Într-o singură zi din 1974, la marginea Iașului, 24 de oameni au murit sub roțile unui camion. Ziarele epocii nu au publicat nimic despre asta. Ani mai târziu, un istoric care a studiat cazul constata că documentele anchetei erau încă închise cercetătorilor. Puțini criminali din istoria României au la activ un număr atât de mare de victime, iar despre omul de la volan, Eugen Grigore, se cunosc puține lucruri sigure.
Specialiștii care s-au aplecat asupra episodului spun că dispariția cazului din spațiul public a fost deliberată. Securitatea a ținut fapta sub secret pentru a preveni un conflict între români și romi.
Un muncitor fără cazier, chemat de la serviciu
În 1974, Eugen Grigore avea 27 de ani și conducea un camion la Autobaza din Iași. Nu avea în spate un șir de infracțiuni și nici ani de detenție. Biografia lui corespundea profilului obișnuit al muncitorului din anii comunismului, iar crimele de care avea să se facă vinovat au pornit, potrivit relatărilor, dintr-o frustrare personală, întreținută de incapacitatea autorităților de a-i face dreptate.
Totul a început într-o zi de primăvară, când șeful l-a chemat să-i spună că îi arde casa, aflată în Copou. Anchetatorii aveau să stabilească mai târziu că locuința fusese spartă de un grup de romi. Episodul a fost reconstituit de Traian Tandin, fost comisar-șef de poliție devenit autor de cărți despre marile cazuri criminale, care a inclus povestea în volumul „Cei mai odioși 100 de criminali români”, apărut în 2008: „Un grup de ţigani provenind din şatra stabilită la marginea Iaşiului, în zona Ciurea, mergea pe străzile Iaşiului în căutare de fier vechi, sticle şi orice ar fi produs bani. Aceştia au crezut că nu-i nimeni acasă la familia Grigore, au intrat să fure, n-au găsit mai nimic”.
Casa nu era goală. Soția șoferului i-a surprins pe intruși, care au imobilizat-o împreună cu cei trei copii ai cuplului și apoi au dat foc clădirii. Toți patru au murit în incendiu, iar din acel moment pentru Grigore a început un lung zbucium interior.
Luni de demersuri fără niciun suspect
Miliția a deschis o anchetă, dar s-a lovit încă de la început de refuzul vecinilor de a face declarații împotriva romilor. Grigore a insistat la autorități ca făptașii să fie găsiți. Probele lipseau, iar lunile treceau fără ca vinovații să fie măcar identificați. Sleit și tot mai înverșunat de neputința instituțiilor de a-i trage pe cei responsabili la răspundere, șoferul a hotărât să-și facă singur dreptate.
Câteva secunde lângă corturi
Într-o zi de lucru din iulie 1974, potrivit reconstituirilor ulterioare, s-a urcat în camion și a condus până la marginea orașului. Acolo, în zona Ciurea, o comună situată la 7 kilometri sud de Iași, era așezată șatra pe care o socotea vinovată de pierderea familiei. Apropiindu-se de corturi, a împins pedala de accelerație până la capăt.
Zeci de oameni au fost loviți în doar câteva secunde. 24 de romi au murit, iar alte circa 50 de persoane au fost rănite, conform acelorași relatări. În declarația dată anchetatorilor și reprodusă de Tandin în carte, Grigore descrie el însuși ce a urmat: „Am omorît 24 de oameni, bărbaţi, femei şi copii, iar totul a fost imediat trecut la «strict secret» de Securitate şi Miliţie, care nu voiau să apară un conflict între ţigani şi români. Toate urmările acestei răzbunări au fost şterse”.
Un dosar închis, o viață încheiată pe stradă
Securitatea din Iași a păstrat cazul departe de ochii publicului, temându-se că ar putea aprinde tensiuni interetnice. Grigore a fost condamnat la închisoare pe viață. În 1990, pedeapsa i-a fost redusă la 28 de ani, iar la începutul anilor 2000 a ieșit din penitenciar prin eliberare condiționată și a ajuns să locuiască pe stradă.
În 2009, un ziar local anunța decesul unui bărbat fără adăpost din Iași, purtând același nume, care murise lovit de un autobuz.
Arhive inaccesibile și o poveste ieșită la iveală după 1989
Diego Ciobotaru, doctorand la Facultatea de Istorie din Iași, a cercetat cazul și afirmă că documentele oficiale ale autorităților au rămas clasificate. Presa vremii nu a relatat nimic, spune el, tot ca urmare a interdicțiilor impuse de regim. Istoricul descrie contextul în acești termeni: „Cazul tragic al lui Eugen Grigore trebuie bine încadrat în contextul politic de înainte de 1989. Răzbunarea acestuia pe şatra de rromi din Ciurea a fost ocultată ani de-a rândul de instituţiile regimului comunist iar abia după Revoluţie au început să apără public frânturi din această poveste, instrumentalizată ulterior, în urmă cu doar câţiva ani, chiar şi în plan sportiv. Şi acum despre personajul în sine se cunosc puţine date sigure, altele decât cele oficiale. Informaţii în presa vremii nu sunt disponibile având în vedere cenzura practicată în regimul trecut. O crimă de asemenea amploare contrasta vizibil cu stabilitatea socială promovată în mod propagandistic de Partidul-stat”.
Un astfel de episod a avut loc pe 24 septembrie 2012. La un meci Steaua–Rapid, suporterii Stelei au desfășurat un banner cu mesajul „Respect Eugen Grigore”, alături de scandări împotriva romilor. Incidentul a fost semnalat de organizații pentru drepturile omului, iar Jandarmeria a amendat clubul.
Ciobotaru precizează că nu există mărturii accesibile care să dovedească limpede că a fost vorba despre o crimă etnică sau că Grigore ar fi avut sentimente anti-rome. A parcurs stenograme și diverse rapoarte ale autorităților locale și ale PCR, iar povestea șoferului nu apare în niciunul dintre ele.
Ce ar putea scoate la lumină arhivele
Documentele anchetei s-ar afla, crede istoricul, la Arhivele Naționale Iași. Ciobotaru nu se așteaptă însă la revelații majore: „Momentan, documentele referitoare la acest caz, aflate cel mai probabil în gestiunea Arhivelor Naţionale Iaşi, încă nu pot fi consultate, nefiind îndeplinit termenul legal spre a fi oferite cercetătorilor interesaţi de acest episod din istoria recentă a Iaşului. Totuşi, chiar şi după ce documentele anchetei vor putea fi cercetate este foarte probabil ca informaţiile respective să nu difere cu mult faţă de cele deja vehiculate în prezent pentru că, spuneau anterior oameni apropiaţi cazului, nici unul din vecinii acestui ieşean nu a vrut să depună mărturie, de teama rromilor”.
Golul din jurul celor 24 de morți are două surse diferite. Prima ține de regim: cenzura a scos masacrul din ziare, iar Securitatea a pus dosarul sub secret, un obstacol care poate cădea odată cu împlinirea termenului legal de acces la arhive. A doua precede ancheta: în primăvara lui 1974, vecinii familiei Grigore au refuzat să vorbească, iar declarațiile pe care nu le-au dat atunci nu au cum să apară în vreun fond de arhivă.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
Un nou fragment din cel mai vechi tratat de pace din lume a ieșit la iveală și conține un mesaj despre refugiații de război
Veturia Goga, soția lui Octavian Goga, acuzată că a fost spionul lui Hitler
O trăsătură-cheie a vocii poate dezvălui cine ne place – și cât de atrăgători le părem altora, sugerează știința
„Bazinele morții” de pe fundul oceanului ar putea ține cheia originii vieții pe Pământ și, poate, chiar dincolo de el
