Multă vreme, oamenii de știință au crezut că celulele imune produse în măduva noastră osoasă porneau în masă spre creier ori de câte ori acesta trebuia apărat de o leziune sau de o infecție. Apoi, în 2018, s-a descoperit că craniul are o scurtătură secretă.
Cercetătorii au găsit dovezi ale unor canale minuscule și ascunse care leagă măduva osoasă a craniului de membrana ce învelește creierul. Descoperirea sugera că craniul are propriile căi de urgență pentru răspunsul imun.
În anii care au urmat, am aflat tot mai multe despre aceste conexiuni misterioase dintre măduva craniului și creier. Noile descoperiri sugerează că acest centru de activitate imunitară ar putea fi implicat și în apariția bolilor.
Potrivit unui studiu condus de cercetători de la Harvard Medical School și publicat în revista de specialitate Science Translational Medicine, măduva osoasă a craniului pare să joace un rol semnificativ și la persoanele care suferă de dureri cronice. Studiul este însă observațional. Sugerează o legătură, dar nu poate spune deocamdată care parte o influențează pe cealaltă.
Echipa nu a pornit de la zero. Într-o lucrare anterioară, o parte dintre acești cercetători găsiseră semne că, la persoanele cu migrenă cu aură vizuală, nivelurile unei proteine numite proteina translocatoare (TSPO) sunt ridicate în vecinătatea măduvei osoase craniene. TSPO se găsește în cantități mari în celulele imune ale măduvei osoase. Dovezile sugerau, așadar, că un răspuns imun pornit din măduva craniului ar putea fi implicat, într-un fel sau altul, în crizele de migrenă.
Pista ar putea duce însă dincolo de migrenă, după cum au scris în articol cercetătorii, coordonați de specialistul în imagistică clinică Mehrbod Mohammadian: „Descoperiri similare în cazul unor boli neurodegenerative și psihiatrice, precum boala Alzheimer, accidentul vascular cerebral, depresia și autismul, sugerează că activarea măduvei craniene ar putea să nu fie specifică migrenei, ci să reprezinte un răspuns neuroimunitar mai fundamental, comun mai multor afecțiuni neuroinflamatorii.”
Mai mult TSPO la cei cu durere cronică
Pentru a aprofunda cercetarea, echipa a analizat scanările cerebrale PET/RMN a 125 de adulți cu dureri cronice: 88 cu dureri cronice de spate și 37 cu osteoartrită de genunchi. Scanările lor au fost comparate cu cele ale celor 22 de participanți sănătoși din grupul de control.
Rezultatele au arătat că, față de grupul de control, participanții cu durere cronică aveau niveluri mai ridicate de TSPO în porțiuni extinse ale craniului. Creșterile erau pronunțate în regiunile frontale și parietale. Ambele grupuri cu durere cronică au avut niveluri ridicate de TSPO. Semnalul cel mai puternic a apărut însă la participanții cu dureri de genunchi.
Semnalele TSPO mai puternice din datele PET au fost asociate cu o durere mai intensă și cu un impact mai mare asupra vieții de zi cu zi, după cum au raportat participanții în răspunsurile la chestionare. Prin mai multe tipuri de analize, cercetătorii au găsit și indicii, de tărie variabilă, care leagă nivelurile de TSPO de anxietate, depresie și povara durerii.
Două probe de țesut, un indiciu preliminar
Pentru a completa datele din scanări, cercetătorii au examinat separat țesut cranian donat de doi bărbați decedați, ambii în vârstă de 62 de ani. Unul avea antecedente de durere cronică, celălalt nu raportase astfel de probleme.
În măduva osoasă craniană a bărbatului cu durere cronică, numărul total de celule era de peste două ori mai mare decât în proba donatorului de control: 3.826 de celule, față de 1.616. Proporția celulelor TSPO-pozitive era și ea mai mare: 82%, față de 55%.
Cercetătorii au precizat că rezultatele post-mortem sunt doar preliminare. Luate însă împreună cu corelațiile observate în datele despre creier, descoperirile sugerează că activitatea imunitară care implică măduva osoasă craniană este legată de durerea cronică.
„Aceste descoperiri oferă o justificare solidă pentru a investiga mai departe această structură, trecută cu vederea până acum, care rămâne în mare parte neexplorată în contextul durerii”, au scris cercetătorii. Ei sugerează că ar merita urmărite terapii care vizează sau stimulează măduva osoasă craniană, pentru a ajuta la ameliorarea durerii.
Un mecanism încă neînțeles
Cât despre activitatea celulară care ar putea explica durerea în acest caz, cercetătorii spun că nu este încă înțeleasă. Sugerează totuși că sunt implicate, într-un fel, „mecanismele legate de interacțiunea neuroimună dintre craniu și creier”.
Echipa speculează că semnalele imune pornite din creier s-ar putea propaga spre măduva osoasă craniană prin canalele dintre craniu și meninge. Acolo ar activa celulele imune ale măduvei, numite celule mieloide, care încep să se mobilizeze. Procesul ar putea duce, în etapele următoare, la neuroinflamație.
Cum studiul a fost observațional, nu putem spune cu certitudine dacă această activitate a măduvei osoase craniene contribuie la durerea cronică sau dacă, într-un fel, lucrurile stau invers. Ceva se întâmplă aici, dar pentru mai multe răspunsuri va fi nevoie de cercetări viitoare.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Premiul Nobel pentru Chimie 2026, acordat lui Henri B. Kagan și Kenso Soai pentru o descoperire-cheie în sinteza organică
Unele zone mai mici, altele mai mari: legătura încâlcită dintre traumele din copilărie și structura creierului
Cancerul colorectal e tot mai frecvent la tineri și e adesea depistat prea târziu
Ce este ciuma pneumonică și cât de periculoasă e?
