Ciclul zi-noapte al Pământului este definit cu precizie: fiecare interval durează 24 de ore înainte ca următorul să înceapă. Acesta este ritmul care ne guvernează viața, marcat de tic-tac-ul constant al ceasului.
În realitate, însă, Pământul nu este atât de precis. Planeta noastră, o masă uriașă și dinamică, se rotește în jurul Soarelui cu o viteză amețitoare de 107.000 de kilometri pe oră, fiind influențată de atracția gravitațională a Lunii. Din acest motiv, rotația sa nu respectă întotdeauna exact intervalul de 24 de ore.
Ceva din nucleul Pământului ar putea modifica durata zilelor
De-a lungul timpului, oamenii de știință au identificat fluctuații în durata zilei terestre, cauzate de diverse fenomene cunoscute. Totuși, pe perioade de zeci de ani sau chiar milenii, o variație subtilă, dar enigmatică, a fost observată – una care încă ridică semne de întrebare.
Recent, o echipă de geofizicieni de la ETH Zürich, Elveția, a identificat o posibilă explicație: nucleul de fier topit al Pământului, ale cărui mici modificări influențează rotația planetei.
Fluctuațiile duratei zilei au multiple cauze. De exemplu, o variație de aproximativ 1,72 milisecunde pe secol este atribuită Lunii și mișcărilor lente ale scoarței terestre, încă influențată de gheața antică ce a apăsat-o cândva. Modificările volumului de apă și gheață afectează, de asemenea, rotația, redistribuind masa sub suprafața planetei.[sursa]
Pe termen mai scurt, fluctuațiile de 2-3 milisecunde pe deceniu sunt asociate cu mișcările din nucleul fluid al Pământului. Însă, o variație de 3-4 milisecunde, care apare la fiecare mie de ani, rămâne un mister parțial elucidat.
Sincronizarea acestei fluctuații sugerează o legătură cu mișcările de la granița dintre nucleu și manta. Totuși, încercările anterioare, precum un studiu din anul 2006, nu au reușit să ofere o explicație completă.
Cercetătorii de la ETH Zürich au reluat investigarea, beneficiind de progresele recente în modelare teoretică și în colectarea datelor observaționale. Identificarea fluctuației corecte nu a fost o sarcină ușoară: echipa a trebuit să elimine toate celelalte fluctuații cunoscute, inclusiv efectele Lunii, ale crustei elastice și ale variațiilor de gheață și apă.
Pentru această analiză, au utilizat o rețea neuronală, alături de măsurători ale câmpului magnetic al Pământului obținute din roci și date moderne. De asemenea, s-au bazat pe o lucrare anterioară care urmărea istoricul rotației Pământului prin date despre eclipse și ocultații lunare, mergând până în anul 720 î.Hr.
Rezultatele lor indică faptul că influența gheții și a apei asupra rotației Pământului a fost mult mai mică decât se credea. În schimb, variațiile pe scări de timp milenare par să fie explicate de un model simplificat al magnetohidrodinamicii nucleului exterior al Pământului.
Acest lucru nu înseamnă că misterul a fost complet elucidat. Măsurarea unor fenomene atât de subtile și identificarea cauzelor lor rămân provocări majore, iar rezultatele includ inevitabil o marjă de eroare. Echipa subliniază că este nevoie de un set de date mai extins pentru a înțelege pe deplin influențele care afectează rotația planetei noastre.
„Rezultatele noastre arată importanța geodinamicii interne asupra fluctuațiilor pe termen lung ale duratei zilei, în special datorită mișcărilor fluidelor din nucleul exterior al Pământului. Cu toate acestea, având în vedere deficiențele actuale – inclusiv lipsa unui model fizic cuprinzător care să integreze toate componentele dinamicii nucleului – există o motivație puternică pentru îmbunătățirea modelelor disponibile ale nucleului Pământului.”, notează cercetătorii în lucrarea lor.[studiu]
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
