În realitate, Alzheimer ar putea să nu fie o boală a creierului, dezvăluie un expert

Căutarea unui leac pentru boala Alzheimer devine tot mai competitivă și mai controversată, în contextul unor dispute majore apărute în ultimii ani, cea mai recentă afirmaţie fiind aceea că Alzheimer ar putea să nu fie o boală a creierului în realitate.

În iulie 2022, revista Science a raportat că un studiu esențial publicat în anul 2006 în prestigioasa revistă Nature, care identificase un subtip de proteină cerebrală numită beta-amiloid ca fiind cauza bolii Alzheimer, ar fi putut fi bazat pe date falsificate.^[studiu]

Cu un an înainte, în iunie 2021, Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) aprobase aducanumab, un anticorp care vizează beta-amiloidul, ca tratament pentru Alzheimer, deși datele care susțineau utilizarea sa erau incomplete și contradictorii.^[sursa]

Unii medici consideră că aducanumab nu ar fi trebuit aprobat niciodată, în timp ce alții susțin că ar trebui să i se ofere o șansă.

În condițiile în care milioane de oameni au nevoie de un tratament eficient, de ce cercetătorii nu au reușit încă să găsească un leac pentru ceea ce este, fără îndoială, una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă omenirea?

Ieșirea din paradigma beta-amiloidului

De ani de zile, cercetătorii s-au concentrat pe găsirea de noi tratamente pentru boala Alzheimer prin prevenirea formării aglomerărilor de beta-amiloid, o proteină misterioasă care dăunează creierului.

De fapt, se poate spune că cercetarea în domeniul Alzheimer a intrat într-o rutină intelectuală, concentrându-se aproape exclusiv pe această abordare și neglijând sau ignorând adesea alte explicații posibile.

Din păcate, această focalizare intensă pe studiul aglomerărilor anormale de proteine nu s-a tradus încă într-un medicament sau o terapie eficientă. Necesitatea de a reevalua și de a dezvolta noi moduri de a înțelege boala Alzheimer, care să nu mai fie centrate pe ipoteza aglomerării, devine o prioritate în cercetarea neuroștiințifică.

Un nou cadru teoretic pentru înțelegerea bolii Alzheimer este dezvoltat la Krembil Brain Institute, parte a rețelei University Health Network din Toronto.^[sursa]

Pe baza ultimilor 30 de ani de cercetare, noua teorie nu mai consideră boala Alzheimer ca fiind în primul rând o boală a creierului. Mai degrabă, se propune că boala Alzheimer este, în esență, o tulburare a sistemului imunitar din creier.

Sistemul imunitar, care este prezent în fiecare organ al corpului, este compus dintr-un ansamblu de celule și molecule care lucrează în armonie pentru a repara leziunile și pentru a proteja organismul de invadatori străini.

Atunci când o persoană se rănește, sistemul imunitar ajută la repararea țesuturilor afectate. În cazul unei infecții virale sau bacteriene, sistemul imunitar combate invadatorii microbieni.

Exact aceleași procese sunt prezente și în creier. Atunci când are loc un traumatism cranian, sistemul imunitar cerebral intervine pentru a ajuta la reparare. Atunci când bacterii sunt prezente în creier, sistemul imunitar este pregătit să le elimine.

Alzheimer ar putea să nu fie o boală a creierului

Există tot mai multe dovezi care sugerează că beta-amiloidul nu este o proteină produsă anormal, ci mai degrabă o moleculă care apare în mod natural și face parte din sistemul imunitar al creierului. Aceasta are un rol esențial și ar trebui să fie prezentă în mod normal.

Atunci când are loc o traumă cerebrală sau când bacteriile invadează creierul, beta-amiloidul joacă un rol crucial în răspunsul imunitar global al acestuia. Cu toate acestea, aici apare problema.

Din cauza asemănărilor izbitoare dintre moleculele de grăsime care alcătuiesc membranele bacteriilor și cele ale celulelor creierului, beta-amiloidul nu poate distinge între bacteriile invadatoare și celulele sănătoase ale creierului. Ca urmare, beta-amiloidul atacă în mod eronat celulele creierului pe care ar trebui să le protejeze.

Aceasta conduce la o pierdere cronică și progresivă a funcției celulelor cerebrale, proces care culminează în cele din urmă cu demența – toate acestea din cauza incapacității sistemului imunitar de a diferenția între bacterii și celulele creierului.

Considerată din perspectiva unui atac greșit direcționat al sistemului imunitar al creierului împotriva propriului organ, boala Alzheimer poate fi privită ca o boală autoimună.

Există numeroase boli autoimune, precum artrita reumatoidă, în care autoanticorpii joacă un rol crucial în dezvoltarea bolii, iar terapiile pe bază de steroizi pot fi eficiente. Totuși, aceste terapii nu sunt aplicabile în cazul bolii Alzheimer.

Creierul este un organ extrem de complex și unic, recunoscut ca fiind cea mai sofisticată structură din Univers. În cadrul modelului autoimun propus pentru Alzheimer, beta-amiloidul contribuie la protejarea și consolidarea sistemului imunitar, dar, din păcate, joacă și un rol central în procesul autoimun care, conform acestei teorii, poate duce la dezvoltarea bolii Alzheimer.

Deși medicamentele utilizate convențional în tratamentul bolilor autoimune ar putea să nu fie eficiente împotriva Alzheimerului, există un consens tot mai mare că țintirea altor căi de reglare a imunității în creier ar putea deschide noi și eficiente abordări de tratament pentru această boală.

Alte teorii despre boală

Pe lângă această teorie autoimună a bolii Alzheimer, încep să apară și alte teorii noi și variate. De exemplu, unii cercetători consideră că Alzheimer este o boală a mitocondriilor – structuri celulare minuscule care funcționează ca fabrici de energie în fiecare celulă a creierului.

Mitocondriile transformă oxigenul din aerul pe care îl respirăm și glucoza din alimentele pe care le consumăm în energie necesară pentru procesele cognitive, cum ar fi memoria și gândirea.

Alții sugerează că boala Alzheimer ar putea fi rezultatul unei infecții cerebrale, fiind avansată ipoteza că bacteriile din gură ar putea fi vinovate. Există, de asemenea, teorii conform cărora boala ar putea apărea din cauza unei manipulări anormale a metalelor în creier, precum zincul, cuprul sau fierul.

Este îmbucurător faptul că apar noi idei despre această boală veche. Demența afectează în prezent peste 50 de milioane de persoane la nivel global, fiind diagnosticat un nou caz la fiecare trei secunde. Adesea, persoanele afectate de Alzheimer nu mai pot recunoaște nici măcar propriii copii sau partenerul de viață cu care au fost căsătorite de mai bine de 50 de ani.

Alzheimer reprezintă o criză de sănătate publică ce necesită idei inovatoare și direcții de cercetare noi.

Pentru binele persoanelor și familiilor care trăiesc cu demență, precum și pentru a atenua impactul socioeconomic asupra sistemului de sănătate, deja supraîncărcat de costurile și cerințele tot mai mari asociate demenței, este esențială o înțelegere mai bună a bolii Alzheimer, a cauzelor sale și a ceea ce poate fi făcut pentru a trata boala și pentru a sprijini persoanele și familiile afectate.