← Înapoi la Calendar Arhivele Timpului

Pe 22 noiembrie, Papa Clement al V-lea ordona arestarea cavalerilor templieri, Vasco da Gama deschidea drumul maritim către India, iar invazia rusească a Moldovei declanșa războiul care avea să ducă la pierderea Basarabiei. În aceeași zi, peste secole, românii din Maramureș pregăteau Marea Unire, Ion Antonescu se întâlnea pentru prima dată cu Adolf Hitler, iar asasinarea președintelui american John F. Kennedy zguduia întreaga lume. De la sfârșitul legendarului pirat Barbă-Neagră și ascensiunea lui Charles de Gaulle până la recordul spectaculos al lui Mike Tyson și referendumul românilor pentru reducerea numărului de parlamentari, 22 noiembrie reunește destine extraordinare, descoperiri remarcabile și decizii politice ale căror consecințe se resimt până în prezent.

22 noiembrie
Anul 602

Împăratul bizantin Mauriciu fuge din Constantinopol

Pe 22 noiembrie 602, în urma revoltei armatei bizantine de la Dunăre, împăratul Mauriciu a fost nevoit să fugă din Constantinopol, deschizând calea venirii la putere a lui Focas și declanșând o perioadă de instabilitate care avea să afecteze profund Imperiul Bizantin și întreaga regiune balcanică. Răscoala izbucnise după ce suveranul, încercând să economisească fondurile vistieriei, le ordonase trupelor de pe frontul dunărean să ierneze la nord de fluviu, în teritoriul ostil al avarilor și slavilor; refuzând ordinul, soldații l-au ridicat pe scut pe centurionul Focas și au pornit spre capitală. Fugit cu familia pe o corabie spre țărmul asiatic al Bosforului, Mauriciu a fost capturat lângă Calcedon, unde, la 27 noiembrie 602, Focas a poruncit uciderea a cinci dintre fiii săi chiar sub ochii tatălui, înainte de a-l decapita și pe împărat — episod în care, potrivit cronicarului contemporan Teofilact Simocata, Mauriciu a rostit versetul din Psalmi „Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale”. Prăbușirea frontierei dunărene și războiul devastator pornit apoi de șahul persan Chosroes al II-lea sub pretextul răzbunării lui Mauriciu au slăbit dramatic imperiul și au favorizat așezarea masivă a slavilor în Balcani.
Anul 1220

Frederic al II-lea este încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman

La 22 noiembrie 1220, papa Honoriu al III-lea l-a încoronat la Roma pe Frederic al II-lea drept împărat al Sfântului Imperiu Roman, consfințind ascensiunea unuia dintre cei mai influenți suverani ai Evului Mediu, celebru pentru preocupările sale științifice, reformele administrative și conflictele aprige cu papalitatea. Supranumit de contemporani Stupor Mundi („Uimirea lumii”), suveranul din dinastia Hohenstaufen crescuse în Sicilia multiculturală, vorbea șase limbi (latină, siciliană, germană, franceză, greacă și arabă) și a redactat personal tratatul științific de ornitologie și șoimărit De arte venandi cum avibus („Despre arta de a vâna cu păsări”), bazat pe observație empirică directă, îndrăznind să îl corecteze chiar pe Aristotel. Încoronarea din Bazilica Sfântul Petru a fost însoțită de angajamente solemne față de papă — între care conducerea unei noi cruciade și menținerea separării coroanei Siciliei de cea imperială —, însă amânarea repetată a expediției i-a adus excomunicarea sub papa Grigore al IX-lea; paradoxal, în 1229, Frederic al II-lea a recâștigat Ierusalimul fără luptă, prin tratatul de la Jaffa încheiat cu sultanul Egiptului al-Kamil, în timp ce se afla încă sub anatemă.
Anul 1307

Papa Clement al V-lea ordonă arestarea cavalerilor templieri

În data de 22 noiembrie 1307, prin bula papală Pastoralis praeeminentiae, papa Clement al V-lea le-a cerut conducătorilor creștini din întreaga Europă să îi aresteze pe cavalerii templieri și să le confiște bunurile, decizie care avea să conducă în 1312 la desființarea unuia dintre cele mai puternice ordine militare și religioase ale Evului Mediu. Documentul emis la Poitiers venea la aproape șase săptămâni după lovitura unilaterală din vinerea de 13 octombrie 1307, când regele Franței Filip al IV-lea cel Frumos — îndatorat față de ordinul care funcționa ca o veritabilă rețea bancară a Europei — ordonase arestarea bruscă a templierilor din regatul său, inclusiv a marelui maestru Jacques de Molay, sub acuzații de erezie și blasfemie smulse prin tortură. Aplicarea bulei a variat însă puternic: regele Eduard al II-lea al Angliei a tărăgănat arestările, iar în Portugalia și Aragon mulți cavaleri au fost achitați și integrați în ordine noi, precum Ordinul lui Hristos. Suprimat oficial în 1312 prin bula Vox in excelso, ordinul a revenit în atenția istoricilor în 2001, când cercetătoarea Barbara Frale a redescoperit în Arhivele Secrete ale Vaticanului Pergamentul de la Chinon (1308), care arată că papa îi absolvise inițial în secret de acuzația de erezie pe conducătorii templierilor.
Anul 1497

Vasco da Gama ocolește Capul Bunei Speranțe

La data de 22 noiembrie 1497, exploratorul portughez Vasco da Gama a depășit extremitatea sud-vestică a Africii în timpul expediției sale către India, călătorie ce a deschis o nouă rută comercială maritimă între Europa și Asia și a schimbat profund economia mondială. Flota sa de patru corăbii (São Gabriel, São Rafael, Berrio și o navă de aprovizionare) plecase din Lisabona pe 8 iulie 1497 și aplicase o manevră oceanică îndrăzneață, cunoscută drept volta do mar: în loc să lupte cu vânturile potrivnice de-a lungul țărmului african, Vasco da Gama s-a îndepărtat larg în Atlanticul de Sud, navigând peste trei luni fără să vadă uscatul — cea mai lungă traversare fără escală consemnată până atunci, depășind-o pe cea a lui Cristofor Columb din 1492. Deși Bartolomeu Dias fusese primul european care ocolise capul în 1488 (botezându-l inițial Capul Furtunilor), echipajul său îl forțase să facă cale întoarsă la scurt timp după intrarea în Oceanul Indian, la gura râului Great Fish; Vasco da Gama a dus expediția până la Calicut, în mai 1498, spărgând monopolul Veneției și al intermediarilor otomani și mameluci asupra comerțului cu mirodenii.
Anul 1574

Sunt descoperite insulele care vor inspira povestea lui Robinson Crusoe

În ziua de 22 noiembrie 1574, navigatorul spaniol Juan Fernández a descoperit insulele Robinson Crusoe și Santa Clara, în largul coastelor statului Chile de astăzi, loc în care, la începutul secolului al XVIII-lea, marinarul scoțian Alexander Selkirk avea să supraviețuiască mai bine de patru ani, inspirând celebrul roman al lui Daniel Defoe. Căutând o rută mai rapidă din Peru spre Chile, departe de curentul rece Humboldt care frâna corăbiile lângă coastă, Juan Fernández a ieșit larg în Pacific și a zărit arhipelagul chiar de sărbătoarea Sfintei Cecilia, numind inițial insula principală Santa Cecilia (cunoscută secole la rând drept Más a Tierra). În octombrie 1704, după o dispută cu căpitanul navei corsare Cinque Ports, convins că vasul putrezit se va scufunda — temere confirmată ulterior —, Alexander Selkirk a cerut să fie debarcat acolo cu o muschetă, un topor, un cuțit și o Biblie. El a supraviețuit singur patru ani și patru luni, până în februarie 1709, vânând capre sălbatice aduse de marinarii anteriori și construindu-și două colibe din lemn de pimento; abia în 1966 guvernul chilian a redenumit oficial insula Más a Tierra în Insula Robinson Crusoe.
Anul 1806

Începe războiul ruso-turc care va duce la pierderea Basarabiei

Pe 22 noiembrie 1806 (10 noiembrie pe stil vechi), trupele Imperiului Rus au început traversarea Nistrului și invazia în Moldova, declanșând războiul ruso-turc ce avea să se încheie prin Pacea de la București din 1812, când Rusia a anexat teritoriul dintre Prut și Nistru, schimbând pentru totdeauna istoria spațiului românesc. Pretextul intervenției ordonate de țarul Alexandru I a fost destituirea de către Poarta Otomană, la presiunea diplomației lui Napoleon Bonaparte, a domnitorilor filo-ruși Constantin Ipsilanti în Țara Românească și Alexandru Moruzi în Moldova, fără acordul Sankt Petersburgului. Armata rusă comandată de generalul Ivan Mihelson a intrat în Moldova fără o declarație formală de război (Poarta a declarat oficial război Rusiei abia în decembrie 1806), ocupând rapid Iașiul și Bucureștiul și supunând Principatele unor rechiziții istovitoare timp de aproape șase ani. În primăvara lui 1812, presat de iminența invaziei lui Napoleon în Rusia, generalul Mihail Kutuzov a grăbit semnarea Tratatului de la București (16/28 mai 1812), prin care imperiul renunța la pretenția asupra întregii Moldove și Țări Românești, dar rupea jumătatea estică a Moldovei, extinzând asupra întregului teritoriu numele de Basarabia.
Anul 1819

Se naște scriitoarea George Eliot

Născută la 22 noiembrie 1819, Mary Ann Evans, cunoscută sub pseudonimul George Eliot, a devenit una dintre marile reprezentante ale literaturii victoriene, iar romanul său Middlemarch este considerat o capodoperă a literaturii engleze. Provenită dintr-o familie de administratori de moșie din Warwickshire, în centrul Angliei, scriitoarea și-a ales un nume masculin pentru a se asigura că operele sale vor fi judecate cu seriozitate de criticii epocii — obișnuiți să trateze romanele semnate de femei drept literatură sentimentală ușoară —, dar și pentru a-și proteja viața privată, marcată de scandalul conviețuirii sale necăsătorite cu filosoful și criticul George Henry Lewes, al cărui mariaj legal nu putea fi desfăcut. Prenumele „George” a fost ales în onoarea partenerului său, iar „Eliot” pentru că i s-a părut un cuvânt sonor și ușor de reținut. Înainte de a publica Middlemarch (1871–1872), operă descrisă de Virginia Woolf drept „unul dintre puținele romane englezești scrise pentru oameni maturi”, ea se impusese deja ca una dintre cele mai redutabile intelectuale ale Londrei, traducând din germană Esența creștinismului a lui Ludwig Feuerbach și conducând efectiv prestigioasa revistă Westminster Review.
Anul 1850

Barbu Știrbei interzice separarea familiilor de romi aflați în robie

În data de 22 noiembrie 1850 (stil vechi; 4 decembrie pe stil nou), domnitorul Țării Românești, Barbu Știrbei, a interzis separarea familiilor de robi prin vânzare sau donație, măsură ce a reprezentat o etapă decisivă în procesul care avea să culmineze cu abolirea completă a robiei în 1856. Prin ofisul domnesc adresat Sfatului Administrativ, domnitorul a curmat una dintre cele mai crude practici ale robiei particulare — despărțirea soților și smulgerea copiilor de lângă părinți — și a restrâns drastic comerțul cu robi, dispunând totodată ca familiile care nu mai puteau fi păstrate împreună de proprietari să fie răscumpărate de stat la un preț fixat și declarate libere. Măsura venea după eliberarea robilor statului și ai mănăstirilor (1843–1847) și după scurta dezrobire proclamată în timpul Revoluției de la 1848, anulată odată cu înfrângerea pașoptiștilor. Procesul avea să se încheie definitiv prin legile de abolire completă a robiei particulare promulgate în Moldova de Grigore Alexandru Ghica la 10/22 decembrie 1855 și în Țara Românească de același Barbu Știrbei la 8/20 februarie 1856, punând capăt unei instituții care durase aproape cinci secole.
Anul 1861

Imperiul Otoman recunoaște unirea administrativă și politică a Principatelor Române

La 22 noiembrie 1861 (stil vechi; 4 decembrie pe stil nou), prin Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei, Poarta Otomană a recunoscut unirea politică și administrativă a Principatelor Române — însă numai pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza —, permițând constituirea unui singur guvern și a unui singur parlament. Dubla alegere a lui Cuza din ianuarie 1859 realizase doar o uniune personală, lăsând Principatele cu două guverne, două adunări legiuitoare și două capitale, la Iași și la București, un mecanism greoi impus prin Convenția de la Paris din 1858 tocmai pentru a bloca apariția unui stat unitar. După aproape trei ani de negocieri diplomatice tenace purtate cu puterile garante — susținute decisiv de Franța lui Napoleon al III-lea, în pofida opoziției Imperiului Austriac —, firmanul a deschis calea unificării depline. La 11/23 decembrie 1861, Cuza a adresat națiunii celebra proclamație „Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată”, iar în ianuarie 1862 au intrat în funcțiune la București primul guvern unic al României, condus de Barbu Catargiu (22 ianuarie, stil vechi), și primul Parlament unic (24 ianuarie, stil vechi).
Anul 1869

Se deschid cursurile Facultății de Medicină din București

La data de 22 noiembrie 1869 (stil vechi; 4 decembrie pe stil nou), s-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București, instituție dezvoltată din Școala Națională de Medicină și Farmacie întemeiată de Carol Davila și Nicolae Kretzulescu, avându-l ca prim decan pe chirurgul Nicolae Turnescu. Creată oficial prin decretul semnat de domnitorul Carol I la 12/24 noiembrie 1869, facultatea încorona un efort de peste un deceniu al medicului Carol Davila, născut în Italia și format în Franța, care sosise în Țara Românească în 1853, la vârsta de numai 25 de ani, și obținuse încă din noiembrie 1857, printr-un decret al lui Napoleon al III-lea, recunoașterea studiilor absolvenților școlii sale la Facultatea de Medicină din Paris. În primii ani de funcționare, cursurile s-au ținut în spațiile Spitalului Colțea și ale Universității, înainte ca sediul monumental actual din Cotroceni, proiectat de arhitectul elvețian Louis Blanc, să fie inaugurat în 1903. De la catedrele și din amfiteatrele acestei instituții aveau să se afirme cercetători de anvergură mondială precum Victor Babeș, Gheorghe Marinescu și Nicolae Paulescu.
Anul 1869

Este lansată la apă legendara navă Cutty Sark

Tot pe 22 noiembrie 1869, celebrul velier britanic Cutty Sark, construit pentru comerțul cu ceai, a fost lansat la apă în Scoția, devenind una dintre cele mai cunoscute nave comerciale ale secolului al XIX-lea și fiind păstrat astăzi ca muzeu la Greenwich, în Londra. Construit pe șantierul Scott & Linton din Dumbarton pentru armatorul John „Jock” Willis, cu o carenă compozită din lemn de tec și ulm montată pe schelet din fier forjat, velierul își împrumuta numele din poemul Tam o’ Shanter al lui Robert Burns, unde „cutty sark” desemnează în scoțiană cămașa scurtă purtată de vrăjitoarea Nannie — motiv pentru care figura de provă înfățișează o tânără cu brațul întins, simbolizând viteza. Ironia istoriei a făcut însă ca nava să atingă apa la numai cinci zile după inaugurarea Canalului Suez (17 noiembrie 1869), care a oferit vapoarelor cu aburi o rută mult mai scurtă spre China și a condamnat cursele velierelor cu ceai. Cutty Sark și-a cucerit totuși faima în transportul lânii din Australia, atingând viteze de peste 17 noduri și traversând drumul spre Londra în mai puțin de 75 de zile; grav avariată de un incendiu în 2007, nava a fost restaurată spectaculos și suspendată la trei metri deasupra docului uscat din Greenwich.
Anul 1875

Dmitri Mendeleev identifică elementul chimic pe care îl prezisese înainte de descoperirea sa

În data de 22 noiembrie 1875, chimistul rus Dmitri Mendeleev a prezentat argumentele potrivit cărora galiul, descoperit recent de chimistul francez Paul-Émile Lecoq de Boisbaudran, corespunde elementului a cărui existență o anticipase, confirmarea predicției marcând un triumf decisiv al tabelului periodic al elementelor. Nota lui Mendeleev a fost citită în ședința Academiei de Științe din Paris la scurt timp după ce Lecoq de Boisbaudran identificase spectroscopic noul metal în minereu de zinc din Pirinei. Comunitatea științifică a fost uluită nu doar de faptul că elementul corespundea căsuței lăsate libere sub aluminiu de savantul rus încă din 1871 — sub numele provizoriu de eka-aluminiu —, ci mai ales de curajul lui Mendeleev de a-i corecta de la distanță măsurătorile de laborator descoperitorului francez: Lecoq de Boisbaudran determinase o densitate de 4,7 g/cm³, însă Mendeleev a susținut că eșantionul era impur și că densitatea reală trebuia să fie de circa 5,9–6,0 g/cm³. După purificarea metalului, chimistul francez a obținut exact 5,94 g/cm³, recunoscând public că teoria lui Mendeleev depășise în precizie primele sale determinări experimentale.
Anul 1877

Se naște poetul maghiar Ady Endre, pe teritoriul actual al României

Pe 22 noiembrie 1877 s-a născut la Eriu-Mețenț, în actualul județ Satu Mare, Ady Endre, unul dintre cei mai importanți poeți ai literaturii maghiare moderne, cunoscut și pentru prietenia sa strânsă cu poetul român Octavian Goga. Provenit dintr-o familie de mică nobilime scăpătată, Ady a produs o ruptură radicală în lirica maghiară prin volumul Új versek („Poezii noi”, 1906), impregnat de simbolismul francez descoperit în anii petrecuți la Paris, dar și de spiritul său combativ de jurnalist la Oradea și Budapesta, de unde a atacat necruțător anacronismul feudal și naționalismul rigid al monarhiei austro-ungare. Legătura sa cu Octavian Goga a reprezentat un rar exemplu de solidaritate intelectuală într-o Transilvanie măcinată de tensiuni etnice: cei doi au corespondat și s-au întâlnit în anii de dinaintea Primului Război Mondial, Goga i-a tradus versurile în limba română, iar în 1920, după moartea poetului maghiar, a cumpărat de la văduva acestuia, Berta Boncza („Csinszka”), conacul de la Ciucea, unde Ady petrecuse anii războiului. Astăzi, satul natal al scriitorului din județul Satu Mare poartă numele Ady Endre și găzduiește casa sa memorială.
Anul 1880

Este făcut un pas decisiv către desemnarea lui Ferdinand ca moștenitor al tronului României

La 22 noiembrie 1880 (10 noiembrie pe stil vechi), Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al principelui Carol I, și-a exprimat în scris acordul ca unul dintre fiii săi să succeadă la tronul României, cel care avea să devină în cele din urmă succesor fiind Ferdinand, viitorul rege al României Mari. După moartea prematură, în 1874, a unicului copil al lui Carol I și al Elisabetei — principesa Maria, stinsă la numai trei ani —, lipsa unui moștenitor direct amenința stabilitatea dinastiei și a statului român proaspăt independent. Prin scrisoarea expediată de la Sigmaringen, Leopold renunța la propriile sale drepturi eventuale la coroana României (prevăzute de Constituția din 1866 pe linie masculină) în favoarea fiilor săi, deschizând calea aranjamentului dinastic consfințit prin Pactul de Familie din 1881. Întrucât fiul său cel mare, Wilhelm, a renunțat la rândul său în 1886 pentru a rămâne șeful casei de Hohenzollern-Sigmaringen, succesiunea a revenit celui de-al doilea fiu, Ferdinand, declarat oficial Principe de România în martie 1889 — suveranul care avea să își asume în 1916 decizia dramatică de a intra în război împotriva țării sale natale, Germania, pentru împlinirea Marii Uniri.
Anul 1890

Se naște Charles de Gaulle

Născut în data de 22 noiembrie 1890 la Lille, generalul și omul de stat francez Charles de Gaulle avea să conducă rezistența Franței Libere în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, să fondeze cea de-a Cincea Republică Franceză și să efectueze, în 1968, o vizită istorică în România ca președinte. Intrat în legendă pe 18 iunie 1940, când — pe atunci un general de brigadă relativ necunoscut, refugiat la Londra — a lansat la microfonul BBC celebrul apel la continuarea luptei împotriva Germaniei naziste, de Gaulle a respins armistițiul semnat de mareșalul Pétain și a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul de la Vichy. Chemat din nou la putere în 1958, în plină criză algeriană, a impus Constituția celei de-a Cincea Republici, în vigoare și astăzi, și a supraviețuit în 1962 atentatului de la Petit-Clamart, când asupra convoiului său au fost trase peste 140 de gloanțe, dintre care 14 au lovit mașina Citroën DS în care se afla. Vizita sa de stat în România din 14–18 mai 1968 — marcată de primiri triumfale la București, Craiova și la uzina de autoturisme de la Pitești — a urmărit să slăbească coeziunea blocului sovietic, dar a trebuit scurtată cu câteva ore, președintele întorcându-se de urgență într-o Franță paralizată de revoltele și grevele din Mai ’68.
Anul 1900

Este construit primul automobil Mercedes

La data de 22 noiembrie 1900, compania Daimler-Motoren-Gesellschaft a finalizat primul Mercedes 35 CP, automobil realizat la solicitarea antreprenorului Emil Jellinek, al cărui design inovator a marcat începutul unei noi ere în istoria automobilului. Scos în acea zi la prima probă de drum la Cannstatt, lângă Stuttgart, cu o lună înainte de livrarea către Jellinek la Nisa, modelul proiectat de Wilhelm Maybach și Paul Daimler a rupt definitiv cu epoca „trăsurilor fără cai”: dispunea de un centru de greutate coborât, ampatament lung, șasiu din oțel presat, coloană de direcție înclinată, motor ușor cu patru cilindri din aliaj de aluminiu și un radiator revoluționar tip fagure, care rezolva problema supraîncălzirii. Emil Jellinek, om de afaceri austro-ungar stabilit pe Coasta de Azur și pasionat de cursele auto, comandase 36 de exemplare pentru suma uriașă de 550.000 de mărci de aur cu o condiție precisă: vehiculele să poarte numele fiicei sale de 11 ani, Mercédès Jellinek — nume pe care Daimler l-a înregistrat ca marcă în 1902, după ce noul automobil a dominat autoritar Săptămâna Cursei de la Nisa din primăvara lui 1901.
Anul 1908

Este unificat alfabetul limbii albaneze

În data de 22 noiembrie 1908, Congresul de la Manastir, desfășurat în actualul oraș Bitola din Macedonia de Nord, și-a încheiat lucrările punând bazele alfabetului albanez modern, cu participarea inclusiv a reprezentanților comunității albaneze din România. Desfășurat între 14 și 22 noiembrie 1908 în casa tipografului Fehim Zavalani, în climatul reformator al Revoluției Junilor Turci din Imperiul Otoman, congresul a reunit delegați din toate teritoriile albaneze și din diaspora, într-un moment în care limba albaneză era scrisă fragmentar, folosind mai multe sisteme rivale (alfabetul de la Istanbul, cel grecesc și cel arab, alături de variante latine locale). Comisia prezidată de cărturarul și preotul franciscan Gjergj Fishta a adoptat ca soluție de compromis două variante bazate pe grafia latină — alfabetul de la Istanbul și alfabetul latin pur Bashkimi de 36 de litere (inclusiv nouă digrame și literele ç și ë) —, acesta din urmă impunându-se ulterior ca standard unic al limbii albaneze. Comunitatea albaneză din România — unul dintre cele mai dinamice centre ale Renașterii naționale albaneze (Rilindja), cu societăți culturale și tipografii la București și Constanța — a jucat un rol financiar și intelectual major în pregătirea congresului, iar 22 noiembrie este sărbătorită și astăzi de albanezi ca Ziua Alfabetului.
Anul 1916

Moare scriitorul Jack London

La 22 noiembrie 1916, autorul celebrelor romane Colț Alb și Chemarea străbunilor s-a stins din viață la numai 40 de ani, după o existență de aventurier care a inspirat unele dintre cele mai cunoscute opere ale literaturii universale. Născut la San Francisco sub numele John Griffith Chaney, scriitorul condensase până la 25 de ani experiențe cât pentru mai multe vieți: muncitor într-o fabrică de conserve de la 14 ani, braconier de stridii în Golful San Francisco, marinar pe un vas de vânătoare de foci spre Japonia, vagabond arestat pentru călătorii clandestine cu trenul și căutător de aur în Alaska în timpul febrei aurului din Klondike (1897–1898), de unde s-a întors fără aur și bolnav de scorbut, dar cu poveștile care l-au transformat în unul dintre cei mai bine plătiți și celebri autori americani ai epocii. Impunându-și o disciplină de fier de 1.000 de cuvinte scrise zilnic, a publicat peste 50 de volume în mai puțin de două decenii; deși moartea sa survenită la ferma sa din Glen Ellen, California, a fost atribuită mult timp unei presupuse sinucideri cu morfină, cercetările biografice și medicale moderne indică drept cauză probabilă insuficiența renală gravă (uremia), agravată de tratamentele cu mercur folosite pentru dizenteria contractată în Pacificul de Sud.
Anul 1916

Se naște pictorul basarabean Mihail Grecu

Tot în data de 22 noiembrie 1916 s-a născut în sudul Basarabiei Mihail Grecu, artistul format la București care avea să devină unul dintre cei mai importanți inovatori ai picturii din Republica Moldova, anul 2016 fiind declarat oficial în onoarea sa Anul Mihail Grecu. Venit pe lume în satul Faraonovca (astăzi în regiunea Odesa) și crescut în satul Tașlâc, viitorul pictor a urmat Școala Normală din Cetatea Albă, iar între 1937 și 1940 a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, în atelierul lui Francisc Șirato, fiind profund influențat de Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu și Henri Catargi. După anexarea Basarabiei și anii grei ai războiului, Grecu a refuzat conformismul dogmatic al realismului socialist impus de autoritățile sovietice: începând cu anii 1960, a introdus în pictura de la Chișinău colajul, pigmenții fluorescenți, nisipul și efectele de textură în relief, dând naștere unor lucrări de referință precum Fetele din Ceadâr-Lunga, Ospitalitate și Istoria unei vieți. Recunoscut drept fondatorul școlii moderne de pictură din Republica Moldova, el a lăsat o operă care a inspirat generații întregi de plasticieni pe ambele maluri ale Prutului.
Anul 1918

Românii din Maramureș se reunesc pentru pregătirea Marii Uniri

Pe 22 noiembrie 1918, la Sighetu Marmației a avut loc o mare adunare națională la care au participat mii de români maramureșeni, fiind constituit Consiliul Național Român din Maramureș și pregătite demersurile pentru participarea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Întrunirea din piața centrală a orașului s-a desfășurat într-un context extrem de tensionat, în care prăbușirea Imperiului Austro-Ungar crease un vid de autoritate, iar administrația maghiară locală și formațiunile ucrainene contestau controlul asupra comitatului. Delegații satelor maramureșene au pus bazele organizării politico-administrative românești și ale gărzilor naționale menite să păstreze ordinea, alegând conducerea Consiliului Național Român Comitatens — printre ai cărui fruntași și animatori s-au numărat avocatul Vasile Chindriș și tânărul Ilie Lazăr, viitor deputat țărănist și deținut politic în temnițele comuniste. Întrucât căile ferate și drumurile spre inima Transilvaniei erau nesigure, o parte dintre delegații maramureșeni aleși la Sighet au parcurs zeci de kilometri pe jos și cu căruțele, prin ger, pentru a duce la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, votul Maramureșului pentru unirea cu România.
Anul 1928

Are loc premiera celebrului Bolero de Maurice Ravel

La data de 22 noiembrie 1928, la Opera din Paris a fost prezentată pentru prima dată una dintre cele mai cunoscute compoziții din istoria muzicii clasice, Bolero de Maurice Ravel, o lucrare construită în jurul unei teme repetitive și al unui crescendo orchestral care a transformat-o într-un fenomen cultural internațional. Piesa nu a fost concepută inițial pentru sala de concert, ci ca muzică de balet la comanda celebrei dansatoare de origine rusă Ida Rubinstein, care îi solicitase compozitorului să orchestreze suita Iberia de Isaac Albéniz; aflând că drepturile aparțineau altui muzician, Ravel a scris o lucrare originală, un experiment hipnotic sprijinit pe un singur ritm de tobă mică repetat de 169 de ori și pe o singură temă reluată neîntrerupt timp de circa 15 minute, modificând exclusiv orchestrația și intensitatea. La premiera de la Palais Garnier, în coregrafia Bronislavei Nijinska, o spectatoare a strigat din sală „Ajutor, un nebun!” — reacție pe care Ravel a comentat-o amuzat, spunând că femeia „a înțeles lucrarea”. În mod ironic, compozitorul privea Bolero cu detașare, mărturisindu-i lui Arthur Honegger că a scris „o singură capodoperă, Bolero, dar din păcate nu conține muzică”.
Anul 1931

Se deschide Muzeul de Istorie al Bucureștiului

În ziua de 22 noiembrie 1931, în prezența prim-ministrului Nicolae Iorga, s-a deschis în Casa Moruzi de pe Calea Victoriei Muzeul de Istorie al Bucureștiului, instituție care avea să devină ulterior Muzeul Municipiului București, găzduit în Palatul Suțu. Deși primarul Gheorghe Gheorghian semnase încă din 1921 decretul de înființare a unui muzeu comunal, proiectul a prins viață abia 10 ani mai târziu, datorită tenacității medicului radiolog și colecționarului pasionat George Severeanu — numit primul său director — și sprijinului primarului Dem I. Dobrescu. La inaugurarea din Casa Moruzi, vizitatorii au descoperit un patrimoniu adunat în mare parte din donațiile și achizițiile coordonate de Severeanu: vestigii arheologice din vatra Capitalei, arme vechi, sigilii, stampe, hărți și colecții numismatice rare. În 1956, autoritățile au atribuit instituției impunătorul Palat Suțu din Piața Universității (ridicat între 1833 și 1835 pentru postelnicul Costache Suțu), unde noua expoziție a fost inaugurată în 1959 și unde funcționează și astăzi nucleul Muzeului Municipiului București.
Anul 1935

Este inaugurat primul serviciu aerian comercial regulat peste Oceanul Pacific

La 22 noiembrie 1935, hidroavionul american China Clipper a decolat din California către Manila, în Filipine, inaugurând primul serviciu aerian comercial regulat peste Oceanul Pacific — destinat inițial transportului poștal, dar care a deschis drumul călătoriilor comerciale de pasageri între America și Asia. În fața a peste 100.000 de spectatori adunați la Alameda, pe malul Golfului San Francisco, uriașul Martin M-130 al companiei Pan American Airways, pilotat de legendarul Edwin Musick, s-a ridicat de pe apă cu 110.865 de scrisori la bord, trecând, potrivit relatărilor de epocă, chiar pe sub structura aflată în construcție a Podului San Francisco–Oakland Bay din cauza greutății încărcăturii. Pentru a face posibilă traversarea de peste 13.000 de kilometri, compania lui Juan Trippe construise de la zero baze de alimentare, stații radio și hoteluri pe insulele izolate Midway și Wake, pe lângă escalele din Honolulu și Guam. China Clipper a ajuns la Manila pe 29 noiembrie (ora locală), după aproape 60 de ore efective de zbor, reducând călătoria transpacifică de la trei săptămâni pe vapor la aproape o săptămână; cursele regulate de pasageri pe aceeași rută au început în octombrie 1936.
Anul 1940

Ion Antonescu se întâlnește pentru prima dată cu Adolf Hitler

În data de 22 noiembrie 1940, conducătorul României, generalul Ion Antonescu, a efectuat o vizită la Berlin, unde s-a întâlnit pentru prima dată cu Adolf Hitler, pregătind aderarea oficială a României la Pactul Tripartit din ziua următoare și intrarea țării în tabăra puterilor Axei. Întrevederea de la Cancelaria Reichului, care a durat aproape patru ore în prezența ministrului de externe Joachim von Ribbentrop, l-a surprins pe dictatorul german, obișnuit ca liderii statelor mici să îi asculte monologurile fără replică: Antonescu a rostit o expunere vehementă de peste o oră despre tragedia pierderilor teritoriale suferite de România în vara lui 1940, contestând frontal Dictatul de la Viena prin care Transilvania de Nord fusese cedată Ungariei și obținând de la Hitler doar remarca ambiguă că „istoria nu s-a oprit în 1940”. Cum Germania avea nevoie vitală de petrolul de la Ploiești și de flancul românesc pentru planificata invazie a Uniunii Sovietice, Antonescu a semnat a doua zi, pe 23 noiembrie 1940, aderarea la Pactul Tripartit — prima dintre cele 10 întâlniri ale celor doi lideri care aveau să lege destinul României de mașina de război nazistă până în august 1944.
Anul 1942

Armata germană de la Stalingrad se află în pragul încercuirii complete

Pe 22 noiembrie 1942, generalul Friedrich Paulus i-a raportat lui Adolf Hitler situația critică a Armatei a 6-a germane în urma contraofensivei sovietice de la Stalingrad, bătălie care avea să devină una dintre cele mai mari înfrângeri ale Axei, cu urmări dramatice și pentru armata română. La doar trei zile după declanșarea Operațiunii Uranus (19 noiembrie), coloanele blindate ale Armatei Roșii spărseseră flancurile apărate de Armata a 3-a și Armata a 4-a română — slab dotate cu armament antitanc și întinse pe fronturi mult prea largi — și capturaseră podul strategic de peste Don de la Kalaci, pregătind închiderea completă a încercuirii a doua zi. În seara de 22 noiembrie, Paulus a transmis prin radio mesajul „Armata este încercuită” (Armee eingeschlossen), avertizând că rezervele de combustibil și muniție erau pe sfârșite și cerând libertate de acțiune pentru o străpungere spre sud-vest. Hitler a interzis însă categoric retragerea, crezând promisiunea nerealistă a lui Hermann Göring că Luftwaffe va putea aproviziona din aer cei peste 250.000 de militari prinși în pungă; dezastrul de la Stalingrad și din Cotul Donului a costat România peste 150.000 de militari morți, răniți sau dispăruți în prizonierat și a schimbat definitiv cursul războiului pe Frontul de Est.
Anul 1943

Începe Conferința de la Cairo

La data de 22 noiembrie 1943, Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Chiang Kai-shek s-au reunit în Egipt la Conferința de la Cairo pentru a stabili strategia aliată împotriva Japoniei și reorganizarea Asiei după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Desfășurată până la 26 noiembrie sub numele de cod Sextant, în apropierea Piramidelor din Giza, reuniunea a fost singura conferință aliată la vârf din timpul războiului la care a participat liderul Chinei naționaliste — Iosif Stalin refuzând să ia parte din cauza pactului de neutralitate aflat încă în vigoare între URSS și Japonia, motiv pentru care Roosevelt și Churchill au zburat imediat după aceea la Teheran pentru a se întâlni separat cu liderul sovietic. Declarația de la Cairo, publicată la 1 decembrie 1943, a fixat obiectivul capitulării necondiționate a Japoniei și a stipulat că toate teritoriile răpite Chinei — inclusiv Manciuria, Taiwanul (Formosa) și Insulele Pescadores — aveau să fie restituite Republicii Chineze, iar Coreea urma să devină liberă și independentă „la timpul potrivit”, formulări diplomatice care continuă să modeleze disputele geopolitice din Asia de Est.
Anul 1943

Libanul își câștigă independența

Tot pe 22 noiembrie 1943, Libanul și-a consolidat independența față de Franța, după eliberarea liderilor săi politici arestați de autoritățile franceze, dată celebrată astăzi ca Ziua Independenței Libanului. Criza izbucnise la 8 noiembrie 1943, când parlamentul libanez a abrogat unilateral articolele constituționale privind mandatul francez instituit după Primul Război Mondial; trei zile mai târziu, delegatul general al Franței Libere la Beirut, Jean Helleu, a ordonat arestarea președintelui Bechara El Khoury, a prim-ministrului Riad Al Solh și a mai multor miniștri, întemnițându-i în vechea cetate Rashaya. Măsura a declanșat greve generale, demonstrații de stradă care au unit comunitățile creștine și musulmane și un ultimatum diplomatic dur din partea Marii Britanii — care staționa trupe în Levant —, forțând Comitetul Francez de Eliberare Națională al generalului de Gaulle să cedeze și să îi elibereze pe liderii libanezi în dimineața de 22 noiembrie. În acel moment istoric a prins contur și Pactul Național nescris din 1943, care a stabilit împărțirea funcțiilor supreme ale statului pe criterii confesionale: președintele creștin maronit, prim-ministrul musulman sunnit și președintele parlamentului musulman șiit.
Anul 1943

Se naște Billie Jean King, una dintre legendele tenisului mondial

Tot în data de 22 noiembrie 1943 s-a născut la Long Beach, în California, sportiva americană Billie Jean King, câștigătoare a 39 de titluri de Grand Slam (la simplu, dublu și dublu mixt) și una dintre cele mai influente susținătoare ale egalității dintre femei și bărbați în sport. Cu 12 trofee majore la simplu, 16 la dublu feminin și 11 la dublu mixt, Billie Jean King și-a lăsat amprenta la fel de puternic și în afara terenului: în 1973, după ce a fondat Asociația de Tenis Feminin (WTA) și a amenințat cu boicotarea turneului US Open până când premiile financiare ale femeilor au fost egalate cu cele ale bărbaților — o premieră absolută în sportul profesionist —, a acceptat provocarea fostului campion Bobby Riggs, în vârstă de 55 de ani, care ironiza public tenisul feminin. Meciul din 20 septembrie 1973 de la Astrodome din Houston, intrat în istorie drept „Bătălia sexelor”, a fost urmărit la televizor de aproximativ 90 de milioane de telespectatori din întreaga lume și s-a încheiat cu victoria categorică a lui King în trei seturi (6–4, 6–3, 6–3); în 2006, complexul unde se dispută US Open la New York a primit oficial numele ei.
Anul 1955

Uniunea Sovietică testează prima sa bombă termonucleară în două trepte

La 22 noiembrie 1955, Uniunea Sovietică a testat la poligonul Semipalatinsk, în actualul Kazahstan, prima sa bombă termonucleară în două trepte, marcând o etapă majoră în cursa înarmărilor cu Statele Unite și amplificând amenințarea nucleară din timpul Războiului Rece. Cunoscută sub indicativul RDS-37 și dezvoltată de echipa condusă de fizicianul Andrei Saharov pe baza imploziei cu radiații (echivalentul sovietic al principiului american Teller–Ulam), arma a fost prima bombă adevărată cu hidrogen a URSS lansată din aer, dintr-un bombardier Tupolev Tu-16. Deși proiectul inițial viza peste 3 megatone, cercetătorii au redus intenționat puterea la circa 1,6 megatone — de aproximativ o sută de ori forța bombei de la Hiroshima — pentru a limita distrugerile în jurul poligonului; chiar și așa, unda de șoc reflectată de un strat atmosferic de inversiune termică a spart geamuri la peste 200 de kilometri distanță și a prăbușit adăposturi, provocând moartea unui militar și a unei fetițe dintr-un sat apropiat. Conștientizarea acestei forțe apocaliptice l-a împins treptat pe Andrei Saharov să devină un critic curajos al regimului sovietic și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1975.
Anul 1956

Încep Jocurile Olimpice de la Melbourne, unde România va cuceri 13 medalii

Pe 22 noiembrie 1956 au început Jocurile Olimpice de la Melbourne, ediție la care România a cucerit 13 medalii — cinci de aur, trei de argint și cinci de bronz —, printre marii campioni români numărându-se canoistul Leon Rotman și pugilistul Nicolae Linca. Primele Jocuri Olimpice găzduite vreodată în emisfera sudică (desfășurate în noiembrie–decembrie, în vara australă, cu probele ecvestre mutate la Stockholm din cauza legilor stricte de carantină ale Australiei) au avut loc într-un climat internațional exploziv, la doar câteva săptămâni după criza Suezului și zdrobirea Revoluției Maghiare de tancurile sovietice, ceea ce a dus la boicotul mai multor state și la celebrul meci de polo „Baia de sânge din apă” dintre Ungaria și URSS. Pentru România, Melbourne a reprezentat cel mai bun bilanț olimpic de până atunci: Leon Rotman a câștigat două medalii de aur la canoe (1.000 m și 10.000 m), Alexe Dumitru și Simion Ismailciuc au cucerit aurul la canoe dublu, Ștefan Petrescu s-a impus la tir, iar Nicolae Linca a adus primul titlu olimpic din istoria boxului românesc într-un mod eroic — învingându-l în finala categoriei semimijlocii pe irlandezul Fred Tiedt în pofida fracturării degetului mare al mâinii drepte chiar în prima repriză a meciului decisiv.
Anul 1956

Scriitorul Paul Goma este arestat de autoritățile comuniste

Tot la 22 noiembrie 1956, tânărul student Paul Goma a fost arestat de autoritățile comuniste în contextul manifestațiilor anticomuniste declanșate de Revoluția Maghiară, devenind ulterior unul dintre cei mai cunoscuți disidenți anticomuniști români. Născut în 1935 la Mana, în Basarabia, și marcat de drama refugierii familiei sale după anexarea sovietică, Goma era student la Facultatea de Filologie din București și participase la adunările de solidaritate cu revolta de la Budapesta; motivul direct al arestării sale a fost însă citirea la un seminar de creație a unui capitol de roman în care un student își preda carnetul de UTM în semn de protest. Condamnat la doi ani de închisoare (executați la Jilava și Gherla) și trimis apoi aproximativ cinci ani în domiciliu forțat în satul Lătești din Bărăgan, scriitorul nu s-a lăsat intimidat: în 1977 a inițiat „Mișcarea pentru drepturile omului”, inspirată de Carta 77 din Cehoslovacia, adunând semnăturile a circa 200 de români înainte de a fi arestat, bătut și forțat în cele din urmă să plece în exil la Paris, unde Securitatea a încercat în 1981 să îl asasineze printr-un colet-capcană.
Anul 1963

Președintele american John F. Kennedy este asasinat la Dallas

În data de 22 noiembrie 1963, John Fitzgerald Kennedy, cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, a fost asasinat la Dallas, în Texas, la vârsta de 46 de ani; vicepreședintele Lyndon B. Johnson i-a succedat în funcție, iar președinția sa — marcată de criza rachetelor din Cuba, cursa spațială și promovarea drepturilor civile — s-a încheiat printr-unul dintre cele mai șocante și controversate evenimente politice ale secolului al XX-lea. La ora locală 12:30, în timp ce limuzina decapotabilă Lincoln Continental trecea prin Dealey Plaza, gloanțele trase de la etajul al șaselea al clădirii Texas School Book Depository l-au ucis pe Kennedy și l-au rănit grav pe guvernatorul Texasului, John Connally; întreaga secvență de 26 de secunde a fost filmată întâmplător de croitorul Abraham Zapruder, devenind cel mai analizat document video din istoria criminalisticii. Două ore și opt minute mai târziu, Lyndon B. Johnson a depus jurământul la bordul avionului Air Force One, pe aeroportul Love Field, având-o alături pe Jacqueline Kennedy în costumul său roz Chanel încă pătat de sânge, pe care a refuzat să îl schimbe spunând: „Vreau să vadă ce au făcut”. Împușcarea principalului suspect, Lee Harvey Oswald, în direct la televiziune de către Jack Ruby, două zile mai târziu, a alimentat decenii întregi de teorii ale conspirației, în pofida concluziei Comisiei Warren (1964) că Oswald a acționat singur.
Anul 1963

Mor scriitorii Aldous Huxley și C. S. Lewis

Tot pe 22 noiembrie 1963, în aceeași zi în care a fost asasinat John F. Kennedy, literatura universală a pierdut doi autori remarcabili: Aldous Huxley, creatorul romanului Minunata lume nouă, și C. S. Lewis, autorul seriei Cronicile din Narnia. Suprapunerea celor trei dispariții a făcut ca moartea celor doi mari scriitori britanici să treacă aproape neobservată în presa internațională, monopolizată complet de atentatul de la Dallas — coincidență care a inspirat ulterior volumul filosofic Between Heaven and Hell al lui Peter Kreeft, imaginând o dezbatere postumă între cei trei. La Oxford, Clive Staples Lewis, profesor de literatură medievală și renascentistă și prieten apropiat al lui J. R. R. Tolkien în cenaclul The Inklings, a murit de insuficiență renală la 64 de ani, cu aproximativ o oră înainte ca focurile de armă să răsune în Dallas. Câteva ore mai târziu, la Los Angeles, Aldous Huxley — în vârstă de 69 de ani și bolnav de cancer laringian în fază terminală — i-a scris pe o foaie soției sale, Laura, o ultimă dorință: „LSD, 100 micrograme, intramuscular”, primind două doze ale substanței psihedelice explorate anterior în eseul Porțile percepției înainte de a muri în liniște.
Anul 1967

ONU adoptă Rezoluția 242 privind conflictul arabo-israelian

La 22 noiembrie 1967, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 242, care a stabilit principiile negocierilor de pace în Orientul Mijlociu după Războiul de Șase Zile și a devenit un reper fundamental al diplomației internaționale în regiune. Votată în unanimitate de cei 15 membri ai Consiliului la peste cinci luni după războiul din iunie 1967 — în urma căruia Israelul ocupase Peninsula Sinai, Fâșia Gaza, Cisiordania, Ierusalimul de Est și Înălțimile Golan —, rezoluția a consacrat formula cunoscută drept „teritorii contra pace”, solicitând retragerea forțelor israeliene și, simultan, recunoașterea dreptului fiecărui stat din zonă de a trăi în pace, în granițe sigure și recunoscute. Secretul longevității, dar și al disputelor nesfârșite în jurul documentului stă într-un singur detaliu de redactare calculat de diplomatul britanic Lord Caradon: versiunea engleză cere retragerea „din teritorii ocupate” (from territories occupied), omițând deliberat cuvântul „toate” sau articolul hotărât, în timp ce varianta franceză folosește formula des territoires occupés. Această ambiguitate constructivă a permis unanimitatea din 1967 și a stat la baza tratatelor de pace încheiate de Israel cu Egiptul (1979) și Iordania (1994), rămânând însă și astăzi prilej de interpretări divergente.
Anul 1967

Se naște Boris Becker, legendarul tenisman german

Tot în data de 22 noiembrie 1967 s-a născut la Leimen tenismanul german Boris Becker, devenit în 1985, la numai 17 ani, cel mai tânăr câștigător al turneului masculin de simplu de la Wimbledon, și care avea să adune de-a lungul carierei șase titluri de Grand Slam, o medalie olimpică de aur la dublu și prima poziție în clasamentul mondial. Triumful său din 7 iulie 1985 pe iarba de la All England Club, în fața sud-africanului Kevin Curren (6–3, 6–7, 7–6, 6–4), a zguduit tenisul mondial: la 17 ani și 227 de zile, Becker a devenit nu doar cel mai tânăr campion masculin din istoria Wimbledonului (record rămas în picioare până astăzi), ci și primul jucător necotat printre favoriți și primul german care a ridicat trofeul. Supranumit „Boom Boom” pentru serviciul său nimicitor și celebru pentru plonjoanele acrobatice pe iarbă, el a fost îndrumat în acei ani decisivi de antrenorul Günther Bosch și de managerul român Ion Țiriac, al cărui spirit de afaceri l-a transformat într-un fenomen global care a declanșat o adevărată explozie a tenisului în Germania. Avea să mai câștige de două ori la Wimbledon (1986, 1989), de două ori la Australian Open (1991, 1996) și o dată la US Open (1989), cucerind aurul olimpic la dublu în 1992, la Barcelona, alături de Michael Stich.
Anul 1968

Formația The Beatles lansează celebrul White Album

Pe 22 noiembrie 1968, formația britanică The Beatles a lansat albumul dublu intitulat oficial The Beatles, intrat în istorie sub numele de White Album, unul dintre cele mai influente materiale discografice din istoria muzicii rock, remarcat prin diversitatea extraordinară a stilurilor muzicale. Compuse în mare parte în timpul retragerii trupei în India, la ashramul lui Maharishi Mahesh Yogi din Rishikesh — unde muzicienii aveau la dispoziție aproape exclusiv chitare acustice —, cele 30 de piese au fost înregistrate într-o atmosferă atât de tensionată încât Ringo Starr a părăsit temporar formația timp de două săptămâni (Paul McCartney înlocuindu-l la tobe pe „Back in the U.S.S.R.” și „Dear Prudence”), iar multe cântece au fost lucrate aproape ca proiecte individuale. În contrast total cu explozia psihedelică de culori a copertei Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band din anul anterior, artistul pop Richard Hamilton a propus o copertă minimalistă complet albă, purtând doar numele trupei în relief și un număr de serie ștanțat pe primele tiraje; exemplarul cu numărul 0000001, păstrat decenii la rând într-un seif de Ringo Starr, a fost vândut la licitație în 2015 cu 790.000 de dolari, record mondial la acea dată pentru un disc de vinil.
Anul 1968

Serialul Star Trek difuzează unul dintre cele mai cunoscute săruturi interrasiale din istoria televiziunii

Tot la 22 noiembrie 1968, personajele căpitanul Kirk și locotenentul Uhura s-au sărutat într-un episod al celebrului serial science-fiction Star Trek, scena dobândind o puternică semnificație culturală într-o Americă încă marcată de segregarea rasială și de lupta pentru drepturile civile. Difuzat de postul NBC la doar șapte luni după asasinarea lui Martin Luther King Jr. — care, cu un an mai devreme, o convinsese personal pe actrița Nichelle Nichols să nu renunțe la rolul locotenentului Uhura, explicându-i ce impact simbolic are prezența ei pe ecran —, episodul „Plato’s Stepchildren” a stârnit temeri serioase în conducerea televiziunii că stațiile afiliate din sudul Statelor Unite vor boicota difuzarea. Directorii NBC au cerut filmarea unei variante alternative fără sărut, însă William Shatner și Nichelle Nichols au sabotat intenționat dublele de rezervă, stricându-le prin grimase subtile până când echipa a rămas doar cu varianta sărutului. Deși existaseră câteva precedente izolate anterior în televiziunea britanică și americană, momentul din Star Trek a rămas reperul cultural absolut — și, spre surprinderea șefilor NBC, a atras cel mai mare val de scrisori de susținere din întreaga istorie a serialului.
Anul 1968

Un avion japonez amerizează accidental în Golful San Francisco, fără victime

Tot în ziua de 22 noiembrie 1968, un avion de pasageri al companiei Japan Airlines a ajuns în apă înainte de a atinge pista aeroportului din San Francisco, dar toate cele 107 persoane aflate la bord au supraviețuit, iar aeronava a fost recuperată, reparată și repusă ulterior în serviciu. Zborul Japan Air Lines 2, efectuat cu un cvadrimotor Douglas DC-8 numit Shiga pe ruta Tokyo–San Francisco, cobora prin ceață densă spre aeroport când o configurare greșită a pilotului automat și lipsa de familiaritate a echipajului cu procedura de aterizare instrumentală au făcut ca avionul să atingă apa Golfului San Francisco la circa patru kilometri înaintea pragului pistei. Aterizarea în apele puțin adânci a fost atât de lină încât fuzelajul a rămas intact, niciunul dintre cei 96 de pasageri și 11 membri ai echipajului nu a fost rănit grav, iar călătorii au părăsit aeronava pe bărcile pneumatice cu bagajele uscate. Incidentul a intrat în manualele de siguranță aeriană și management datorită sincerității dezarmante a căpitanului Kohei Asoh în fața anchetatorilor americani ai NTSB: întrebat cum a ajuns în golf, pilotul a răspuns fără ocolișuri „După cum spuneți voi, americanii, am dat-o în bară” (I fucked up), episod rămas celebru drept „apărarea Asoh”.
Anul 1972

Moare fizicianul român Horia Hulubei

La data de 22 noiembrie 1972 s-a stins din viață la București academicianul Horia Hulubei, unul dintre întemeietorii fizicii atomice și nucleare românești, al cărui nume este purtat astăzi de Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară de la Măgurele. Născut la Iași în 1896 și rănit grav în Primul Război Mondial ca ofițer-aviator pe frontul din Franța (pentru care a fost decorat cu Legiunea de Onoare), Hulubei a lucrat la Sorbona alături de laureatul Nobel Jean Perrin, afirmându-se ca pionier mondial al spectroscopiei cu raze X; în anii 1930, la Paris, a contribuit la cercetările pentru identificarea elementelor chimice 85 (astat) și 87 (franciu), pe care propusese inițial să le boteze dor și moldaviu, chiar dacă prioritatea oficială a fost acordată ulterior altor echipe. Întors în țară, a fost rector al Universității din București între 1941 și 1944, iar în 1956 a fondat Institutul de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele, reușind în plin Război Rece să păstreze punți științifice cu laboratoarele occidentale și să formeze generația de cercetători care a integrat fizica românească în circuitul internațional.
Anul 1975

Juan Carlos I este proclamat rege al Spaniei

În data de 22 noiembrie 1975, la două zile după moartea dictatorului Francisco Franco, Juan Carlos I a fost proclamat rege al Spaniei, urmând să joace un rol esențial în tranziția pașnică a țării de la dictatură la democrație. Desemnat personal de Franco în 1969 drept succesor — peste capul tatălui său, Don Juan de Borbón, considerat prea liberal de regim —, noul monarh era privit cu suspiciune atât de opoziția democratică, convinsă că va prelungi franchismul, cât și de cercurile ultraconservatoare. În discursul său de învestitură din fața Cortesurilor, Juan Carlos I a promis însă să fie „regele tuturor spaniolilor” și, împreună cu premierul Adolfo Suárez, a demontat pas cu pas dictatura din interior, legalizând partidele politice (inclusiv Partidul Comunist), organizând alegerile libere din 1977 și promulgând Constituția democratică din 1978. Momentul său de apogeu a venit în noaptea de 23 februarie 1981, când, în timpul tentativei de lovitură de stat militare conduse de locotenent-colonelul Antonio Tejero în Parlament, regele a apărut la televiziune în uniformă de căpitan-general ordonând armatei să apere ordinea constituțională — gest care a salvat democrația spaniolă, chiar dacă finalul domniei sale avea să fie umbrit de scandaluri financiare și de abdicarea din 2014.
Anul 1977

Avionul supersonic Concorde inaugurează cursele regulate către New York

Pe 22 noiembrie 1977, companiile British Airways și Air France au inaugurat zborurile comerciale regulate către New York cu celebrul avion supersonic Concorde, capabil să traverseze Atlanticul în aproximativ trei ore și jumătate. Deși aeronava franco-britanică opera deja curse regulate din ianuarie 1976 spre Rio de Janeiro, Bahrain și Washington, ruta cea mai râvnită — legătura cu New York — fusese blocată timp de 19 luni de autoritățile aeroportuare locale și de procesele locuitorilor nemulțumiți de zgomotul motoarelor cu postcombustie; abia după o decizie favorabilă a Curții Supreme a SUA din octombrie 1977, cele două aparate Concorde sosite din Londra și Paris au aterizat aproape simultan pe aeroportul JFK. Zburând la Mach 2 (peste 2.150 km/h) și la 18.000 de metri altitudine — de unde pasagerii puteau distinge curbura Pământului —, fuselajul se încălzea prin frecarea cu aerul atât de puternic încât se dilata în zbor cu 15 până la 25 de centimetri. Datorită diferenței de fus orar, pasagerii plecați din Europa ajungeau la New York, pe ceasul local, mai devreme decât ora la care decolaseră; costurile uriașe și tragedia de la Paris din 2000 au dus însă la retragerea definitivă a flotei în 2003.
Anul 1986

Mike Tyson devine cel mai tânăr campion mondial la categoria grea

La 22 noiembrie 1986, la numai 20 de ani, pugilistul american Mike Tyson l-a învins pe Trevor Berbick și a cucerit centura mondială WBC, stabilind un record istoric în boxul profesionist. În ringul hotelului Las Vegas Hilton, la 20 de ani și aproape cinci luni, Tyson a doborât cu peste un an și jumătate recordul stabilit în 1956 de Floyd Patterson (21 de ani și 10 luni) — pregătit, printr-o coincidență remarcabilă, de același antrenor legendar, Cus D’Amato, care murise cu un an înainte de triumful lui Tyson. Confruntarea cu experimentatul campion jamaicano-canadian Trevor Berbick (ultimul pugilist care îl învinsese pe Muhammad Ali) s-a încheiat rapid, după două reprize și 5 minute și 35 de secunde de luptă efectivă: un croșeu de stânga devastator l-a trimis pe Berbick la podea, iar acesta a încercat de trei ori să se ridice, prăbușindu-se de fiecare dată în fața arbitrului Mills Lane, într-una dintre cele mai celebre secvențe din istoria boxului. Recordul de precocitate al lui Mike Tyson la categoria grea nu a fost depășit nici până astăzi.
Anul 1988

Este prezentat publicului bombardierul american B-2 Spirit

În ziua de 22 noiembrie 1988, Statele Unite au dezvăluit pentru prima dată publicului bombardierul B-2 Spirit, aeronavă dezvoltată în secret pentru a reduce posibilitatea detectării sale de către radare, a cărei formă neobișnuită de aripă zburătoare a devenit un simbol al tehnologiei militare moderne. Ceremonia a avut loc la baza Air Force Plant 42 din Palmdale, California, sub măsuri stricte de securitate: cei aproximativ 500 de invitați și reporteri au avut voie să privească avionul exclusiv din față, Pentagonul încercând să ascundă profilul în zig-zag al bordului de fugă al aripii, crucial pentru dispersarea undelor radar. Planul a fost însă dejucat în câteva minute de jurnaliștii revistei Aviation Week, care au observat că spațiul aerian de deasupra bazei nu fusese închis: închiriind un mic avion Cessna, ei au survolat direct platforma și au publicat fotografii clare de sus ale întregii siluete. Dezvoltat de Northrop cu un cost total de program care a depășit 2 miliarde de dolari pe aparat (fiind construite doar 21 de exemplare), B-2 Spirit are o amprentă radar comparabilă cu cea a unei păsări mici și a debutat în luptă în 1999, zburând fără escală din Missouri până deasupra Iugoslaviei.
Anul 1990

Margaret Thatcher își anunță demisia

La data de 22 noiembrie 1990, supranumită „Doamna de Fier”, Margaret Thatcher a anunțat că renunță la funcția de prim-ministru al Marii Britanii după 11 ani la conducerea guvernului, urmând să fie înlocuită de John Major. După trei victorii consecutive în alegerile generale (1979, 1983, 1987) și o transformare economică radicală bazată pe privatizări și dereglementare, cea mai longevivă șefă de guvern britanică a secolului al XX-lea nu a fost învinsă la urne de opoziția laburistă, ci de revolta propriului Partid Conservator, sfâșiat de impopulara taxă locală Poll Tax și de ostilitatea tot mai pronunțată a lui Thatcher față de integrarea europeană. Cu două zile înainte, în primul tur al cursei interne provocate de fostul ministru Michael Heseltine, ea câștigase votul deputaților conservatori (204 la 152), dar ratase cu numai patru voturi marja regulamentară de 15% care i-ar fi evitat un al doilea tur. Deși declarase inițial că va lupta mai departe, consultările individuale din seara de 21 noiembrie cu miniștrii săi i-au arătat că își pierduse sprijinul cabinetului; în dimineața de 22 noiembrie a anunțat demisia pentru a păstra unitatea partidului, părăsind Downing Street 10 șase zile mai târziu, cu lacrimi în ochi.
Anul 1995

Este lansat Toy Story, primul lungmetraj realizat integral prin animație computerizată

Pe 22 noiembrie 1995 a fost lansat în cinematografele americane Toy Story, producția studiourilor Pixar și Disney care a revoluționat cinematografia, demonstrând potențialul animației digitale și deschizând o nouă eră în industria filmului. Regizat de John Lasseter și avându-i la voci pe Tom Hanks (Woody) și Tim Allen (Buzz Lightyear), lungmetrajul de 81 de minute a reprezentat un pariu tehnologic și financiar riscant pentru micul studio Pixar, cumpărat de Steve Jobs în 1986: randarea fiecărui cadru dura între 45 de minute și 30 de ore, fiind necesare aproximativ 800.000 de ore de procesare pe o fermă de stații de lucru Sun Microsystems pentru cele 114.240 de cadre ale filmului. Cu doi ani înainte de lansare, în noiembrie 1993, producția fusese la un pas de anulare după o proiecție internă catastrofală în care personajul Woody părea arogant și antipatic, obligând echipa să rescrie scenariul în câteva săptămâni. Succesul a fost uriaș — peste 360 de milioane de dolari încasări mondiale la un buget de 30 de milioane, un premiu Oscar special pentru John Lasseter și o listare spectaculoasă la bursă a studioului Pixar la o săptămână după premieră, care l-a transformat pe Steve Jobs în miliardar.
Anul 2003

Lucian Bute debutează cu victorie în boxul profesionist

În data de 22 noiembrie 2003, pugilistul român Lucian Bute a debutat cu victorie în boxul profesionist, învingându-l prin knockout tehnic pe Robert Muhammad, la Montreal, deschizând drumul spre titlul de campion mondial IBF la categoria supermijlocie cucerit în 2007. Originar din comuna Pechea (județul Galați) și medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale de amatori din 1999, Bute avea 23 de ani când a urcat prima dată în ringul profesionist la Bell Centre din Montreal — arena care avea să devină fief al carierei sale, umplută ulterior de peste 15.000 de spectatori la fiecare gală. În acea seară, românul a avut nevoie de mai puțin de două reprize pentru a-l învinge pe americanul Robert Muhammad, inaugurând o serie impresionantă de 30 de victorii consecutive fără înfrângere. Pe 19 octombrie 2007, tot la Montreal, Bute l-a învins prin knockout tehnic în repriza a 11-a pe columbianul Alejandro Berrio și a câștigat centura mondială IBF la supermijlocie, pe care a apărat-o cu succes de nouă ori consecutiv, inclusiv în fața publicului român, la Romexpo, în iulie 2011, contra francezului Jean-Paul Mendy.
Anul 2004

Începe Revoluția Portocalie din Ucraina

La 22 noiembrie 2004, în Ucraina au izbucnit proteste masive în urma acuzațiilor de fraudare a alegerilor prezidențiale, manifestații care au declanșat Revoluția Portocalie și au determinat repetarea turului al doilea de scrutin, câștigat ulterior de Viktor Iușcenko. Scânteia a fost anunțul Comisiei Electorale Centrale care îl dădea câștigător pe premierul pro-rus Viktor Ianukovici după turul decisiv din 21 noiembrie, în contradicție flagrantă cu sondajele de la ieșirea de la urne și cu rapoartele observatorilor internaționali ai OSCE, care documentaseră fraude sistematice, vot multiplu și intimidări. Îmbrăcați în portocaliu — culoarea campaniei liderului pro-occidental Viktor Iușcenko, al cărui chip fusese desfigurat în timpul campaniei în urma unei otrăviri cu dioxină —, sute de mii de ucraineni au ocupat pașnic Piața Independenței (Maidan) din Kiev, instalând un adevărat oraș de corturi în gerul iernii. Presiunea civică susținută săptămâni la rând fără vărsare de sânge a convins Curtea Supremă a Ucrainei să anuleze rezultatul pe 3 decembrie și să ordone repetarea turului al doilea pe 26 decembrie 2004, alegeri câștigate de Iușcenko cu 52% din voturi.
Anul 2005

Angela Merkel devine prima femeie cancelar al Germaniei

La data de 22 noiembrie 2005, Angela Merkel a preluat conducerea guvernului german, devenind prima femeie și prima persoană provenită din fosta Germanie de Est care a ocupat funcția de cancelar, pe care avea să o exercite timp de 16 ani. Născută la Hamburg în 1954, dar crescută în RDG, unde tatăl său, pastor luteran, primise o parohie, Merkel era doctor în chimie cuantică la Academia de Științe din Berlinul de Est atunci când a căzut Zidul Berlinului în 1989, intrând în politică abia la 35 de ani. Subestimată mult timp de liderii conservatori vest-germani — fostul cancelar Helmut Kohl o numea paternalist das Mädchen („fata”) —, ea a preluat șefia CDU în 2000, după scandalul finanțărilor ilegale ale partidului, iar în urma alegerilor strânse din toamna lui 2005 a format o mare coaliție cu social-democrații, fiind aleasă de Bundestag cu 397 din cele 611 voturi valabil exprimate. De-a lungul celor patru mandate consecutive (2005–2021), la doar câteva zile distanță de recordul de longevitate al lui Kohl, Merkel a gestionat criza financiară mondială, criza zonei euro, criza refugiaților din 2015 și pandemia de COVID-19, devenind figura politică centrală a Uniunii Europene.
Anul 2005

Microsoft lansează consola Xbox 360

Tot pe 22 noiembrie 2005, Microsoft a lansat în Statele Unite și Canada consola Xbox 360, unul dintre cele mai influente produse din istoria industriei jocurilor video și principalul concurent al consolelor PlayStation 3 și Nintendo Wii. Beneficiind de un avans strategic de un an întreg față de rivalii PlayStation 3 și Wii (ajunși pe piață abia în noiembrie 2006), consola a remodelat cultura gamingului prin integrarea profundă a serviciului online Xbox Live, a distribuției digitale de jocuri și a sistemului de realizări (Achievements), adoptat rapid de întreaga industrie. Lansarea accelerată a adus însă cu sine unul dintre cele mai costisitoare defecte hardware din istoria tehnologiei: primele modele de Xbox 360 sufereau de supraîncălzire și fisurarea lipiturilor de pe placa de bază, defect semnalat prin celebrul „Inel Roșu al Morții” (Red Ring of Death — trei LED-uri roșii aprinse în jurul butonului de pornire). În 2007, Microsoft a extins garanția la trei ani, asumându-și costuri de peste un miliard de dolari pentru reparații și înlocuiri, decizie care a salvat încrederea jucătorilor și a propulsat Xbox 360 spre peste 84 de milioane de unități vândute la nivel global.
Anul 2009

Românii votează pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300

În data de 22 noiembrie 2009, concomitent cu primul tur al alegerilor prezidențiale, în România s-a desfășurat referendumul consultativ privind trecerea la un Parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, ambele propuneri fiind aprobate, iar referendumul validat. Convocat de președintele Traian Băsescu, scrutinul a înregistrat o prezență la urne de 50,95% — depășind la limită pragul legal de 50% plus unu necesar validării —, în timp ce opțiunile alegătorilor au fost zdrobitoare: 77,78% dintre voturile valabil exprimate au susținut Parlamentul unicameral și 88,84% au cerut reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300. Deși Curtea Constituțională a României a decis ulterior, în 2012, că voința populară exprimată printr-un referendum validat obligă legislativul să nu adopte măsuri contrare ei, revizuirea Constituției necesară punerii în practică a rezultatului nu a fost niciodată finalizată. Paradoxal, la alegerile parlamentare din 2012, în baza legii electorale uninominale de atunci, legislativul a atins un record istoric de 588 de deputați și senatori, transformând referendumul din 22 noiembrie 2009 într-una dintre cele mai invocate teme neonorate ale politicii românești.
Anul 2013

Este anunțată descoperirea unui dinozaur care domina America de Nord înaintea lui T. rex

Pe 22 noiembrie 2013, cercetătorii au prezentat în revista Nature Communications specia Siats meekerorum, un dinozaur carnivor de mari dimensiuni care a trăit în urmă cu aproximativ 98 de milioane de ani, descoperire esențială pentru înțelegerea evoluției marilor prădători preistorici. Fosilele parțiale scoase la iveală din formațiunea Cedar Mountain din statul american Utah de paleontologii Lindsay Zanno și Peter Makovicky aparțineau unui individ juvenil care măsura deja peste nouă metri lungime și cântărea aproximativ patru tone — indicând că un adult putea rivaliza în dimensiuni cu prădătorii giganți din grupul carcharodontosaurienilor, precum Giganotosaurus sau Acrocanthosaurus. Numele genului, Siats, a fost inspirat de un monstru canibal din mitologia populației amerindiene Ute din Utah. Descoperirea a umplut un gol de peste 30 de milioane de ani din registrul fosil nord-american, arătând că în Cretacicul mijlociu strămoșii lui Tyrannosaurus rex erau încă prădători de talie modestă, ținuți în umbră de giganți precum Siats meekerorum, și au putut evolua spre dimensiunile lor legendare abia după dispariția acestor rivali de vârf.
Anul 2017

Generalul sârb Ratko Mladić este condamnat la închisoare pe viață

La 22 noiembrie 2017, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie l-a găsit vinovat pe generalul sârb bosniac Ratko Mladić de genocid, crime împotriva umanității și crime de război, condamnându-l la închisoare pe viață într-un verdict de referință pentru judecarea atrocităților comise în timpul războiului din Bosnia. Fost comandant al Armatei Republicii Srpska între 1992 și 1995 și supranumit „Măcelarul din Bosnia”, Mladić a fost condamnat la Haga pentru 10 din cele 11 capete de acuzare, printre care rolul său direct în genocidul de la Srebrenița din iulie 1995 — unde peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani bosniaci au fost executați, în cel mai grav masacru produs în Europa după Al Doilea Război Mondial — și în asediul de aproape 4 ani al orașului Sarajevo, soldat cu moartea a peste 10.000 de oameni, dintre care peste 5.400 de civili. După ce s-a ascuns de justiția internațională timp de aproape 16 ani, fiind capturat abia în mai 2011 într-un sat din nordul Serbiei, Mladić a fost evacuat din sala de judecată chiar înaintea citirii sentinței din 22 noiembrie 2017, după ce a strigat la judecători acuzându-i de minciună; condamnarea la detenție pe viață — ultimul mare verdict în primă instanță al tribunalului înainte de închiderea acestuia — a fost menținută definitiv în apel în iunie 2021. Ratko Mladić a murit în 2026.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile