Codul secret din „Cina cea de Taină” a lui Da Vinci, care contestă teoria Sfântului Graal

În anul 2003, autorul american Dan Brown a publicat romanul Codul lui Da Vinci, un thriller despre istoria religiilor și existența unui secret bine păstrat de Biserica Catolică: adevărul din spatele Sfântului Graal și presupusa descendență a lui Iisus Hristos și a Mariei Magdalena. Cartea a devenit un fenomen global, vânzându-se în peste 80 de milioane de exemplare până în anul 2009 și fiind tradusă în 44 de limbi.

Între timp, în viața reală, descoperirile au început să rivalizeze cu misterele din cărți și filme. Muzicianul și informaticianul italian Giovanni Maria Pala a stârnit controverse în rândul specialiștilor în artă, susținând că Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci ascunde un requiem muzical de 40 de secunde, codificat în dispunerea pâinilor din tablou.

Cu experți precum Alessandro Vezzosi, directorul Muzeului Da Vinci din Toscana, care consideră teoria „plauzibilă”, această intersecție dintre artă, matematică și muzică alimentează atât teoriile conspirației legate de simbolismul ascuns al operei, cât și dezbaterile din mediul academic.

Codul secret din „Cina cea de Taină”

Pictată între anii 1495 și 1498 pentru mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano, Cina cea de Taină înfățișează ultima masă a lui Iisus alături de discipolii săi. Spre deosebire de frescele tradiționale, Da Vinci a experimentat cu tencuiala uscată, ceea ce a dus la o deteriorare rapidă a picturii.

Secole de restaurări nu au făcut decât să amplifice aura de mister care o înconjoară. Însă, dincolo de narațiunea sa biblică, opera reflectă obsesia lui Da Vinci pentru dualitate – o temă recurentă în artă: lumină și umbră, uman și divin, știință și estetică. Caietele sale de notițe conțin studii meticuloase de geometrie, anatomie și hidrodinamică, sugerând că pictura ar putea ascunde mesaje și simboluri încă nedescifrate.

Pâinea și mâinile

În anul 2007, Giovanni Maria Pala a propus o teorie surprinzătoare și radicală: poziționarea pâinilor și a mâinilor apostolilor în Cina cea de Taină corespunde unor note muzicale. O ipoteză inedită care a stârnit dezbateri.

Pala a suprapus peste pictură o partitură muzicală cu cinci linii, observând că pâinile și gesturile apostolilor se aliniază cu pozițiile notelor. Citite de la dreapta la stânga – în stilul scrierii oglindite a lui Da Vinci – notele formează o compoziție de 40 de secunde. Durata fiecărei note ar fi determinată de poziționarea pâinilor în raport cu Iisus, figura centrală a scenei. Interpretată ca un requiem solemn, piesa evocă respect și melancolie, rezonând cu simbolismul sacrificiului euharistic.^[sursa]

Pala și-a detaliat teoria în cartea La Musica Celata („Muzica ascunsă”), argumentând că Da Vinci, el însuși un muzician talentat, considera muzica „sora picturii”. O idee susținută de Alessandro Vezzosi, care subliniază credința lui Da Vinci în principiile armoniei universale.

Caietele lui Da Vinci sunt pline de inovații muzicale. A proiectat instrumente precum viola organista – un hibrid între violoncel și clavecin – și a explorat bazele matematice ale sunetului. În Codex Atlanticus, el scria: „Muzica este modelarea invizibilului, iar forma sa este vie”. O sinergie între artă și știință care conferă credibilitate teoriei lui Pala.

Rolul central al pâinii în această interpretare nu este întâmplător. În tradiția creștină, pâinea simbolizează trupul lui Hristos, consolidând legătura dintre tematica picturii și analiza muzicală. În plus, requiemul – slujba pentru cei răposați – se aliniază cu iminenta crucificare a lui Iisus.

Dacă Codul lui Da Vinci a popularizat ideea că Maria Magdalena este Sfântul Graal, această teorie a fost respinsă de majoritatea cercetătorilor. Însă abordarea lui Pala evită controversele religioase, concentrându-se pe pasiunea lui Da Vinci pentru coduri și simbolism. Istoricul de artă Francesca Fiorani subliniază: „Operele lui Da Vinci sunt palimpseste de semnificații. Interpretarea lui Pala se aliniază cu fascinația sa pentru puzzle-uri.”

Totuși, scepticismul persistă. Unii critici susțin că fenomenul de pareidolie – tendința umană de a identifica modele acolo unde nu există – ar putea explica descoperirile lui Pala. Cu toate acestea, utilizarea scrierii în oglindă și coerența compoziției sugerează un model mai complex decât o simplă iluzie.

Așadar, este Cina cea de Taină o partitură ascunsă? Dovada definitivă rămâne evazivă, dar teoria lui Pala ilustrează necontenita fascinație a omenirii pentru geniul lui Leonardo da Vinci. După cum afirmă Vezzosi: „Operele lui Leonardo sunt constelații de idei. Muzica este acolo – dacă știi cum să o asculți.”