Harta babiloniană a lumii, cunoscută sub numele de Imago Mundi, oferă o perspectivă asupra modului în care babilonienii percepeau lumea acum mii de ani.
Nume: Harta babiloniană a lumii („Imago Mundi” în latină);
Ce reprezintă: O tăbliță de lut inscripționată cu cea mai veche hartă cunoscută a lumii antice;
Origine: Abu Habba (Sippar), un vechi oraș babilonian din Irakul de astăzi;
Perioadă de realizare: Aproximativ secolul al VI-lea î.Hr.;
Ce ne dezvăluie despre trecut: Această tăbliță, care prezintă viziunea babilonienilor asupra lumii de acum mii de ani, este plină de detalii ce ne oferă o fereastră spre o epocă demult apusă. De exemplu, lumea antică este reprezentată ca un disc singular, înconjurat de un inel de apă denumit Râul Amar. În centrul acestui disc se află râul Eufrat și orașul antic mesopotamian Babilon. Etichetele scrise în cuneiform, un sistem de scriere străvechi, identifică fiecare locație de pe hartă, conform British Museum.
Imago Mundi, harta babiloniană a lumii
Un aspect interesant este că specialiştii babilonieni în cartografiere par să fi folosit unele licențe creative. De exemplu, „Babilonul” este marcat doar pe un capăt al Eufratului, deși orașul a ocupat ambele maluri ale râului pe parcursul istoriei sale.[sursa]
Babilonul era considerat centrul lumii de către babilonieni, ceea ce explică poziționarea sa centrală pe hartă. Orașul era un important centru politic, cultural și religios, renumit pentru marile sale construcții, cum ar fi Turnul Babel și Grădinile Suspendate, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Deasupra hărții se află un bloc de text care descrie crearea lumii de către Marduk, zeul principal al Babiloniei. Textul menționează mai multe animale – inclusiv o capră de munte, un leu, un leopard, o hienă și un lup – precum și câțiva conducători notabili, cum ar fi Utnapiştim, un rege care a supraviețuit unui potop epic.
Deși nu este precisă din punct de vedere geografic, harta reflectă o metodă primitivă de organizare a spațiului și de percepție a lumii, care a influențat în mod indirect dezvoltarea ulterioară a cartografiei.
Pe spatele hărții se află mai mult text care descrie opt regiuni periferice, cunoscute sub numele de „nagu”, fiecare având o scurtă descriere.
Deși este o tăbliță fragilă, harta s-a păstrat remarcabil de bine, oferind detalii clare și vizibile, care continuă să fie studiate de cercetători. Tăblița de lut, care măsoară 12,2 x 8,2 centimetri, face parte din colecția permanentă a British Museum.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
