Majoritatea sfaturilor despre micul dejun se opresc la ce ajunge în farfurie. Un studiu amplu sugerează însă că ar merita atenție și ceasul: momentul în care consumăm primele și ultimele calorii ale zilei ar putea fi legat de cât trăim.

ora micului dejun și durata de viață
Pe lângă ce ajunge în farfurie, și ora mesei ar putea fi legată de sănătate

Rezultatele arată o asociere, fără să demonstreze că mutarea orei mesei ar schimba soarta cuiva. Ele se adaugă însă altor dovezi că sănătatea poate depinde nu doar de ce mâncăm, ci și de când mâncăm. Iar statisticile, de obicei, nu mint.

Studii anterioare au legat deja sărirea peste micul dejun și mesele luate noaptea târziu de o stare de sănătate mai precară, dar riscurile asociate cu anumite momente ale zilei au rămas neclare. De aceea, cercetătorii au analizat datele a 31.044 de adulți de 40 de ani și peste, din Ancheta Națională de Sănătate și Nutriție din SUA, desfășurată între anii 1999 și 2018.

Participanții au declarat tot ce mâncaseră sau băuseră în ultimele 24 de ore și la ce oră. Studiul, publicat în revista European Journal of Clinical Nutrition, a definit drept „primă masă” orice aliment sau băutură cu calorii consumată după ora 4 dimineața, deci nu neapărat un mic dejun clasic, servit la masă. Ultimul aport caloric al zilei a fost considerat ultima masă, iar intervalul dintre cele două a devenit fereastra de alimentație.

Echipa a pus apoi aceste înregistrări în legătură cu decesele survenite până la sfârșitul anului 2019. Pe durata urmăririi, care a fost în medie de 8,6 ani, au murit 7.129 de participanți, 2.259 dintre ei din cauze cardiovasculare. Analiza a ținut cont de factori precum vârsta, fumatul, activitatea fizică, calitatea dietei, indicele de masă corporală, aportul energetic, venitul și afecțiunile preexistente.

Prima masă: riscul crește odată cu ora

Pe măsură ce prima masă se muta mai târziu în zi, s-a conturat un tipar. Punctul de referință a fost prima masă luată între orele 7 și 8 dimineața. Față de ea, o primă masă între 8 și 10 a fost asociată cu un risc de deces din orice cauză cu 10% mai mare. Diferența urca la 19% când prima masă venea între 10 și 12 și la 29% când venea după ora 12.

Pentru decesele din cauze cardiovasculare, tabloul a fost asemănător: o primă masă după ora 12 a fost asociată cu un risc de deces cardiovascular cu 46% mai mare decât una între 7 și 8 dimineața. Același grup avea, la 50 de ani, o speranță de viață estimată cu 2,46 ani mai scurtă, în medie.

ora mic dejun1

Ultima masă: o relație în formă de U

La ultima masă a zilei, rezultatul a fost mai surprinzător. În loc să crească pur și simplu cu fiecare oră în plus, riscul a urmat o curbă în formă de U, mai ridicată la ambele capete. Reperul a fost, de data aceasta, o ultimă masă încheiată între 19:00 și 20:00. Față de el, terminarea mesei înainte de 19:00 a fost asociată cu un risc de deces din orice cauză cu 13% mai mare.

La celălalt capăt, o ultimă masă după miezul nopții a fost asociată cu un risc de deces din orice cauză cu 27% mai mare și cu o speranță de viață mai scurtă cu 2,35 ani, estimată la vârsta de 50 de ani. Între cele două extreme, riscul calculat de model a fost cel mai mic în jurul orei 20:00. Mesele încheiate între 20:00 și miezul nopții nu au fost asociate cu un risc de deces semnificativ mai mare decât reperul.

„Totuși, asta nu înseamnă că intervalul 19:00–20:00 e ora optimă de cină pentru toată lumea”, a declarat autorul principal al studiului, Zhilei Shan, cercetător în nutriție la Universitatea de Știință și Tehnologie Huazhong.

Mesele foarte târzii pot perturba ritmurile circadiene și metabolismul, a explicat Shan. Pe de altă parte, o ultimă masă luată foarte devreme ar putea reflecta programul zilnic, o boală sau un aport energetic redus. Cei care mâncau devreme tindeau să fie mai în vârstă, să ia mai puține mese și să aibă mai multe afecțiuni preexistente, așa că ora mesei ar putea mai degrabă să dezvăluie ceva despre starea lor de sănătate decât s-o determine.

Fereastra de alimentație, adică numărul de ore dintre prima și ultima masă, a complicat și mai mult lucrurile. Când cercetătorii au luat în calcul și ora primei mese, la nivelul tuturor participanților nu a reieșit nicio legătură constantă între lungimea ferestrei și mortalitate. Legătura depindea, în schimb, de ora la care începea fereastra. Asta nuanțează îngrijorările legate de ferestrele de alimentație foarte scurte: dacă se numără doar orele de post, o parte din imagine ar putea scăpa.

Ceasurile biologice, o explicație posibilă

„Ora meselor e un semnal important pentru ritmurile circadiene periferice. O primă masă mai târzie sau mâncatul noaptea târziu pot contribui la dereglarea ritmului circadian și la tulburări metabolice, inclusiv la afectarea metabolismului lipidelor și al glucozei”, a spus Shan.

Studiile pe animale indică mecanisme posibile, în care intervin creșterea în greutate, acumularea de grăsime în ficat, perturbarea ceasurilor biologice din organele aflate în afara creierului și modificarea absorbției grăsimilor. Nu se știe însă dacă aceste mecanisme explică tiparele de mortalitate observate la oameni.

O analiză din 2026 a studiilor randomizate a constatat că ferestrele de alimentație care se încheiau mai devreme în zi îmbunătățeau markerii metabolici mai mult decât ferestrele mai târzii. Acele studii au urmărit însă parametri precum glicemia și greutatea, nu supraviețuirea.

Un indicator de risc, nu o cauză dovedită

Cei care luau prima masă abia după ora 12 sau mâncau după miezul nopții au avut, așadar, un risc de deces mai mare și o speranță de viață estimată mai scurtă. Studiul nu poate dovedi însă că ora mesei e cauza.

Este posibilă și o cauzalitate inversă: mesele târzii pot fi o consecință sau un semn al unei sănătăți precare, al somnului de proastă calitate, al muncii în ture sau al situației socioeconomice. Un studiu anterior pe adulți în vârstă a constatat, de altfel, că ora micului dejun se amâna pe măsură ce se adunau problemele de sănătate.

„Prin urmare, obiceiul de a mânca târziu ar trebui privit ca un posibil indicator de risc și, eventual, ca un comportament care poate fi schimbat, nu ca o dovadă definitivă a unui efect cauzal direct”, a spus Shan.

„Pe baza acestor constatări, oamenii nu ar trebui să facă schimbări extreme în programul alimentar. O interpretare practică este să se păstreze rutine regulate de masă și de somn, să se evite amânarea sistematică a primei mese până foarte târziu în zi și mâncatul frecvent noaptea târziu, iar calitatea generală a alimentației și a stilului de viață să rămână prioritară”, a adăugat el.

Cele mai mari limitări ale studiului vin din faptul că e observațional. Ora meselor a fost notată, în principal, o singură dată, la începutul cercetării, pe baza a ceea ce mâncaseră participanții în ultimele 24 de ore, iar o singură zi s-ar putea să nu reflecte obiceiurile lor de-a lungul anilor. În ciuda ajustărilor ample și a analizelor de sensibilitate, rezultatele ar putea fi influențate în continuare de cronotip, de tiparele detaliate de somn, de momentul activităților și de alți factori nemăsurați.

Detalii despre studiuMeal timing and eating window with all-cause and cardiovascular mortality and life expectancy: population-based cohort studyWen Hu; Mengyao Wang; Sibo Liu et al.·European Journal of Clinical Nutrition, 2026

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile