La începutul anului 1941, Ludmila Pavlicenco studia istoria la Universitatea din Kiev. În doar un an, a devenit cea mai bună lunetistă din lume.
Ludmila a avut 309 ţinte eliminate în mod oficial, dintre care 36 de lunetişti germani.
Lunetista s-a născut în anul 1916, într-un mic oraş din Ucraina. La 14 ani, Ludmila Pavlicenco s-a mutat cu familia la Kiev. La fel că mulţi tineri la acea vreme, Ludmila s-a înscris în Osoaviakhim, o organizaţie paramilitară care îi învăţa pe ruşi cum să manevreze armele.
Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt legăturile cu Iosif Stalin, iar trupele germane au atacat Uniunea Sovietică.
Refuzată de armată
Ludmila Pavlicenco s-a grăbit să se înroleze în armată pentru a-şi apăra patria. Iniţial, a fost refuzată din cauză că era femeie şi a fost trimisă pentru a se angaja ca asistentă medicală.
Chiar şi după ce Ludmila Pavlicenco a prezentat certificatul de lunetist pe care îl obţinuse de la Osoaviakhim, oficialii ruşi tot au insistat să lucreze că asistentă.
În cele din urmă, Armata Roşie i-a permis să susţină un test. I-au dat o armă şi i-au dat ca ţinte doi români care luptau de partea germanilor. I-a împuşcat cu uşurinţă pe cei doi soldaţi, şi astfel a fost acceptată în armată.
Ludmila Pavlicenco, cea mai bună lunetistă din istorie
Ludmila a fost trimisă pe câmpurile de luptă din Grecia şi Moldova. În scurt timp, a devenit un lunetist de care mulţi se temeau, ucigând 187 de germani în primele sale 75 de zile de război, arată Business Insider.
Lunetiştii care au participat la aceste bătălii au luptat chiar în liniile inamice, deseori departe de unităţile lor. Era o muncă extrem de periculoasă şi dificilă, pentru că Ludmila Pavlicenco trebuia să stea complet nemişcată ore întregi pentru a nu fi detectată de lunetiştii inamici.
După ce şi-a făcut un renume în Moldova şi Odessa, ea a fost transferată în Crimeea să lupte în Bătălia de la Sevastopol. Lunetista rusă devenea tot mai bună, duelându-se chiar cu lunetişti inamici.
Aceste misiuni constau în a sta nemișcată timp de câteva ore pe zi, cât mai bine camuflată și a aștepta ca lunetiștii inamici să facă o mișcare greșită care să le dezvăluie pozițiile. Ludmila a depășit așteptările tuturor, căci nu a pierdut niciun duel.
Datele statistice oficială arată că a ucis în total 36 de lunetişti germani, unii dintre ei având în palmares numeroase decoraţii militare. Aceste rezultate i-au adus porecla de „Doamna Moarte”.
A luptat timp de opt luni la Sevastopol, unde a fost premiata de către Armată Roşie şi înaintată în grad. A fost rănită de mai multe ori pe câmpul de luptă, dar nu s-a lăsat.
Abia după ce o rachetă i-a explodat în faţă a fost retrasă de pe front. Poziţia să a fost bombardată de germani, care erau disperaţi să o ucidă.
Ludmila Pavlicenco a devenit o figură marcantă a războiului, protagonistă a propagandei Armatei Roşii şi spaima soldaţilor germani de pe tot frontul de est. Germanii chiar i-au propus să dezerteze şi să se alăture lor, fără succes însă.
Ludmila Pavlicenco, primită la Casa Albă, s-a împrietenit cu Prima Doamna a SUA
O altă menţiune importantă este aceea că Ludmila Pavlicenco a fost primul cetăţean sovietic care a fost invitat la Casa Albă. În anul 1942, Pavlicenco a ajuns în Washington, D.C., unde s-a întâlnit cu preşedintele american Franklin Roosevelt şi cu prima doamnă, Eleanor.
Lunetista s-a supărat, însă, pe jurnaliştii americani pentru modul în care îi puneau întrebări despre război, fiind criticată pentru modul în care arăta şi se îmbrăca.
A fost întrebată dacă se machia, i s-a reproşat că uniforma este urâtă şi că o face grasă şi s-au făcut tot felul de remarci sexiste.
„Nu există restricţii în acest sens, dar cine are timp să se gândească dacă îi străluceşte nasul, când bătălia este în desfăşurare?”, le-a răspuns Ludmila jurnaliştilor.
2.000 de femei-lunetist au luptat pentru Armată Roşie în cel de-Al Doilea Război Mondial. Doar 500 dintre ele au supravieţuit.
Cele 309 ucideri confirmate o plasează printre primii cinci cei mai bun lunetişti din istorie, însă, cel mai probabil, numărul este mult mai mare, pentru că o ucidere confirmată înseamnă că a fost văzută de o a treia persoană.
După război, Ludmila Pavlicenco s-a întors la Universitatea din Kiev pentru a-şi continua studiile. De asemenea, a devenit instructor pentru trăgătorii de elită.
Povestea sa a fost ecranizată în filmul „Bătălia pentru Sevastopol”.[IMDB]
