vulcanii din Antarctica cu ajutorul instrumentelor ştiinţifice, se poate dovedi dificil să se prevadă când anume ar putea erupe unul dintre ei. Cu alte cuvinte, în afară de cei doi vulcani activi și de diferitele fumarole, este greu de spus dacă vreunul dintre ceilalți vulcani ai continentului ar putea erupe.

Doar Muntele Erebus și Insula Decepției „au un număr mic de instrumente de monitorizare permanentă”, a spus Bacon.

„Aceste rețele constau în principal în seismometre pentru a detecta activitatea seismică asociată cu agitația vulcanică. Din când în când, cercetătorii vor desfășura rețele mai extinse de instrumente pentru a efectua studii specifice, dar acest lucru vine în mod natural cu un număr uriaș de provocări logistice în comparație cu numeroșii vulcani, mult mai accesibili, din alte părți ale lumii.”, a mai explicat cercetătorul.

O altă provocare îi așteaptă pe oamenii de știință, a adăugat acesta. „Pe lângă provocările logistice, instalațiile permanente trebuie să fie suficient de robuste pentru a supraviețui condițiilor dure și nopților polare lungi.”, a conchis Conor Bacon.