Care a fost primul film cu sunet în limba română? Ciuleandra, ecranizarea romanului lui L. Rebreanu

Iubitorii de film, dar și curioșii în general, cu siguranță s-au întrebat: care a fost primul film cu sunet în limba română?

Revoluția sonorului a zguduit din temelii lumea cinematografiei la sfârșitul anilor ’20. După ce pelicula „Cântărețul de jazz” (1927) demonstra lumii întregi puterea filmului vorbit, ecourile acestei transformări nu au întârziat să ajungă și în România. Într-o epocă în care vedetele filmului mut se confruntau cu provocarea adaptării – nevoia unei voci plăcute, memorarea replicilor, un nou stil de joc actoricesc – cinematografia românească făcea un pas curajos înainte. La doar trei ani de la senzaționala premieră americană, în anul 1930, spectatorii din România aveau să audă pentru prima dată, pe marele ecran, graiul românesc rostit de actori.

Primul film cu sunet în limba română: Ciuleandra

Pelicula care a marcat acest moment istoric a fost „Ciuleandra”, o adaptare cinematografică a romanului omonim publicat de Liviu Rebreanu în anul 1927. Proiect ambițios, realizat în coproducție cu Germania, filmul a fost încredințat unui regizor faimos al vremii, germanul Martin Berger. Acesta a turnat două versiuni paralele, una germană și una română, beneficiind de contribuția majoră a lui Rebreanu însuși, care a semnat scenariul adaptării propriei opere.

Filmul plonjează în drama întunecată a lui Puiu Faranga, fiu de boier, care, măcinat de un zbucium interior neînțeles, își ucide tânăra soție țărancă, Mădălina. Pentru a-l salva de o condamnare ca ucigaș de rând, tatăl său îl declară nebun și îl internează într-un ospiciu. Aici, într-o atmosferă apăsătoare, Puiu își rememorează fapta în fața medicului, într-o spovedanie tulburătoare care, paradoxal, îl împinge spre nebunia reală. Regizorul Berger și-a permis libertatea de a adăuga personaje noi, inexistente în roman, amplificând complexitatea poveștii.

Pentru versiunea românească, rolul lui Puiu Faranga i-a revenit lui Nicolae Bălțățeanu, un nume consacrat al Teatrului Național din București. Partenera sa, în rolul Mădălinei, a fost tânăra și talentata Elvira Godeanu, actrița care avea să devină, peste decenii, neuitata Zoe Trahanache în ecranizarea clasică a piesei „O scrisoare pierdută”. În versiunea germană, protagoniștii au fost Hans Stilve și Maly Delschaft.

Premiera românească a avut loc pe 30 octombrie 1930, la elegantul Cinema Capitol din București, și a fost întâmpinată cu entuziasm de o parte a presei. Se celebra nu doar o realizare tehnică, ci și una culturală: „Pentru prima oară graiul românesc răsună pe ecran. Este o bucurie pentru spectator. Muzica românească, hora, voioşia ţăranilor, costumul naţional, iată atâtea lucruri care se pot vedea în „Ciuleandra”… filmul cu care cinematograful românesc intră în ritmul universal al artei cinematografice”, consemna o publicație a vremii. Filmul a beneficiat chiar și de o lansare pe piața americană.

Însă „Ciuleandra” sonoră nu a fost scutită de controverse aprinse. Proiecția a stârnit polemici vii în societate și în presă. Unele ziare au atacat vehement producția, cerând socoteală autorităților pentru subvențiile acordate. Criticile erau diverse, unele de-a dreptul absurde: se spunea că prezentarea unui personaj bețiv în film ar proiecta o imagine defavorabilă asupra întregii națiuni, etichetând-o drept „un popor de bețivi”. Alții, împingând ridicolul și mai departe, reproșau realizatorilor că au filmat „boi slabi, când puteau să pună boi graşi…”.^[sursa]

Primul film sonor realizat integral de români

Aceste dispute nu au putut însă opri progresul tehnologic. „Ciuleandra”, deși o coproducție, deschisese calea. Cinci ani mai târziu, în anul 1935, avea să apară „Bing Bang”, considerat primul film sonor realizat integral cu forțe românești. Avându-i în rolurile principale pe celebrii comici Stroe și Vasilache, cel mai iubit cuplu umoristic al epocii, filmul a fost o demonstrație de ingeniozitate autohtonă.

Aparatura de sunet a fost construită de inginerul român Iulian Gartenberg-Argani, care a fost și producător executiv. Stroe și Vasilache s-au implicat în regie, scenariu și chiar în coloana sonoră, alături de compozitorii M. Constantinescu și Max Halm.

Povestea tragică a lui Puiu Faranga a continuat să fascineze, fiind reluată cinematografic în anul 1985 de regizorul Sergiu Nicolaescu, într-o nouă versiune a „Ciuleandrei”.

Astfel, deși umbrită parțial de polemicile vremii, premiera din 1930 a „Ciuleandrei” rămâne un moment de cotitură: clipa în care cinematografia românească a prins glas, pășind, cu emoție și controverse, în noua eră a filmului sonor.