Inteligența a permis speciei noastre nu doar să supraviețuiască, ci și să prospere într-o varietate de medii. Totuși, noile cercetări indică faptul că această inteligență are un cost: o susceptibilitate crescută la degradarea cerebrală. Cu alte cuvinte, creierele mai mari ale oamenilor, comparativ cu cele ale altor hominizi, vin cu un preţ.
Neurocercetătorul Sam Vickery de la Universitatea Heinrich Heine și colegii săi au descoperit că expansiunea capacității neurologice de care am beneficiat după separarea noastră evolutivă de cele mai apropiate rude, acum mai bine de 6 milioane de ani, a făcut materia noastră cenușie mai vulnerabilă la efectele îmbătrânirii.
Vickery și echipa sa au utilizat algoritmi pentru a analiza scanări RMN ale creierului la 189 de cimpanzei (Pan troglodytes) și 480 de oameni, cartografiind și comparând volumele de materie cenușie. De asemenea, au examinat diferențele între creierele cimpanzeilor, babuinilor măslinii (Papio anubis) și macacilor rhesus (Macaca mulatta).[studiu]
Creierele mai mari ale oamenilor au un preţ
Studiul lor nu a găsit nicio asociere între expansiunea creierului și declinul legat de vârstă în comparațiile între cimpanzei și babuini. Mai mult, au descoperit chiar o îmbunătățire a sănătății cerebrale la îmbătrânire atunci când au comparat cimpanzeii cu macacii, sugerând că expansiunea corticală unică a speciei noastre este cea care a crescut vulnerabilitatea la degenerarea cerebrală legată de vârstă.
„Cortexul prefrontal joacă un rol esențial în funcțiile cognitive superioare, precum controlul executiv, memoria de lucru și limbajul. Expansiunea semnificativă a cortexului prefrontal, care a fost crucială pentru dezvoltarea cogniției la primate, vine cu prețul unei scăderi accentuate a materiei cenușii legate de vârstă la oameni.”, explică Vickery și echipa sa.
Spre deosebire de modul în care creierul uman s-a extins pentru a acomoda funcții corticale avansate, regiunile din creierul cimpanzeilor care sunt comparativ mai mari decât cele ale babuinilor și macacilor sunt în general legate de procesarea informațiilor senzoriale și de mișcare.
„Această diferență ar putea fi legată de abilitățile superioare ale cimpanzeilor de a folosi unelte în comparație cu maimuțele cercopitecoide”, notează Vickery și colegii săi în studiul lor.[studiu]
Pe măsură ce îmbătrânim, modelele distincte de schimbare neurologică care apar pot fi exacerbate de tulburări degenerative precum Alzheimer și Parkinson.
Cortexul prefrontal este printre primele regiuni afectate de astfel de schimbări asociate vârstei, susținând teoria conform căreia ultimele părți ale creierului nostru care se maturizează sunt primele care se confruntă cu declinul cauzat de îmbătrânire. Cercetătorii suspectează, de asemenea, că aceste zone ale creierului conțin mai puțini neuroni decât alte regiuni, ceea ce ar putea contribui la vulnerabilitatea lor crescută.
Deși cimpanzeii experimentează o anumită pierdere de materie cenușie odată cu înaintarea în vârstă, aceasta este mult mai redusă comparativ cu cea observată la oameni.
Vickery și echipa avertizează că majoritatea scanărilor RMN ale cimpanzeilor provin de la femele, ceea ce ar putea distorsiona rezultatele. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare care să includă un echilibru de gen în toate speciile comparate pentru a confirma aceste constatări.
Dacă rezultatele echipei se dovedesc corecte, atunci binecunoscuta zicală „cu o mare putere vine și o mare responsabilitate” capătă o nouă dimensiune: menținerea capacităților extraordinare ale creierului nostru necesită un efort suplimentar în îngrijirea acestuia, dacă dorim să ne păstrăm abilitățile cognitive pe termen lung.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
