Fugi de o creatură fără chip pe un coridor nesfârșit. Pici în gol, cu stomacul strâns de teroare. Cu toții am trecut prin asta: trezirea bruscă la 3 dimineața, cu inima bubuind în piept și cearșafurile umede. „A fost doar un coșmar”, ne șoptim, încercând să ne liniștim. Dar ce-ar fi dacă aceste scenarii nocturne ar prevesti ceva mult mai înfricoșător decât monștrii din vis? O nouă serie de cercetări sugerează exact acest lucru.
Ce vei descoperi citind acest articol
- Stresul biologic al coșmarurilor: Visele terifiante nu sunt doar în mintea ta. Ele declanșează reacții fizice intense care solicită corpul și creierul, putând fi asociate cu dezvoltarea unor boli cronice;
- Un predictor al mortalității: Studii multiple, inclusiv unul de ultimă oră, asociază coșmarurile persistente cu un risc real de îmbătrânire accelerată și deces prematur. Cercetătorii explorează acum dacă tratarea lor poate, literalmente, să ne prelungească viața;
- O nouă afecțiune medicală: Coșmarurile frecvente sunt acum recunoscute ca o tulburare diagnosticabilă, numită „tulburare de coșmar”, care afectează până la 8% din populație și pentru care există terapii specifice.
Un semnal de alarmă ignorat
Coșmarurile care te bântuie săptămânal par să fie legate de un risc de trei ori mai mare de deces prematur. Aceasta este concluzia tulburătoare a unui studiu proaspăt, prezentat luna trecută la prestigioasa Academie Europeană de Neurologie din Helsinki. Mai mult, persoanele cu coșmaruri frecvente au arătat semne de „îmbătrânire biologică semnificativ accelerată” – corpul lor prezenta un grad de uzură și declin mult mai mare decât al unei persoane sănătoase de aceeași vârstă. Iar aceste rezultate, spun cercetătorii, rămân valabile indiferent de vârstă, sex sau etnie.
La cârma acestei cercetări se află Dr. Abidemi Otaiku, un cercetător clinic de la departamentul de științe ale creierului de la Imperial College London. El a analizat datele unui eșantion masiv: 2.429 de copii și peste 183.000 de adulți, monitorizați pe termen lung în SUA. Descoperirile sale sunt clare: adulții cu coșmaruri săptămânale aveau o probabilitate de peste trei ori mai mare să moară înainte de 70 de ani. Uimitor, coșmarurile s-au dovedit a fi un factor predictiv mai puternic pentru moartea prematură decât fumatul, obezitatea sau o alimentație deficitară.
Mai mult decât o simplă coincidență
S-ar putea ca legătura să fie indirectă? Poate că afecțiuni precum bolile de inimă, diabetul sau demența, care sunt asociate cu coșmarurile, sunt de fapt vinovatele? Dr. Otaiku a luat în calcul această posibilitate. „Persoanele care au coșmaruri au, într-adevăr, un număr mai mare de afecțiuni cronice,” admite el. „Dar chiar și atunci când am ajustat statistic pentru aceste variabile, legătura dintre coșmaruri și moartea prematură a rămas semnificativă.”
Nu este prima dată când Dr. Otaiku demonstrează că viziunile noastre nocturne au consecințe cât se poate de reale. În ultimii ani, cercetările sale au arătat că seniorii cu coșmaruri săptămânale au un risc dublu de a dezvolta boala Parkinson și un risc de patru ori mai mare de a suferi de demență în următorul deceniu. Într-un studiu din 2023, a descoperit chiar că acei copii cu coșmaruri frecvente între 7 și 11 ani erau mai predispuși la Parkinson sau tulburări cognitive până la vârsta de 50 de ani.
Și nu este singur. Un alt studiu din 2023 a identificat coșmarurile ca un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare. Altele sugerează că ar putea semnala debutul unor tulburări autoimune, precum lupusul sau artrita reumatoidă.
Cum ne îmbătrânesc visele
Toate aceste dovezi l-au condus pe Otaiku la o ipoteză centrală: poate că îmbătrânirea accelerată este mecanismul principal prin care coșmarurile ne erodează sănătatea. Pentru a testa asta, a analizat lungimea telomerelor participanților. Telomerele sunt secvențe de ADN care protejează capetele cromozomilor, asemenea agleților de plastic de la șireturi. Scurtarea lor este un indicator de încredere al îmbătrânirii celulare. Rezultatul a confirmat bănuielile: atât copiii, cât și adulții cu coșmaruri frecvente aveau telomere mai scurte și o îmbătrânire biologică mai rapidă.
Explicația stă în felul în care creierul nostru percepe amenințarea. „Creierul nostru adormit nu poate distinge visele de realitate. De aceea coșmarurile ne trezesc adesea… pentru că a fost declanșată reacția noastră de ‘luptă sau fugă'”, a declarat Otaiku. Această reacție de stres, adesea mai intensă decât orice trăim în stare de veghe, inundă corpul cu cortizol, un hormon direct legat de îmbătrânirea celulară. Adaugă la asta somnul fragmentat, care împiedică procesele esențiale de reparare celulară, și ai rețeta perfectă pentru un declin accelerat.
De la simptom la factor de risc: ar putea coșmarurile să te ucidă?
Această nouă înțelegere schimbă fundamental perspectiva medicală. „Acum douăzeci sau treizeci de ani, coșmarurile erau considerate un simplu simptom al anxietății sau al PTSD-ului. Am trecut de la coșmaruri ca simptom, la coșmaruri ca tulburare, și acum la coșmaruri ca factor de risc pentru alte afecțiuni.”, a explicat Otaiku. Astăzi, ele au propriul diagnostic: tulburarea de coșmar, o afecțiune ce afectează între 2% și 8% din populație.
Dr. Otaiku, care mărturisește că a suferit de coșmaruri în copilărie, este hotărât să continue cercetările. Următorul pas este să determine dacă legătura este cauzală și, mai important, dacă tratarea coșmarurilor poate încetini procesul de îmbătrânire.
Vestea bună este că există soluții. Măsuri simple, precum evitarea conținutului media înfricoșător înainte de culcare, managementul stresului și o bună igienă a somnului pot ajuta. Pentru cazurile severe, terapiile cognitiv-comportamentale s-au dovedit eficiente în a „rescrie” scenariile viselor. Așadar, a avea grijă de visele noastre ar putea însemna, în cele din urmă, să avem grijă de anii pe care îi avem de trăit.