Două persoane născute în aceeași zi pot ajunge la bătrânețe pe drumuri cu totul diferite. Una se bucură de o sănătate relativ bună, iar cealaltă trăiește cu boli cronice. Acum, cercetătorii au găsit o diferență esențială în sistemul imunitar al celor mai predispuși la afecțiunile legate de vârstă. Diferența ar putea ajuta să explice de ce unii oameni rămân sănătoși mai mult timp.
La tineri, sistemul imunitar are multe Limfocite T care nu au întâlnit încă agentul străin pe care îl pot recunoaște. Ele formează „rezerva” din care sistemul imunitar produce, la nevoie, celule specializate., un tip de globule albe. Cu timpul, expunerea la agenți patogeni și vaccinările transformă o parte dintre ele în Limfocite care rămân în organism după o infecție sau o vaccinare și „țin minte” agentul patogen. La o nouă întâlnire cu el reacționează mai rapid și mai puternic., care pot reacționa rapid ca să apere organismul de germeni.
Celulele de memorie produc proteine caracteristice, numite Enzime care descompun proteine. Sunt eliberate de unele celule imune și, odată ajunse în celula țintă, declanșează distrugerea ei., care distrug celulele infectate. Granzimele există în mai multe „varietăți”, printre care Granzimă mai puțin studiată, cu efect de distrugere a celulelor mai slab decât al granzimei B. Cercetări recente o leagă și de procese inflamatorii. și Cea mai bine studiată granzimă. Declanșează rapid moartea programată a celulelor infectate sau tumorale..
Noul studiu, publicat vineri, 9 octombrie, în revista Immunity, a constatat că persoanele cu mai multe celule de memorie producătoare de granzimă K decât celule producătoare de granzimă B tind să îmbătrânească mai sănătos.
Pe viitor, echilibrul dintre cele două tipuri de celule din sângele unei persoane ar putea servi drept test care să arate „dacă te afli pe traiectoria corectă a îmbătrânirii sau nu”, a declarat coautorul studiului Maxim Artyomov, imunolog la Universitatea Washington din St. Louis.
De la celulele imune la o semnătură în sânge
Într-o cercetare anterioară, aceeași echipă a observat că la șoarecii de laborator în vârstă celulele producătoare de granzimă K se acumulau în mai multe țesuturi și erau asociate cu inflamația. Aceeași creștere a fost observată și în probele de sânge recoltate de la adulți în vârstă. Noul studiu adaugă încă o piesă la puzzle: o dinamică legată de celulele producătoare de granzimă B.
Cercetătorii au pornit de la celulele imune a peste 2.600 de persoane cu vârste între 18 și 97 de ani și au examinat echilibrul dintre cele două populații de celule. Persoanele cu un raport mai mic între celulele producătoare de granzimă K și cele producătoare de granzimă B aveau un risc mai mare de Afecțiuni în care sistemul imunitar atacă din greșeală țesuturile sănătoase ale propriului organism. Exemple: artrita reumatoidă, lupusul sau diabetul de tip 1. sau de alte afecțiuni imune cronice.
Într-o a doua analiză au examinat atât celulele imune, cât și proteinele din sângele a 329 de persoane. Pe baza acestor date au identificat o Combinație specifică de proteine din sânge ale căror niveluri, luate împreună, indică o anumită stare biologică. asociată cu abundența celulelor producătoare de granzimă B.
Apoi au căutat această semnătură la aproximativ 48.000 de participanți din UK Biobank, o bază de date amplă cu informații medicale ale adulților din Marea Britanie. Pentru unii participanți, proteinele din sânge indicau un nivel estimat mai ridicat de celule producătoare de granzimă B. Sănătatea acestor participanți a evoluat mai prost în următorii 17 ani. Ei au avut un risc mai mare de deces și de afecțiuni precum diabetul, hipertensiunea arterială și bolile hepatice și renale.
Asociere puternică, cauză nedovedită
Rezultatele ar putea indica un aspect al îmbătrânirii sistemului imunitar care nu a fost înțeles până acum.
„Cred că este cu adevărat interesant”, a declarat Claire Gustafson, imunolog la Institutul Allen, despre rezultate. „Asta evidențiază faptul că există, potențial, unele mecanisme biologice noi pe care nu le-am observat până acum”, a spus Gustafson, care nu a fost implicată în cercetare.
Legătura dintre echilibrul celor două populații de celule și riscul de boală este puternică. Cu toate acestea, Artyomov a subliniat că studiul nu dovedește că acest raport cauzează în mod direct problemele de sănătate. Ar fi nevoie de studii suplimentare pentru a înțelege de ce un număr mai mare de celule producătoare de granzimă B se asociază cu o sănătate mai precară.
„Această observație ar putea fi doar o consecință, nu o cauză a bolii”, a remarcat Artyomov.
Granzima K nu înseamnă același lucru la șoareci și la oameni
Mai este un detaliu important: celulele producătoare de granzimă K de la șoareci nu sunt aceleași cu cele de la oameni. La șoareci, ele reprezintă un stadiu mai matur și mai specializat al dezvoltării celulelor imune. La oameni, a explicat Artyomov, această descriere se potrivește mai bine celulelor cu granzimă B.
Potrivit lui Gustafson, asta indică o diferență esențială între imunitatea șoarecilor și cea a oamenilor, una „subestimată” până acum. Așadar, când comparăm aceste celule la șoareci și la oameni, „nu comparăm mere cu mere”, a spus ea. Oamenii de știință trebuie acum, în mod special, „să studieze mai mult oamenii, deoarece acest aspect nu se reflectă în Animale de laborator, cel mai des șoareci, folosite pentru a studia procese biologice și boli care nu pot fi cercetate direct la om.”.
Gustafson a adăugat că și la oameni caracteristicile celulelor imune pot varia de la o populație la alta. Pentru o „înțelegere adevărată a sănătății imunitare universale” este nevoie de mai multe date, colectate din populații diverse.
„Acesta este, într-un fel, primul pas pentru a ajunge acolo”, a declarat ea.
Raportul dintre granzima K și granzima B ar putea fi un indiciu „nou” pentru înțelegerea îmbătrânirii sănătoase. Sunt însă necesare mai multe date pentru a desluși de ce și cum se leagă acest raport de îmbătrânirea sănătoasă sau nesănătoasă.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Măduva osoasă a craniului ți-ar putea alimenta durerea cronică, sugerează un studiu
Premiul Nobel pentru Chimie 2026, acordat lui Henri B. Kagan și Kenso Soai pentru o descoperire-cheie în sinteza organică
Unele zone mai mici, altele mai mari: legătura încâlcită dintre traumele din copilărie și structura creierului
Cancerul colorectal e tot mai frecvent la tineri și e adesea depistat prea târziu
